Azotat de beriliu

Azotat de beriliu
Identificare
Număr CAS	13597-99-4
Informații generale
Nume	Azotat de beriliu
Alte denumiri	Nitrat de beriliu, diazotat de beriliu, dinitrat de beriliu
Formula chimică	Be(NO3)2
Aspect	pudră de culoare albă cu tente galbene
Masă moleculară	132,988 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,56 g/cm3
Starea de agregare
Punct de topire	60 °C
Punct de fierbere	100 °C (se descompune)
Solubilitate	greu solubil în apă
Miros
Miros	inodor
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Hazard
Clasificare EU	Foarte toxic-Dăunător pentru natură
Simbol hazard
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Azotatul de beriliu este o sare a beriliului cu acidul azotic, cu formula chimică Be(NO₃)₂. Este utilizat ca sursă de ioni de beriliu și ca reactiv de laborator.

Hazard

Azotatul de beriliu este un compus toxic, ca toate substanțele ce conțin beriliu în moleculă. Încălzit, acest azotat dă un fum care este toxic și iritant pentru căile respiratorii. În plus, când este expusă o mare cantitate pe termen scurt, poate apărea pneumopatia, deși primele simptome se manifestă abia peste trei zile.

Preparare

Azotatul de beriliu poate fi preparat prin combinarea hidroxidului de beriliu cu acidul azotic.

$\mathrm{Be(OH)_2 + 2 \ HNO_3 \longrightarrow Be(NO_3)_2 + 2 \ H_2 O}$

O altă metodă de preparare este prin reacția din clorură de beriliu și tetraoxid de azot într-o soluție de acetat de etil, după reacția:

$\mathrm{BeCl_2 + 4 \ N_2O_4 \longrightarrow Be(NO_3)_2 \cdot 2 N_2O_4 + 2 \ NOCl}$

$\mathrm{Be(NO_3)_2 \cdot 2 N_2O_4 \longrightarrow Be(NO_3)_2 + 2 \ N_2O_4}$

Există și alte procedee de obținere:

$\mathrm{BeO + 2 \ HNO_3 \longrightarrow \ Be(NO_3)_2 + H_2O}$

$\mathrm{Be(OH)_2 + 2 \ HNO_3 \longrightarrow \ Be(NO_3)_2 + 2H_2O}$

$\mathrm{BeSO_4 + Ba(NO_3)_2 \longrightarrow \ Be(NO_3)_2 + BaSO_4}$

Proprietăți chimice

În general, azotatul de beriliu împarte aceeași proprietăți chimice cu azotații. În reacție cu carbonații și cu sulfurile metalelor alcaline se formează hidroxidul de beriliu:

$\mathrm{Be(NO_3)_2 + Na_2S + 2 \ H_2O\longrightarrow \ Be(OH)_2 + H_2S + 2 \ NaNO_3}$

$\mathrm{Be(NO_3)_2 + Na_2CO_3 + H_2O\longrightarrow \ Be(OH)_2 + CO_2 + 2 \ NaNO_3}$

În soluții apoase, este parțial hidrolizat:

$\mathrm{Be(NO_3)_2 + H_2O \longleftrightarrow \ Be(OH)NO_3 + HNO_3}$

Descompunerea termică a azotatului de beriliu are loc la aproximativ 1000 °C, în urma reacției de descompunere formându-se oxid de beriliu, dioxid de azot și [[oxigen]:

$\mathrm{Be(NO_3)_2 \longrightarrow \ BeO + 2 \ NO_2 + O_2}$