András Sütő

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
András Sütő
Andras Suto.JPG
András Sütő

 Membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR
În funcție
12 august 1969 – 22 noiembrie 1984

 Redactor-șef al revistei „Falvak Népe“ (Lumea satelor) din București
În funcție
1948 – 1954

Redactor-Șef adjunct al revistei „Igaz Szó“ (Cuvânt Adevărat) din Târgu Mureș
În funcție
1954 – 1959

Redactor-Șef al revistei „Új Élét“ (Viața Nouă) din Târgu Mureș (din 1959)

Membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor
În funcție
3 iulie 1981 – ?

În funcție
1965 – 1980

Născut(ă) 17 iunie 1927
Cămăraș, România
Decedat(ă) 30 septembrie 2006, (83 de ani)
Budapesta, Ungaria
Premii Premiul Herder
Partid politic Partidul Comunist Român
Alma mater Gimnaziul reformat din Aiud
Profesie ziarist, scriitor, politician comunist
Naționalitate română
Etnie maghiară

András Sütő (n. 17 iunie 1927, Cămăraș, județul Cluj (interbelic) — d. 30 septembrie 2006, Budapesta)[1] a fost un scriitor maghiar și demnitar comunist român, membru al Partidului Comunist Român din anul 1947.

Viața[modificare | modificare sursă]

András Sütő a provenit dintr-o familie de simpli țărani maghiari transilvăneni. A urmat cursurile gimnaziului reformat din Aiud și a celui din Cluj. A debutat la vârsta de 18 ani în revista clujeană Világosság cu eseul Levél egy román barátomhoz („Scrisoare către un prieten român"). A fost membru al Marii Adunării Naționale între 1965 și 1980. A fost de asemenea vicepreședintele Asociației Scriitorilor din România între 1974 și 1982.

În anii 1950 proza și dramaturgia lui Sütő respectă obedient canoanele ideologiei proletcultiste tipice epocii care sunt reflectate în titlurile fățiș populiste ale volumelor sale, cum ar fi: „Mămăligă cu brânză" (publicat în 1954, în colecția „Ogoare noi"), „Soldatul necunoscut" (publicat tot în 1954, în aceeași colecție). Aceste scrieri, care au ca personaje țărani ardeleni de etnie maghiară, nu arareori având impulsuri piromanice și posedați de „ura de clasă" de rigoare a epocii. Mai târziu, proza lui Sütő devine oarecum mai sofisticată cu volumul „Rătăcirile lui Salamon" (publicat în 1957). În ultimii ani ai regimului Ceaușescu operele lui András Sütő nu au mai putut fi publicate în România. În perioada 1980 - 1989, scrierile lui au apărut exclusiv în străinătate, deși el a continuat să rămână redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă"), editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste la Târgu Mureș, a cărei redacție era adăpostită într-o impozantă vilă art-nouveau, proiectată de conaționalul său, arhitectul Károly Kós, deși a petrecut perioade îndelungate retras la vila sa de vacanță din munții de lângă Gheorgheni. În această perioadă a fost urmărit permanent de Securitate. În martie 1990 a fost una din victimele violențelor interetnice de la Târgu Mureș, ocazie cu care a fost bătut, pierzându-și un ochi.[2] După perioada de spitalizare (la București, Budapesta și în SUA) s-a stabilit în Ungaria, unde și-a petrecut ultima parte a vieții. A murit la Budapesta și a fost înmormântat pe 7 octombrie 2006 în cimitirul reformat din Târgu Mureș.

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Mezítlábas menyasszony (Mireasa desculță), 1950
  • Félrejáró Salamon, 1956
  • Pompás Gedeon, 1968
  • Anyám könnyű álmot ígér (Mama promite somn ușor), 1970
  • Istenek és falovacskák (Zei și căluți de lemn), 1973
  • Egy lócsiszár virágvasárnapja (Floriile unui geambaș), 1975
  • Csillag a máglyán, 1975
  • Káin és Ábel, 1977
  • Engedjétek hozzám jönni a szavakat (Lăsați cuvintele să vină la mine), 1977
  • Évek - hazajáró lelkek, 1980
  • Szuzai menyegző (Nunta de la Susa), 1980
  • Advent a Hargitán, 1987
  • Szemet szóért (Un ochi pentru un cuvânt), 1993
  • Balkáni gerle, 1999

Distincții și premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Republicii Populare Române (1951; 1953)
  • Premiul Füst Milán (1978)
  • Premiul Herder (1979)
  • Premiul Bethlen (1990)
  • Premiul Kossuth (1992)
  • Premiul Kisebbségekért (Pro Minoritate) (1995)
  • Membrul al Academiei Maghiare De Artă (1996)
  • Premiul "Magyarság Hírnevéért" (1997)
  • Crucea Mijlocie al Republicii Ungare (1997)
  • Premiul "Hazám" (Pro Patria) (2002)
  • Marea Cruce al Republicii Ungare (2005) - pentru contribuția deosebită la cultura maghiară, ca semn de recunoaștere al rolului deosebit jucat în apărarea drepturilor minorității maghiare din România

Memoria lui András Sütő[modificare | modificare sursă]

În mod normal, abia acum ar fi fost nevoie de autobuzele acelea din anii '90, care să aducă la această ceremonie țăranii din satele din jurul Tîrgu Mureșului, nu înarmați cu bîte, ci cu brațele pline de flori, la catafalcul celui ce a scris cele mai frumoase și mai emoționante pagini despre țărănimea maghiară și română din Ardeal după cel de-al doilea război mondial. (...) Un coleg de generație și-l amintește pe jurnalistul adolescent Sütő András alergînd pe jos sau cu bicicleta pe străzile Clujului, cu șpalturile în mînă de la redacție la tipografie și de la tipografie înapoi la redacție. E bine să ni-l închipuim pe Sütő András pedalînd în continuare pe o bicicletă celestă, îndreptîndu-se spre o redacție mai înaltă și spre o tipografie căreia numai el îi știe, în clipa asta, tainele presimțite în capodopera „Un leagăn pe cer" (...), fragment din necrologul „Cireșe de toamnă", de Mircea Dinescu, Adevărul, 9 octombrie 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]