Tir sportiv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tir sportiv
Hattie Johnson 2.jpg
Hattie Johnson la pușcă cu aer
Cel mai înalt for Federația Internațională de Tir Sportiv
Caracteristici
Contact nu
Mixt da
Categorizare sport individual
Loc de întâlnire poligon de tir
Olimpic recapitulare

Tirul sportiv este un sport individual care constă în tragerea cu cea mai mare acuratețe la țintă fixă sau țintă în mișcare, folosind diferite arme de foc și în diferite poziții. S-a practicat de sute de ani în Occident.[1] Primele cluburi de tir sportiv au fost înființate în secolul al XIX-lea, Societatea elvețiană a carabinierilor fiind fondată în 1824.[2] Sportul fost inclus în programul olimpic de prima ediție a Jocurilor moderne în 1896. În prezent există 15 probe de tir la Jocurile Olimpice, împărțite în trei discipline: pușcă, pistol și talere.

Cel mai înalt for al sportului este Federația Internațională de Tir Sportiv (International Shooting Sport Federation, prescurtat ISSF).

Discipline olimpice[modificare | modificare sursă]

Pușcă și pistol[modificare | modificare sursă]

La pușcă și la pistol, trăgătorii se tragă de la poligonul de tir. După probă, sunt culcați, în genunchi sau în picioare; distanța spre ținta este de 10, 25 sau 50 m.[3] Armele folosite sunt pistol liber, pistol cu aer comprimat, pistol viteză, pușcă și pușcă cu aer comprimat.

Talere[modificare | modificare sursă]

Vincent Hancock la skeet la Beijing 2008

Talerele includ trei discipline de tir la zbor, care se trage cu o pușcă cu alice. Obiectivul în fiecare caz este de a lovi un taler (disc de argilă) cu un diametru de 11 cm și o greutate de 100-110 gr, aruncat în aer de o mașină la o viteză de peste 80 km/h. Talerul este considerat lovit când o bucată de argilă este văzută căzând din aer.[3]

În probele de trap (simplu și dublu) sunt 15 mașini instalate într-o așanumită „groapă”, în fața trăgătorului. Standul este compus din cinci posturi de tragere, occupate de șase concurenții prin rotație în cursul unei manse. Talerele sunt aruncate în unghiuri și viteze necunoscute de trăgătorul, care are două cartușe pentru fiecare taler.[4] Trap-ul dublu este o disciplină mai recentă, introdusă în programul olimpic în 1996. Diferența cea mai notabilă este ca două talere sunt aruncate simultan. În ambele cazuri, pușca este epolată înainte de aruncarea talerului.

În proba de skeet, două mașini pe fiecare parte a trăgătorului aruncă fiecare un taler, cele două talere intersectându-se în fața trăgătorului. Standul este compus din opt posturi de tragere instalate în formă de arc de cerc, cu postul nr.8 în centrul arcului. Talerele sunt aruncate într-un unghi cunoscut de trăgătorul, care are un singur cartuș pentru fiecare. Pușca este ținută la șold înainte de aruncarea talerului.

În ambele probe, femeile se tragă în 75 de talere în calificări, în timp ce bărbații se tragă în 125 de talere; în finală, atât femeile, cât si bărbații, se tragă în 15 talere. La trap dublu (doar pentru bărbați) sunt 150 de talere în calificări și 15 talere duble în finală.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tir sportiv