Apoloniu din Perga

Apoloniu din Perga

Apoloniu (gr. Απολλονηος) (Perga, c.262 î.e.n. - Alexandria, c.190 î.e.n.), a fost un geometru și astronom grec, ce aparținea Școlii Alexandrine, celebru mai ales prin scrierile sale privind secțiunile conice.

A nu se confunda cu:

• Apollonius din Tyana
• Apollonius din Rodos.

Bibliografia

Nu se cunosc încă multe detalii despre viata sa. A trăit cea mai mare parte a vieții în Alexandria, Egipt, unde a studiat având ca dascăl pe Euclid. Este considerat al treilea și ultimul mare matematician din perioada elenistică, alături de Arhimede (sec. 3 î.e.n.) și Euclid (sec. 4 î.e.n.).

A studiat geometria sub impulsul impus de practica și tehnica construcțiilor din epoca sclavagistă.

Apoloniu a cunoscut pe Eudemos din Perga și a trăit un timp în Pamfilia.

Contribuții

Matematică

Apolloniu a studiat conicele, a definit conul circular drept și a arătat că secțiunile acestuia cu un plan formează trei specii diferite de curbe, pe care le-a denumit: elipsă, hiperbolă, parabolă. A studiat proprietățile acestora și demonstrat multe din ele. Studiul conicelor nu a mai evoluat timp de un mileniu și jumătate, până la Renaștere, când s-a reluat studiul acestora.

Printre alte realizări ale lui Apolloniu se pot enumera:

• calcularea aproximativă a lui π cu patru zecimale exacte;
• studiul numerelor iraționale;
• studiul oglinzilor curbe;
• studiul cuadraturii cercului.

Astronomie

În astronomie, Apolloniu a introdus teoria mișcării circulare uniforme a corpurilor cerești în jurul Pământului considerat imobil. De asemenea, a introdus noțiunile de excentric și epiciclu pentru a explica mersul planetelor.

Scrieri

• Opera sa fundamentală, Koniká (în 8 cărți sau capitole, din care s-au păstrat primele șapte) numără 387 de propoziții; aici, pentru prima dată, Apoloniu introduce denumirile celor trei conice și prezintă numeroase proprietăți ale lor, precum și unele noțiuni noi, ca: vârfurile secțiunilor conice, axele, diametrii, focarele, normalele și altele. În aceasta lucrare, Apoloniu, utilizând algebra geometrică, anticipează metoda geometriei analitice, prin folosirea liniilor de coordonate.
• Tópi tu epipédu - în această lucrare sunt definite pentru prima oară omotetia și inversiunea
• Okytokion - printre altele, în aceasta scriere apare o valoare aproximativă a numărului π cu patru zecimale exacte.
• Despre locurile plane, lucrare pierdută pe care a încercat să o reconstituie Pierre Fermat și apoi Frans van Schooten.
• Despre oglinzile incendiare, care conține aplicații matematice în optică.

Despre lucrările pierdute ale lui Apolloniu relatează Pappus din Alexandria și Marin Getaldić.

Legături externe

• ro Cercurile lui Apoloniu
• en Apollonius din Perga la NAHSTE (Navigation Aids for the History of Science, Technology & the Environment)
• en Conic Sections of Apollonius at Convergence