Superputere
O superputere sau supraputere este un stat care are capacitatea de a influența evenimentele sau își exercită puterea la scară globală, situându-se la alt nivel decât toate celelalte puteri. În zilele noastre, asta implică o mare putere economică și științifico-tehnologică, o populație numeroasă și forțe armate puternice, inclusiv forțe aeriene, spațiale și un arsenal de arme de distrugere în masă.
Origini
[modificare | modificare sursă]La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Statele Unite ale Americii s-au afirmat pe scena internațională ca una dintre cele două puteri dominante ale lumii. Cum cea mai mare parte a războaielor au fost purtate departe de granițele naționale ale SUA, țara nu a suferit distrugerile economice mari și pierderile de vieți omenești din rândurile populației civile care au marcat majoritatea țărilor din Europa sau Asia în perioada războiului. La sfârșitul războiului, SUA construise o infrastructură industrială și tehnologică care au făcut ca forțele militare americane să fie cele mai puternice din lume.
La sfârșitul războiului, o bună parte a Europei a fost ocupată de Uniunea Sovietică care era condusă de Iosif Vissarionovici Stalin. În ciuda încercărilor de a crea coaliții multinaționale sau organisme legislative internaționale (precum ONU), devenea din ce în ce mai clar că cele două mari țări învingătoare, având vederi diferite asupra organizării lumii postbelice, SUA și URSS, deveneau puterile economice și politice dominante în nou izbucnitul război rece.
Termenul de superputere a fost prima oară folosit în acest context în anul 1930, conform Oxford English Dictionary, dar nu a devenit o caracterizare acceptată pentru SUA și URSS până la sfârșitul războiului. În perioada anilor ’20, termenul era folosit mai degrabă pentru a descrie electrificarea.
La încheierea celui de-al doilea război mondial, cele două țări, SUA și URSS, au devenit parte a unei lumi noi, bipolare, care se deosebea de lumea multipolară antebelică. În anii ce au urmat, mai multe națiuni au inițiat programe care să le garanteze propriul statut de superputeri independente. Astfel, Regatul Unit, China și Franța au dezvoltat propriul program de arme nucleare, atât în încercarea de câștiga independența față de URSS și SUA, cât și din dorința de a juca un rol mai important pe scena politică mondială.
Ideea că Războiul Rece a evoluat numai în jurul celor două națiuni, sau în jurul celor două blocuri politico-militare rivale, a fost puternic contestată de istorici după prăbușirea Uniunii Sovietice. Lumea bipolară nu a existat decât dacă sunt ignorate diferitele mișcări și conflicte care au apărut fără a fi influențate de cele două așa-numite superputeri. În plus, cele mai multe dintre conflictele dintre cele două superputeri au fost duse în așa-numitele războaie prin mandat.
După dezintegrarea Uniunii Sovietice în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, termenul de hiperputere a fost atribuit Statelor Unite ale Americii, ca unica superputere rămasă după terminarea Războiului Rece. Acest termen a fost prima oară folosit de ministrul francez de externe Hubert Védrine în anii ’90. Dacă această descriere a SUA ca hiperputere este corectă, se mai discută încă. Un adversar important al teoriei hiperputerii este Samuel P. Huntington, el considerând că lumea de azi este una mai degrabă una a unei balanțe a puterii multipolare.
Caracteristici
[modificare | modificare sursă]Criteriile de o superputere nu sunt clar definite și drept consecință, ele pot să difere între surse. Potrivit lui Lyman Miller, "Componentele de bază ale statutului de superputere pot fi măsurate pe patru planuri: militar, economic, politic și cultural (sau dupa cum a numit-o politologul Joseph Nye -" Soft power "). În opinia lui Kim Richard Nossal de la Universitatea Queens, "în general, acest termen a fost folosit pentru a semnifica o comunitate politică, care ocupa o suprafața continentala, are o populație considerabilă ; o capacitate economică supraordonata, dispune de ample livrări de alimente și resurse naturale, care se bucura de un grad ridicat de independenta la nivel internațional, care sprijina celelalte natiuni sau puteri majore și care are o capacitate nucleară bine dezvoltată. În opinia profesorului Paul Dukes, "o superputere trebuie să fie capabila să realizeze o strategie globală, inclusiv posibilitatea de a distruge lumea, de a comanda vastul potențial economic și a o influența, și să prezinte o ideologie universală". Deși, "multe modificări pot fi făcute la această definiție de bază". Potrivit profesorului June Teufel Dreyer, "o superputere trebuie să fie capabila de a proiecta puterea, soft si hard, la nivel global."
Superputerile în istorie
[modificare | modificare sursă]Deși termenul de superputere este unul inventat de puțină vreme, caracterizarea a fost aplicată retroactiv unor puteri militaro-economice din trecut, din antichitate pânǎ în prezent:
- Unul dintre cele mai vechi imperii a fost Imperiul Babilonian, cu o bogătie de neegalat, care a dominat cultural și militar Orientul Apropiat si Mijlociu și zonele învecinate.Babilonul a fost cetatea prospera si cel mai dezvoltat oras din punct de vedere cultural,arhitectural,administrativ,economic si social din lume, in secolele VII-VI i.Hr.
- Imperiul Persan a fost cel mai întins imperiu oriental, care a dominat Asia de Sud și de Sud-Vest. Satrapiile Medo- Persiei erau aproape independente fata de puterea centrala.
- Imperiul Macedonean a fost un imperiu euroasiatic format într-un deceniu prin victoriile lui Alexandru cel Mare, teritoriile fostului imperiu persan fiind înglobate de acesta.Chiar daca nu a fost durabil si nu a avut continuitate, a lăsat în urma sa elenismul ca mostenire culturala spatiului mediteranean.
- Imperiul Roman stăpânea cea mai mare parte a Europei, Africii de Nord și Asia Mică.Dominatia Romei se întindea de la Insulele Britanice pana în Africa de Nord, Egipt si Eufrat. Roma a devenit centrul lumii meditarenene,precum si centrul antichitatii. Avea o economie dezvoltata, o societate bine organizata si o tehnologie si infrastructura foarte avansata pentru acele vremuri.Avea cea mai puternica si disciplinata armata din aceea vreme. Imperiul Roman a rămas, constant, reperul principal pentru orice vis imperial autentic pentru personalitati ca: Iustinian, Carol cel Mare, Otto II, Petru cel Mare, Napoleon si Mussolini.Dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus , Imperiul Bizantin a devenit mostenitorul oriental al acestuia, fiind singurul stat centralizat medieval pana in secolul XIII.Pana la finalul mileniului I e.n., se vor forma Imperiul Carolingian si Sfantul Imperiu Roman avand ca reper Imperiul Roman.
- Imperiul Chinez a avut multă vreme cea mai puternică flotă din lume, neîntrecută ca număr până la începutul secolului al XIX-lea.A fost format din secolul al III-lea i.e.n., iar dinastia Han a reprezentat epoca de aur privind progresul tehnologic , economic si cultural si a lăsat ca mostenire mecanismele etice si spirituale ce calauzesc si acum milioane de chinezi.Desi a fost izolata secole de-a randul si nestiuta de occident, a practicat comertul prin intermediul Drumului Mǎtǎsii.
- Imperiul Mongol se întindea din Asia de Sud-est până în Europa Răsăriteană datorita cuceririlor lui Ginghis Han, fiind considerat cel mai mare imperiu pe uscat din istorie.
- Dupa cucerirea Constantinopolului, in secolele al XVI-lea și al XVII-lea, Imperiul Otoman se întindea de la Strâmtoarea Gibraltar până la Golful Persic și a luptat cu națiunile europene în încercarea de a avansa în inima continentului, pornind din Balcani.
- Pe durata Siglo de Oro, Imperiul Spaniol stăpânea întinse teritorii din Italia, Germania, Portugalia, Țările de Jos, ca și numeroase colonii în America, Africa și Asia.
- După câștigarea independenței de sub dominația spaniolă, Imperiul Olandez a reușit să cucerească numeroase colonii pe tot globul.
- De-a lungul timpului, Franța a reușit în mai multe rânduri să aibă cea mai numeroasă armată, având colonii în Africa Occidentală, Americile de Nord și de Sud și Asia de Sud-est.Primul Imperiu Francez realizat de Napoleon, desi a rezistat foarte putin timp, a avut impact pe termen lung, iar victoriile armatei franceze au diseminat ideile revoluției franceze în toată Europa. Sistemul senioral a fost abolit oriunde ajungeau armatele franceze, privilegiile aristocratice au fost eliminate aproape peste tot (cu excepția Poloniei), iar introducerea codului civil napoleonian pe tot continentul i-a făcut pe oameni egali în fața legilor.
- În momentul de maximă dezvoltare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Imperiul Britanic stăpânea un sfert din teritoriul Pământului cu o treime din populația planetei. Se spunea că "soarele nu apune niciodată în Imperiul Britanic." deoarece datorită extinderii imperiului, soarele strălucea în cel puțin unul dintre teritoriile sale. Reformele sale politice si culturale au influentat destinul multor tari ocupate, lucru vizibil in utilizarea extinsa a limbii engleze, limba standard-universala de comunicare din prezent.Imperiul Britanic este considerat de istorici ca fiind cel mai mare imperiu din istorie.
- Imperiul Rus succesor al Țaratului Rus si predecesorul Uniunii Sovietice, Imperiul Tarist a rezistat de la domnia lui Petru cel Mare pana la Revolutia Bolsevica.A fost al treilea imperiu ca intindere dupa Imperiul Britanic si Imperiul Mongol, cuprinzand in secolul al XIX-lea intreaga Euriasia, Europa de Est, precum si Alaska.
- Germania nazistă condusa de Hitler sau al Treilea Reich, fiind o putere militara, economica, industriala si tehnologica avansata, a provocat Al Doilea Razboi Mondial, ocupand aproape intreg continentul european pentru scurt timp. Imperiul Japonez care a făcut parte din Puterile Axei in cel de-al doilea razboi mondial a ocupat Asia de sud-est si portiuni din Oceanul Pacific.
Este mai greu de apreciat dacă imperiile mentionate fac parte sau nu din această categorie de puteri care au avut o hegemonie de necontestat asupra unor teritorii întinse, într-o epocă în care consemnările istorice nu au fost așa de multe sau în care descoperirea Lumii Noi nu avusese loc încă.Civilizatii precum Egiptul Antic, Babilonul, Imperiul Persan, imperiul efemer greco-macedonean a lui Alexandru Macedon și Imperiul Roman ar putea fi considerate niște puteri timpurii, cel puțin pentru vremea în care înțelegerea a ceea ce era "lumea" era mult mai limitată decât în zilele noastre.
Secolul al XIX-lea
[modificare | modificare sursă]Imperiul Britanic a fost prima tara din istoria modernă care a îndeplinit criteriile de o superputere, deși în momentul de glorie acest termen nu a existat . Britanicii si-au păstrat puterea în cele două războaie ale lumii, dar în timpul Războiului Rece .
Secolul al XX-lea
[modificare | modificare sursă]În această perioadă s-au ridicat două blocuri opuse, conduse de către cele două superputeri: URSS și SUA, care au concurat fiecare pe planuri militare, economice, politice sau sportive din motive ideologice. URSS a reprezentat socialismul și a condus Pactului de la Varșovia , cunoscut în Occident ca Blocul Estic. SUA a reprezentat capitalismul și a fost o forță majoră în NATO, în timpul Războiului Rece.
Statele Unite ale Americii
[modificare | modificare sursă]SUA au fost pe timpul Războiului Rece în fruntea NATO, cunoscut și ca Blocul Occidental sau țarile dezvoltate. După încheierea Războiului Rece, SUA a rămas cea mai mare superputere, cu cea mai puternică economie, o țară care cheltuiește pentru armată mai mult decât 12 țări importante din punct de vedere militar(47% din totalul cheltuielilor militare la nivel mondial). Însă, datorită puterii economiei sale, SUA nu cheltuiește decât o mică parte din Produsul Național Brut pentru înarmare în comparație cu alte țări.
Uniunea Sovietică / Rusia
[modificare | modificare sursă]Uniunea Sovietică a fost rivalul SUA pe toată durata Războiului Rece. Uniunea Sovietică nu era doar o superputere rivală, dar era și un rival ideologic, apărător al ideologiei comuniste care se opunea capitalismului occidental. Uniunea Sovietică conducea Pactul de la Varșovia, cunoscut și sub numele de Blocul Răsăritean, sau țările în curs de dezvoltare.
Unii analiști susțin că Rusia a rămas o superputere și după încheierea Războiului Rece, iar influența sa economică în piața energetică rămâne un factor decisiv în economia mondială. [1] [2]
SUA vs URSS
[modificare | modificare sursă]Superputeri in secolul XXI
[modificare | modificare sursă]Dupa destrămarea URSS și prăbușirea socialismului , lumea a devenit unipolarǎ.Cu toate că SUA își menține înca poziția de lider mondial, secolul XXI ar putea aduce noi superputeri:
- Brazilia - teritoriu mare, populație numeroasă, armata mare, economie dezvoltată; superputere agricolă si petrolieră
- China - populație numeroasă, economie cu o creștere rapidă, teritoriu mare, armata mare
- India - populație numeroasă (statul democratic cu cea mai mare populație), creștere rapidă a economiei, teritoriu mare
- Rusia - cu toate că URSS-ul s-a destrămat în 1991, Rusia rămâne o putere; creștere rapidă a economiei, superputere energetică, armată mare.
- Uniunea Europeana - populație numeroasă, economie dezvoltată, rata a inflației mică, calitate bună a vieții
- Japonia - populație numeroasă, economie si industrie dezvoltată, calitate bună a vieții.In anii 1980, unii comentatori au considerat Japonia ca ar putea deveni o superputere in anul 2000, din cauza PIB-ul său mare și creșterii economice ridicate in acel moment. Cu toate acestea, economia Japoniei s-a prăbușit în 1991, creând o lungă perioadă de criză economică.Din martie 2011, tara se confrunta cu probleme in urma cutremurului si accidentului nuclear de la Fukushima.
Statele Unite | Federatia Rusa | |
---|---|---|
Politic |
|
|
Geografic | Suprafata: 9,631,420 km ²
|
Suprafata: 17,075,400 km ²
|
Cultural |
|
|
Militar |
|
|
Economic |
|
|
Demografic | Populatie:300 milioane de oameni |
Populație :145 de milioane de oameni |
Referinte
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q Peter Howard, B.A., B.S., M.A., Ph.D. Assistant Professor, School of International Service, American University. (). „Great Powers”. Encarta. MSN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e Fueter, Eduard (). World history, 1815–1920. United States of America: Harcourt, Brace and Company. pp. 25–28, 36–44. ISBN 1584770775.
- ^ a b c d e Danilovic, Vesna. "When the Stakes Are High—Deterrence and Conflict among Major Powers", University of Michigan Press (2002), p 27, p225-p228 (PDF chapter downloads) Arhivat în , la Wayback Machine. (PDF copy).
- ^ a b c d e McCarthy, Justin (). A History of Our Own Times, from 1880 to the Diamond Jubilee. New York, United States of America: Harper & Brothers, Publishers. pp. 475–476.
- ^ a b c d e f g h Dallin, David. The Rise of Russia in Asia.
- ^ a b c d e MacMillan, Margaret (). Paris 1919. United States of America: Random House Trade. pp. 36, 306, 431. ISBN 0-375-76052-0.
- ^ a b c d e f g Harrison, M (2000) The Economics of World War II: Six Great Powers in International Comparison, Cambridge University Press.
- ^ a b c d e f g h i j Louden, Robert (). "Great+power" The world we want. United States of America: Oxford University Press US. p. 187. ISBN 0195321375.
- ^ a b c The Superpowers: The United States, Britain and the Soviet Union – Their Responsibility for Peace (1944), written by William T.R. Fox
- ^ a b c d e f g "Great+power" Balance of Power. United States of America: State University of New York Press, 2005. . pp. 59, 282. ISBN 0791464016. Accordingly, the great powers after the Cold War are Britain, China, France, Germany, Japan, Russia, and the United States p.59
- ^ a b c UW Press: Korea's Future and the Great Powers
- ^ „Yong Deng and Thomas G. Moore (2004) "China Views Globalization: Toward a New Great-Power Politics?" The Washington Quarterly” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Friedman, George (). „The Geopolitics of China” (PDF). Stratfor. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Kennedy, Paul (). The Rise and Fall of the Great Powers. United States of America: Random House. p. 204. ISBN 0-394-54674-1.
- ^ Best, Antony; Hanhimäki, Jussi; Maiolo, Joseph; Schulze, Kirsten (). International History of the Twentieth Century and Beyond. United States of America: Routledge. p. 9. ISBN 0415438969.
- ^ Wight, Martin (). Power Politics. United Kingdom: Continuum International Publishing Group. p. 46. ISBN 0826461743.
- ^ Waltz, Kenneth (). Theory of International Politics. United States of America: McGraw-Hill. p. 162. ISBN 0-07-554852-6.
- ^ Richard N. Haass, "Asia’s overlooked Great Power", Project Syndicate 20 aprilie 2007.
- ^ „Analyzing American Power in the Post-Cold War Era”. Arhivat din original la . Accesat în .
Legaturi externe
[modificare | modificare sursă]
Eroare la citare: Există etichete <ref>
pentru un grup numit „nb”, dar nu și o etichetă <references group="nb"/>