Scrimă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sabie: Tiberiu Dolniceanu (în dreaptă) îl atacă pe Veniamin Reșetnikov

Scrima este arta de a mânui armele albe. În prezent este un sport de combat în care armele folosite sunt floreta, spada și sabia. Este inclusă în programul olimpic încă de la prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne din 1896. Sportul este organizat și condus de Federația Internațională de Scrimă (prescurtat FIE). Limba oficială folosită în cadrul competițiilor internaționale este franceza.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Lupta cu arme din lemn, apoi din piatră și din metal, este atestată din antichitate. Prima competiție atestată datează din anul 1198 î.Hr.: este reprezentată pe pereții sculptați ai unui templu de la Medinet Habu, din Egipt. Comentariul hieroglific arată faptul că existau reguli precise și arbitri.[1]

Cele trei arme[modificare | modificare sursă]

Floreta[modificare | modificare sursă]

Florete cu mâner pistol

Atât spada, cât și floreta (franceză: fleuret) sunt arme de împungere: atacurile se execută numai cu vârful. Suprafața valabilă de lovit se limitează la trunchi, cu excluderea membrelor și capului. Este dezvoltată din armele de antrenament ale sfârșitului secolului al XVI-lea în Franța și Italia, cu vârf bont sau pliat: pentru a evita accidentările, contraatacurile și loviturile spre față erau interzise.[2] Atât floreta cât și sabia sunt arme convenționale: orice atac trebuie să fie parat sau eschivat complet; când cei doi trăgători sunt loviți în același timp, cel ce a executat atacul are prioritatea. Regulile floretei au fost adoptate la 12 iunie 1914 la congresul internațional al Comitetelor naționale olimpice de la Paris de către comisia pentru floretă a FIE, și modificate în 1957 pentru a adauga regulile controlului electric de valabilitate a tușelor.

Greutatea totală a armei este mai mică de 500 de gr. Lama este ușoară și flexibilă; are o secțiune dreptunghiulară, cu o lungime totală maximum de 90 de cm. Cochilia are un diametru de 9,5–12 mm.

Spada[modificare | modificare sursă]

Ca și floreta, spada (franceză: épée) este o armă de împungere: atacurile se execută numai cu vârful. Este derivată din rapieră, o spadă cu lamă lungă și fină, apărută la sfârșitul secolului al XV-lea, folosită inițial pentru dueluri.[3] Suprafața valabilă de lovit cuprinde întregul corp, inclusiv masca, mănușa și pantofii. La spadă nu există prioritate: primul care lovește a marcat tușa. Regulamentul de spadă a fost adoptat în 1914 și modificat în 1936 pentru controlul electric de valabilitate a tușelor.

Greutatea totală a armei este mai mică de 500 de gr. Lama este rigidă; are o secțiune triunghiulară, cu o lungime totală de maximum 110 cm. Cochilia este de 13,5 cm maximum în diametru. Se poate folosi cu mâner pistol, cel predominant în prezent, sau cu mâner „francez” (drept).

Sabia[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de floretă și spadă, sabia este o armă de împungere, de tăiș și de contratăiș: tușele se pot executa cu vârful și cu ambele laturi ale lamei. Este derivată din sabia ușoară (sciabola), creată în Italia la mijlocul secolului al 19-lea pentru dueluri.[4] Regulamentul de sabie este dezvoltat de regulile de la Jocurile Olimpice din 1908 și de la cele din 1912. A fost modificat în 1988 pentru a introduce un aparat electric de înregistrare a tușelor.

Greutatea totală a armei este mai mică de 500 de gr. Lama are o secțiune triunghiulară în partea tare a lamei și o secțiune dreptunghiulară în partea slabă, în apropiere de vârf, cu o lungime totală de maximum 105 cm. Cochilia este plină, cu o suprafață netedă.

Echipament[modificare | modificare sursă]

Mască de scrimă

Ținuta regulamentară este alcătuită din:

  • o mănușă pentru mâna înarmată (cu o manșetă conductoare la sabie)
  • un costum alb (bluză și pantalon)
  • un plastron de protecție purtat sub costum, în partea brațului înarmat
  • o vestă conductoare sau lamé (la floretă și la sabie)
  • o protecție de piept (pentru femei)
  • ciorapi trei sferturi
  • pantofi

Echipamentul este completat de o mască cu plasă metalică și fire pentru aparatul electric de control al tușelor.

Tehnică[modificare | modificare sursă]

Deplasare[modificare | modificare sursă]

  • pas înainte (marche) sau înapoi (rompre)
  • pas încrucișat înainte (passe avant) sau înapoi (passe arrière)
  • fleșă (flèche) / flunge
  • fandare (fente)

Acțiuni ofensive[modificare | modificare sursă]

Atacul este definit de FIE ca „acțiunea ofensivă inițială, executată prin întinderea brațului și amenințarea continuă a suprafeței valabile a adversarului, precedând declanșarea fandării sau fleșei” (t.7 regulamentului pentru probe FIE). Riposta este acțiunea ofensivă care urmează o paradă; contrariposta este acțiunea ofensivă care urmează o ripostă.

Acțiuni defensive[modificare | modificare sursă]

Competiții[modificare | modificare sursă]

Asalturile individuale durează trei reprize a câte trei minute, sau până când un scrimer a obținut 15 tușe. În concursul pe echipe, ținta finală este obținerea a maximum 45 de puncte.

Arbitrajul[modificare | modificare sursă]

Arbitrul dă comanda „halte !” » („stai!”)

Fiecare meci de scrimă este condus de un arbitru, care este responsabil de:

  • controlul armelor, ținutei și materialului trăgătorilor;
  • supravegherea bunei funcționări a aparatului electric;
  • conducerea meciului și judecarea tușelor;
  • conformitatea cu regulamentul și sancțiunea abaterilor;
  • menținerea ordinei pe planșă sau în afara ei, inclusiv în public.

Arbitrul indică prin gesturi și comenzi deciziile pe care le ia. Limba oficială folosită în competițiile internaționale este franceza. Câteva comenzi sunt:

  • en garde ! (în gardă!): trăgătorii iau poziția de gardă;
  • êtes-vous prêt(e)s ? (sunteți gata?);
  • allez ! (porniți!): lupta începe sau reîncepe;
  • halte ! (stai!): lupta se oprește;
  • attaque / arrêt / contre-attaque / remise (atac / oprire / contraatac / remiză): descrie acțiunii a frazei de arme;
  • non valable (nevalabil): tușă în afara suprafeței valabilă (la sabia și la floretă);
  • touche ! (lovit!);
  • point ! (punct!).

Sancțiunile[modificare | modificare sursă]

Arbitrul arată un cartonaș galben unui antrenor, care a tulburat ordinea

Sancțiunile sunt următoarele:

  • cartonaș galben: avertisment (orice nouă abatere făcută de același trăgător aduce un carton roșu);
  • cartonaș roșu: tușă de penalizare;
  • cartonaș negru: descalificare din competiție;
  • expulzarea de la locul competiției (aplicabilă antrenorului, anturajului sportivilor sau membrilor publicului care perturbă buna desfășurare a competiției).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Six 2007, p. 17.
  2. ^ Six 2007, p. 55.
  3. ^ Six 2007, p. 55
  4. ^ Six 2007, p. 54.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Six, Gérard (2007) (în franceză). Escrime : l'invention du sport. Paris: Les Quatre Chemins. SIX. ISBN 978-2-84784-167-1 
  • Six, Gérard (1998) (în franceză). Escrime. Paris: EPA. SIX. ISBN 2851205250 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Scrimă
  • en es fr fie.org, site-ul Federației Internaționale de Scrimă
  • frscrima.ro, site-ul Federației Române de Scrimă