Oglindă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tonul acestui articol sau al acestei secţiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteţi contribui la îmbunătăţirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuţie.

O oglindă este un obiect a cărui suprafaţă este destul de lucioasă încât să formeze o imagine. Cele mai întâlnite tipuri de oglinzi sunt cele plane, care prezintă o suprafaţă plată. Oglinzile curbate sunt de asemenea folosite la vizualizarea mărită sau scăzută a imaginilor.

O oglindă care reflectă o vază

De obicei, oglinzile sunt folosite pentru întreţinerea personală, decorare şi arhitectură. De asemenea, sunt folosite în aparaturile ştiinţifice cum ar fi telescoapele şi laserele. Sunt concepute pentru lumina vizibilă, însă în instrumentele optice acestea detectează alte lungimi de undă ale radiaţiei electromagnetice.

[modifică] Etimologie

Termenul de "oglindă" are acelaşi semnificaţie ca latinescul "speculum"(care va conduce la cuvântul "speculaţie") dar îşi are originea prin derivare regresivă din verbul a oglindi (care provine din slavă veche - oglendati, cf. poloneză oglądać).

[modifică] Principii fizice

Într-o oglindă plană, un fascicul paralel de lumină îşi modifică direcţia de propagare, rămănând paralel; imaginile formate de o oglindă plană formează o imagine virtuală, de aceeaşi mărime cu a obiectului original. De asemenea, oglinzile concave transformă un fascicul paralel într-un fascicul convergent, a cărui raze se vor intersecta în focarul oglinzii. În cele din urmă, oglinzile convexe, care transformă un fascicul paralel într-un fascicul divergent, cu raze care se deplasează de la o intersecţie comună din "spatele" oglinzii. Oglinzile concave şi convexe sferice nu focalizează razele paralele într-un singur punct datorită aberaţiei sferice. O rază de lumină se reflectă pe oglindă la un unghi de reflexie care e egal cu unghiul de incidenţă. Acest lucru are loc când o rază de lumină cade pe o oglindă pe verticală, formează un unghi de 30° şi se reflectă de la punctul de incidenţă la 30 ° în direcţia opusă pe verticală.

[modifică] Istoria şi obţinerea oglinzilor

Venus din Milo la Louvre

După atestările arheologice, oglinda e un străvechi atribut al civilizaţiei umane. Se presupune că vestita statuie "Venus din Milo" avea în mâini atributele frumuseţii: un pieptene(sau un voal) şi o oglindă. Se presupune că Arhimede s-a folosit de nişte oglinzi ca să utilizeze căldura Soarelui pentru a incendia flota romană, însă se consideră că acest lucru s-ar fi folosit doar ca să ii dezorienteze cu ajutorul luminii Soarelui.

Diagrama razei lui Arhimede.

Totodată, celebrul far din Alexandria folosea oglinzi uriaşe ca să indice drumul spre port. Se spunea că lumina acestuia se vedea şi de la 50 de km depărtare.

Primele oglinzi datează de aproximativ 5000 de ani, având ca şi centru de expansiune Egiptul şi China. Acestea erau din bronz sau argint şlefuit şi aveau o formă ovală. Primele oglinzi de sticlă le-au realizat vestiţii sticlari din Murano, prin secolul al XII-lea. Până în secolul al XVII-lea, la Veneţia, era posibil să fie condamnaţi la moarte toţi cei care divulgau secretul confecţionării oglinzilor. Producţia de oglinzi a rămas monopolul statului veneţian, până la mijlocul secolului al XVII-lea. Procesul chimic de acoperire a sticlei cu argint metalic a fost descoperit în secolul al XIX-lea. Până în zilele noastre puţine tări mai au dispute în legătură cu inventatorul iniţial al acestui proces. Germanul Justus von Liebig publica în 1835 :"Când aldehida este combinată cu o soluţie de azotat de argint şi încălzită, se produce reducerea, iar ca rezultat argintul se depune pe sticlă, formând o oglindă superbă". Oglinzile optice sunt alcătuite din galiu. Actualele oglinzi sunt fabricate prin pulverizarea unui strat subţire de aluminiu sau aplicând un strat de argint topit pe partea inferioară a unei farfurii de sticlă într-un recipient închis ermetic. În oglinzile optice folosite în telescoape şi alte instrumente optice, aluminiul se evaporă pe o suprafaţă frontală a sticlei decât pe cea anterioară, pentru a elimina reflexiile slabe de la sticlă.

[modifică] Simbolurile oglinzii

Oglinda reflectă adevărul, sinceritatea, conţinutul inimii şi al conştiinţei.Pe o oglindă chinezească dintr-un muzeu de la Hanai se poate citi: "Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede şi strălucitor şi oglindeşte ceea ce se află în inima ta". Yama, suveranul indo-budist al împărăţiei morţilor, foloseşte pentru Judecată o oglindă a karmei. Adevărul relevat de oglindă poate fi, evident, de ordin superior: evocând oglinda magică a dinastiei Xin, Nichiren o compară cu oglinda Dharmei budiste, care arată cauza faptelor trecute. Simbol lunar şi feminin, oglinda mai este în China şi emblema reginei. Este semnul armoniei, al uniunii conjugale, pe când oglinda spartă înseamnă despărţire. Animalul numit poijing sau oglinda spartă este în legătură cu fazele lunii; unirea regelui cu regina se înfăptuieşte când este lună plină(este oglinda reconstituită în întregul ei). Oglinda curată e simbol al purităţii şi una din emblemele Fecioarei Maria. Totodată, oglinda deformată sau murdară e semnul păcatului, caricaturii, autoamăgirii şi a vanităţii. Modalitatea de utilizare a oglinzii magice în taoism este destul de aparte, relevând natura reală a influenţelor răufăcătoare. În zilele noastre se pune deasupra porţii caselor o oglindă octogonală, având pe ea cele opt trigame. În Japonia, Kagami, oglinda, este un simbol al purităţii absolute a sufletului, al sufletului neîntinat, al reflectării de sine în propria oglindă. Datorită analogiei dintre apă şi oglindă, aceasta este deseori folosită în scopuri magice. Oglinda, asemeni suprafeţei de apă, este utilizată la ghicit, pentru a întreba spiritele. Răspunsul acestora la întrebările puse se înscrie prin răsfrângere pe suprafeţele oglinzilor sau apelor. procedeul de divinaţie se numeşte captromancie. Nu este necesar ca oglinda să fie din sticlă, fiind utilizate şi alte suprafeţe care reflectă lumina, apa, sau metalele lustruite.

[modifică] Oglinda şi superstiţiile

Felicitare de Halloween unde o tânără se uită cu o lumânare într-o oglindă pentru a-şi vedea viitorul soţ

Oglinda dă o imagine inversă a obiectului şi, ca atare, este o îndepărtare de Principiu şi Esenţă. Multe popoare cred că în oglindă se reflectă nu omul, ci o dublură a sa ^[1],având adesea atribute malefice. În jurul oglinzilor s-au elaborat numeroase superstiţii:

• Spargerea unei oglinzi e un lucru îngrozitor, pentru că şapte ani de nenorociri se vor abate peste tine de acum încolo. Probabil, motivul vine din credinţa strămoşească privind faptul că sufletul omului sălăşluieşte în oglindă şi, odată spartă oglinda, sufletul acestuia este distrus, condamnându-l pe om la o moarte timpurie, fără a avea mai apoi şansa de a intra în Rai. Ca să eviţi consecinţele catastrofale ale spargerii unei oglinzi trebuie să culegi cu grijă toate cioburile şi să le arunci într-un râu.
• Cel care priveşte în oglindă atunci când cadavrul se află încă în casă va muri următorul şi asta pentru că o veche tradiţie spune că sufletul omului sălăsluieşte în oglindă.
• Poartă ghinion să primeşti în dar o oglindă
• O persoană urâtă care se uită într-o oglindă va cauza spargerea acesteia
• Nu e bine să te uiţi într-o oglindă la lumina lumânărilor sau să stai noaptea în faţa oglinzii în întuneric^[2].
• Se spune că fetele pot îndeplini un ritual în faţa oglinzii prin care îşi pot chema rudele moarte sau să îşi vadă viitorii aleşi ai inimii
• Încarnările satanice nu îşi suportă oglindirea sau nu se văd în oglindă^[3]

[modifică] Concepte psihologice

Efectul Venus este un fenomen în psihologia percepţiei, numit după tabloul lui Diego Velázquez "Venus Fermecată". Cei care observă tabloul pot să o observe pe Venus admirându-şi propria reflexie în oglindă. Totuşi, cum observatorul vede faţa ei în oglindă, Venus l-ar vedea pe acesta în loc să se vadă pe ea. Acest truc psihologic este folosit în cinematografie, când un actor este arătat uitându-se aparent într-o oglindă, cu camera afară din raza de observaţie. De fapt, actorul se va uita la camera şi se va preface doar că se oglindeşte.

[modifică] Oglinda în literatură

Numeroase motive ale oglinzii sunt transpuse în operele literare cum ar fi:

• Oglindele, de Grigore Alexandrescu
• La oglindă, de George Coşbuc
• Frate şi soră de fraţii Grimm^[4]"
• Albă-ca-Zăpada, de fraţii Grimm^[5]
• Peripeţiile Alisei în ţara oglinzilor, de Lewis Carroll
• Legendele Olimpului, de Alexandru Mitru^[6]

[modifică] Miscelanee

• în Gakkou no Kaidan, Satsuki se foloseşte de o oglindă ca să înlăture două fantome: pe Utsushumi(punând două oglinzi faţă în faţă) şi pe Yamime(aceasta este doar imobilizată de o oglindă scrisă cu ruj; reflexia lui Yamime pare legată cu aţă roşie datorită scrisului de pe oglindă).
• în Prinţesa Sissi, Ida Ferencsi îi dă un mesaj prinţesei Sissi prin intermediul unei oglinzi magice.
• în InuYasha, Kanna foloseşte o oglindă care fură suflete şi care îi dezvăluie lui Naraku diverse informaţii. Totodată, în filmul "InuYasha:Castelul de dincolo de sticlă", Kaguya foloseşte o oglindă ca să înlănţuie latura umană a lui InuYasha, dezvăluindu-i natura demonică care va fi adormită de sărutul lui Kagome.
• în Pokemon, sunt Pokemoni (Spearow, Golduck, Exeggcute, Starmie, Staryu, Corsola, etc ) care au atacuri asemeni unei oglinzi ce reflectă forţele asimilate atacurilor altor Pokemoni.

[modifică] Note

[modifică] Bibliografie

• Hans Biedermann, Dicţionar de simboluri, Saeculum, 2007
• Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri si arhetipuri culturale, Amarcord, 2001
• Baltrusaitis, Jurgis, Oglinda. Eseu privind o legendă ştiinţifică. Revelaţii science-fiction şi înşelăciuni, cuvânt înainte şi traducere de Marcel Petrişor, Bucureşti, Editura Meridiane, 1981
• Gherbrant, Alain, şi Chevalier, Jean, Dicţionar de simboluri, Bucureşti, Artemis, 1994

[modifică] Legături interne

• Farul din Alexandria

[modifică] Legături externe

• en Istoria medievală a oglinzii
• en Mirror History