Ephraim Kishon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ephraim Kishon

Ephraim Kishon (în ebraică : אפרים קישון) (n. Ferenc Hofmann 23 august 1924, Budapesta – d. 29 ianuarie 2005 Meistersrüte (Appenzell Innerrhoden), Elveția) a fost un prozator umorist și dramaturg israelian de limbă ebraică, originar din Ungaria. A fost totodată regizor de cinema și de teatru, scenarist si artist plastic. Schițele umoristice, scrise în tradiția umorului din Ungaria (a lui Ferenc Karinthy ș.a.) și Europa centrală, s-au bucurat de un succes mare în Israel și în Europa îndeosebi în țările germanofone (în traducere). Spre sfârșitul vieții, scriitorul a locuit preponderent în Elveția. A fost singurul regizor si scenarist israelian ale cărui filme au obținut la Hollywood premiul „Globul de aur” - în anul 1964 cu filmul „Salah Shabati” -, premiile pentru cel mai bun film străin și pentru cea mai bună interpretare masculină (Haim Topol), iar în 1971 - filmul „Polițistul Azulay” - pentru cel mai bun film străin. Ambele filme au fost nominalizate și pentru premiul Oscar.

Kishon s-a născut la Budapesta ca Ferenc Hofmann într-o familie evreiască asimilată. Tatăl său, Dezső, era director de bancă, iar mama sa, Erzsébet, secretară. A învățat pictura și sculptura la facultatea de arte.

A trebuit însă să-și întrerupă studiile din cauza legilor rasiale împotriva evreilor și a învățat meseria de orfevru. A fost deportat în 1944, succesiv, în mai multe lagăre de concentrare în Ungaria, unde a supraviețuit, între altele și datorită talentului de șahist (dupa mărturia scriitorului, comandantul lagărului nu găsise pe altcineva cu care să joace la nivelul său). A reușit sa fugă dintr-un transport spre lagărul de exterminare Sobibór din Polonia și să ajungă la Budapesta, unde părinții și sora reușiseră să supraviețuiască Holocaustului cu ajutorul unor vecini maghiari. Tânărul Ferenc și-a luat o identitate falsă, a „muncitorului slovac” „András Stankó”. Mai multe rude ale lui Kishon au pierit la Auschwitz.

După izgonirea armatei germane și căderea regimului nazist al partidului „Crucilor cu săgeți” din Ungaria, Kishon și-a terminat studiile în istoria artei și a desfășurat o activitate publicistică și literară sub pseudonimul maghiar Ferenc Kishont.

Frustrat de lipsa de libertate din noua societate comunistă, în 1949, Ferenc Kishont s-a refugiat din Ungaria și a ajuns în Israel unde, la imigrare, un funcționar al Agenției Evreiești i-a ebraizat numele în Efraim Kishon. („Ferenc? Nu există așa un nume”, a exclamat funcționarul, potrivit amintirilor lui Kishon, și a hotărât să scrie „Efraim”).(Kishon este numele unui râu în Israel, aproape de Haifa). După vârsta de 25 de ani, Efraim Kishon, care nu cunoștea limba ebraică și nici măcar alfabetul ebraic, a reușit în timp relativ scurt să devină un scriitor apreciat în această limbă.

După 1981 a trăit o bună parte din timp în localitatea Appenzell Innerhoden în Elveția.

A fost laureat al premiului Israel, premiul de stat al Israelului, în anul 2003 pentru creația sa literară, piese de teatru și filmele artistice.