Azotat de beriliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Azotat de beriliu
Beryllium nitrate.gif
Nume IUPAC
Alte denumiri Nitrat de beriliu, diazotat de beriliu, dinitrat de beriliu
Identificare
Număr CAS 13597-99-4 [1]
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică Be(NO3)2
Aspect pudră de culoare albă cu tente galbene [1]
Masă molară 132,988 g/mol [2]
Proprietăți
Densitate 1,56 g/cm3
Starea de agregare
Punct de topire 60 °C
Punct de fierbere 100 °C (se descompune)
Solubilitate greu solubil în apă
Solubilitate
Miros
Miros inodor
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Hazard TT.svg Hazard N.svg
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Azotatul de beriliu este o sare a beriliului cu acidul azotic, cu formula chimică Be(NO3)2. Este utilizat ca sursă de ioni de beriliu și ca reactiv de laborator. [2]

Hazard[modificare | modificare sursă]

Azotatul de beriliu este un compus toxic, [3] ca toate substanțele ce conțin beriliu în moleculă. Încălzit, acest azotat dă un fum care este toxic și iritant pentru căile respiratorii. În plus, când este expusă o mare cantitate pe termen scurt, poate apărea pneumopatia, deși primele simptome se manifestă abia peste trei zile. [3]

Preparare[modificare | modificare sursă]

Azotatul de beriliu poate fi preparat prin combinarea hidroxidului de beriliu cu acidul azotic. [4]

\mathrm{Be(OH)_2 + 2 \ HNO_3 \longrightarrow Be(NO_3)_2 + 2 \ H_2 O}

O altă metodă de preparare este prin reacția din clorură de beriliu și tetraoxid de azot într-o soluție de acetat de etil, după reacția: [5]

\mathrm{BeCl_2 + 4 \ N_2O_4 \longrightarrow Be(NO_3)_2 \cdot 2 N_2O_4 + 2 \ NOCl}
\mathrm{Be(NO_3)_2 \cdot 2 N_2O_4 \longrightarrow Be(NO_3)_2 + 2 \ N_2O_4}

Există și alte procedee de obținere:

\mathrm{BeO + 2 \ HNO_3 \longrightarrow \ Be(NO_3)_2 + H_2O}
\mathrm{Be(OH)_2 + 2 \ HNO_3 \longrightarrow \ Be(NO_3)_2 + 2H_2O}
\mathrm{BeSO_4 + Ba(NO_3)_2 \longrightarrow \ Be(NO_3)_2 + BaSO_4}

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

În general, azotatul de beriliu împarte aceeași proprietăți chimice cu azotații. În reacție cu carbonații și cu sulfurile metalelor alcaline se formează hidroxidul de beriliu:

\mathrm{Be(NO_3)_2 + Na_2S + 2 \ H_2O\longrightarrow \ Be(OH)_2 + H_2S + 2 \ NaNO_3}
\mathrm{Be(NO_3)_2 + Na_2CO_3 + H_2O\longrightarrow \ Be(OH)_2 + CO_2 + 2 \ NaNO_3}

În soluții apoase, este parțial hidrolizat:

\mathrm{Be(NO_3)_2 + H_2O \longleftrightarrow \ Be(OH)NO_3 + HNO_3}

Descompunerea termică a azotatului de beriliu are loc la aproximativ 1000 °C, în urma reacției de descompunere formându-se oxid de beriliu, dioxid de azot și [[oxigen]:

\mathrm{Be(NO_3)_2 \longrightarrow \ BeO + 2 \ NO_2 + O_2}

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b PDF Accesat la 30 aprilie 2012
  2. ^ a b Beryllium nitrate:AMERICAN ELEMENTS Accesat la data de 30 aprilie 2012
  3. ^ a b Beryllium Nitrate (ICSC)”. IPCS INCHEM. http://www.inchem.org/documents/icsc/icsc/eics1352.htm. Accesat la 30 Aprilie 2012. 
  4. ^ Walsh, Kenneth (2009). Beryllium chemistry and processing. ASM International. pp. 121–122. ISBN 9780871707215. http://books.google.com/books?id=3-GbhmSfyeYC&pg=PA121&lpg=PA121&dq=beryllium+nitrate&source=bl&ots=8T6RvZm8i5&sig=0IYY6Zuk2uMnb3u9BXmI3fcTUDU&hl=en&ei=_TsiTYT6KpPXnAe07OH9DQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=9&ved=0CFUQ6AEwCDgU#v=onepage&q&f=false. Accesat la 3 ianuarie 2011 
  5. ^ Brauer, Georg - Handbuch Der Präparativen Anorganischen Chemie Band 2, S.897;ISBN 3-432-87813-3.