Zoe Dumitrescu Bușulenga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Zoe Dumitrescu Bușulenga
Date personale
Nume la naștereZoe Dumitrescu
Născută20 august 1920
București, România
Decedată5 mai 2006, (86 de ani)
Mănăstirea Văratec, România
ÎnmormântatăMănăstirea Putna[1] Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Dumitrescu și Maria Apostol
Căsătorită cuApostol Bușulenga
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Etnieromână
Religieortodoxie
Ocupațiejurnalistă
filologă[*]
critic literar[*]
profesoară universitară[*]
maică
istoric literar[*] Modificați la Wikidata
Prodecan la Facultatea de Filologie a Universității din București
În funcție
1966 – 1967
CircumscripțiaBanu Manta și Cotroceni, București
Membră a CC al PCR
În funcție
12 august 1969 – 28 noiembrie 1974
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție
1975 - 1980
1980 – 1985
Membru al Comisiei pentru politică externă și cooperare economică internațională a MAN
În funcție
22 martie 1975 – 1 aprilie 1980
Director al Școlii Române din Roma
În funcție
1991 – 1997

Premii1. Ordinul 23 August
2. Ordinul „Meritul Cultural“
3. Ordinul bulgar „Sfântul Metodiu și Chiril“
4. Comandor al „Ordine al Merito della Repubblica Italiana“
5. Premiul Herder
Partid politicPartidul Comunist Român
Alma mater1. Facultatea de Drept din București
2. Facultatea de Litere din București
3. Institutul Pedagogic „Maxim Gorki“ din URSS
Profesiecercetător, profesor, critic, istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog, politician
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Mormântul Maicii Benedicta - Zoe Dumitrescu Bușulenga la Mănăstirea Putna

Zoe Dumitrescu Bușulenga (n. 20 august 1920[2], București – d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț) a fost o personalitate a culturii și politicii din România, fiica lui Nicolae Dumitrescu, jurist, și a Mariei Apostol, filolog. A fost activă în perioada 1947-1989 în calitate de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și politician membru al Partidului Comunist Român (PCR) din anul 1966[2], al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1969-1974)[3], și deputat în Marea Adunare Națională de două ori (1975 - 1980 și 1980 - 1985). A fost, de asemenea, membră a Academiei Române și a unor importante instituții culturale europene. Bună cunoscătoare și exegetă a Bibliei, după 1989 a ales să se retragă tot mai des într-o chilie a mănăstirii Văratec, călugărindu-se spre sfârșitul vieții sub numele de „Maica Benedicta”. A fost înmormântată la mănăstirea Putna.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Studii[modificare | modificare sursă]

  • Școala Centrală din București
  • Studii muzicale la Conservatorul "Pro-Arte"
  • Cursuri de „formare” la Institutul Pedagogic Maxim Gorki din Moscova (1947-1948) unde a fost președintele studenților români din acest institut.
  • Studii juridice și filologice (anglo-germanistică, istoria artelor)
  • 1970, doctorat cu teza Renașterea - Umanismul - Dialogul artelor

Opera[modificare | modificare sursă]

Zoe Dumitrescu Bușulenga, comparatist și critic literar de formație anglo-germană, a manifestat preocupări de interdisciplinaritate și de filozofie a culturii. Este autoarea unor lucrări de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică. Își începe cariera traducând din rusește în 1949 „Poemul pedagogic” al lui Anton Semionovici Makarenko.

Activitate publicistică[modificare | modificare sursă]

Zoe Dumitrescu Bușulenga a publicat articole în numeroase reviste de specialitate: Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, România literară, Secolul 20, Synthesis etc. A fost director al Revistei de istorie și teorie literară și al revistei ''Synthesis.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Studii de istorie a culturii[modificare | modificare sursă]

Studii de comparatistică[modificare | modificare sursă]

  • Renașterea, umanismul, și dialogul artelor, 1971; ediția a II-a, revăzută și adăugită, 1975
  • Valori și echivalențe umanistice, excurs critic și comparatist, București, Ed. Eminescu, col. "Sinteze", 1973
  • Itinerarii prin cultură, (culegere de articole grupate în patru capitole: I. Portrete pentru o istorie a culturii române, II. Literaturi străine, III. Miscellanea, IV. Gânduri de umanist), București, Ed. Eminescu, 1982

Impresii de călătorie[modificare | modificare sursă]

Memorialistică[modificare | modificare sursă]

  • Caietul de la Văratec. Convorbiri și cuvinte de folos, Ed. Lumea Credinței, București, 2007

Participare în volume colective[modificare | modificare sursă]

  • Miorița (ediție îngrijită și prefațată de Zoe Dumitrescu Bușulenga), București, Ed. Albatros, 1972
  • Meșterul Manole (ediție îngrijită și prefațată de Zoe Dumitrescu Bușulenga), București, Ed. Albatros, 1976
  • Mihai Eminescu - Omagiu (1889-1979), Editura: Filaret, 1979
  • Istoria literaturii române. Studii (București, Ed. Academiei Române, 1979), ediție coordonată de Zoe Dumitrescu Bușulenga, care a fost și autoarea unor studii din cuprinsul cărții.
  • Antologia poeziei românești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984
  • Cainii noștrii", buletin documentar, Editura Casa Scânteii, București, 1980-1986

Ediții prefațate[modificare | modificare sursă]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • Omagiu acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga la 80 de ani; Volum îngrijit de Ileana Mihăilă, Ed. Roza Vânturilor, București, 2001
  • Să nu pierdem verticala. Interviuri și dialoguri, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2013
  • Zoe Dumitrescu-Bușulenga în conștiința critică a contemporanilor, de Silviu Mihăilă, Editura ASE, 2016
  • Zoe Dumitrescu‑Bușulenga – Maica Benedicta - Contemporanii mei portrete, ed. a III-a, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2019
  • Chipuri de lumină la Mănăstirea Văratec - convorbiri cu Fabian Anton, Ed. Vremea, București, 2018
  • Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) – Oameni și întâmplări din Varatecul de altădată, Ed. Vremea, București, 2019

Cariera profesională[modificare | modificare sursă]

  • 1947 - 1948 - Președinte al Comitetului U.N.S.R. de la Institutul Pedagogic „Maxim Gorki“[4]
  • 1948 - 1949 - Redactor la Editura de Stat
  • Până în 1957, redactor la Editura pentru Literatură și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu"
  • 1948 - 1971 - asistent universitar, lector, conferențiar și profesor universitar (din 1971), șef al Catedrei de Literatură Universală și Comparată (din 1975) la Universitatea din București
  • Din 1973, director al Institutului de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu" din București
  • Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam (1972)
  • Membru corespondent al Academiei Române - 1 martie 1974
  • Membru titular al Academiei Române - 22 ianuarie 1990
  • Vicepreședintele Academiei Române (2 februarie 1990 - 18 februarie 1994)
  • Președinte al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române
  • Director al Școlii Române din Roma - (1991-1997)
  • Membră în Comitetul Executiv al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (1973-1979)
  • Membră a Academiei de Științe și Studii Europene din Franța
  • Membră a Academia Europaea din Londra (1993).

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1986, 1989)
  • Premiul internațional Herder (1988)
  • Premiul Adelaide Ristori (1993)
  • Ordine al Merito della Repubblica Italiana în grad de Comandor (1978) și în grad de "Grande Ufficiale" (1996)
  • Ordinul bulgar Sf. Metodiu și Chiril (1977)
  • Ordinul național Pentru Merit[5], în grad de Ofițer (2003)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://adevarul.ro/locale/slobozia/cum-s-a-transformat-criticul-literar-zoe-dumitrescu-busulenga-maica-benedicta-cea-deslusit-misterele-credintei-dumnezeu-1_55cf1a74f5eaafab2c8a2503/index.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b ro Membrii ai CC al PCR
  3. ^ 13 iunie 1989, 13 iunie 2009, Lavinia Betea, Jurnalul Național, accesat la 19 septembrie 2013
  4. ^ După 1989, amintindu-și de acest moment, de originea sa socială burgheză și de lupta anticomunistă a familiei sale, Zoe Dumitrescu-Bușulenga povestea: „Am terminat dreptul, am făcut și teza pe care nu  am  putut‑o  susține,  pentru  că  rușii  cereau  altceva  decât  ceea  ce  am  făcut  eu.  Eu  mă  întemeiam  în  special  pe  bibliografie  franceză  și  anglo‑saxonă  și  atunci  am  făcut  filologia  în  același  timp  cu  dreptul.  Termin  filologia  anglo‑germană  și  critica  de  artă.  Am  dat  licența,  un  Shakespeare, cu Levițchi, expert în shakespearologie, dar în anul 1947 ne‑am  trezit  că  pierdem  tot.  Ni  s‑au  luat  casele,  pământurile,  tata  a  pierdut și pensia, a trebuit să‑l ascund pentru că fusese subsecretar de stat în Guvernul Maniu din 1929, alt frate era considerat criminal de război, o soră a mamei avusese soțul împușcat de Securitate în munți și  așa  mai  departe...  Eu  am  rămas  pur  și  simplu  pe  drum.  Ce  fac  cu  familia mea? Și atunci, cu altă prietenă a mea care acum e la Paris, Neli Comorovschi – ea făcuse italiana și engleza –, ne‑am hotărât să apucăm pe un alt drum. Nu aveam altă ieșire, era singura. Se înființase atunci Institutul Maxim Gorki, unde puteai să intri, nu te întreba nimeni nici de origine, nu‑ți cerea nimeni biografia, dimpotrivă, nu trebuia să spui ce studii ai, pentru că alții nu aveau studii”. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe (). Să nu pierdem verticala. Mănăstirea Putna: Editura Nicodim Caligraful. p. 53. 
  5. ^ Cancelaria Ordinelor - Cetățeni români și străini decorați cu Ordinul național Pentru Merit, presidency.ro, accesat 2010-08-18

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri