Tir sportiv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tir sportiv
Hattie Johnson 2.jpg
Hattie Johnson la pușcă cu aer
Cel mai înalt for Federația Internațională de Tir Sportiv
Caracteristici
Contact nu
Mixt da
Categorizare sport individual
Loc de întâlnire poligon de tir
Olimpic recapitulare

Tirul sportiv este un sport individual care constă în tragerea cu cea mai mare precizie la țintă fixă sau țintă în mișcare, folosind diferite arme de foc și din diferite poziții. S-a practicat de sute de ani în Occident.[1] Primele cluburi de tir sportiv au fost înființate în secolul al XIX-lea, Societatea elvețiană a carabinierilor fiind fondată în 1824.[2] A fost inclus ca sport olimpic cu probe pentru bărbați la prima ediție a Jocurilor moderne, la Atena, în 1896, iar probele pentru femei au fost adaugate[3] la Jocurile Olimpice de vară din Los Angeles, în 1984. În prezent există 15 probe de tir la Jocurile Olimpice, împărțite în trei discipline: pușcă, pistol și talere.

Cel mai înalt for al sportului este Federația Internațională de Tir Sportiv (International Shooting Sport Federation, prescurtat ISSF).

În România, istoria tirului sportiv începe în anul 1831 când s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad. [4]

La 7 februarie 1934 se înființează "Federația Română de Tir" (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze "Uniunii Internaționale de Tir" (U.I.T.).

În anul 1999 "Federația Română de Tir" își schimbă numele în denumirea actuală de "Federația Română de Tir Sportiv" (F.R.T.S.).

Discipline olimpice[modificare | modificare sursă]

Pușcă și pistol[modificare | modificare sursă]

La pușcă și la pistol, trăgătorii trag într-un poligon de tir. În funcție de probă, ei sunt în pozitia culcat, în genunchi sau în picioare; distanța spre ținta este de 10, 25 sau 50 m.[5] Armele folosite sunt pistol liber, pistol cu aer comprimat, pistol viteză, pușcă și pușcă cu aer comprimat.

Talere[modificare | modificare sursă]

Vincent Hancock la skeet la Beijing 2008

Talerele includ trei discipline de tir la zbor, unde se trage cu o pușcă cu alice. Obiectivul în fiecare caz este de a lovi un taler (disc de argilă) cu un diametru de 11 cm și o greutate de 100-110 gr, aruncat în aer de o mașină (trap) la o viteză de peste 80 km/h. Talerul este considerat lovit când o bucată de argilă este văzută căzând din aer.[5]

În probele de trap (simplu și dublu) sunt 15 mașini instalate într-o așanumită „groapă”, în fața trăgătorului. Standul este compus din cinci posturi de tragere, occupate de șase concurenții prin rotație în cursul unei manse. Talerele sunt aruncate în unghiuri și viteze necunoscute de trăgătorul, care are două cartușe pentru fiecare taler.[6] Trap-ul dublu este o disciplină mai recentă, introdusă în programul olimpic în 1996. Diferența cea mai notabilă este ca două talere sunt aruncate simultan. În ambele cazuri, pușca este epolată înainte de aruncarea talerului.

În proba de skeet, două mașini pe fiecare parte a trăgătorului aruncă fiecare un taler, cele două talere intersectându-se în fața trăgătorului. Standul este compus din opt posturi de tragere instalate în formă de arc de cerc, cu postul nr.8 în centrul arcului. Talerele sunt aruncate într-un unghi cunoscut de trăgătorul, care are un singur cartuș pentru fiecare taler. Pușca este ținută la șold înainte de aruncarea talerului.

În ambele probe, femeile trag în 75 de talere în calificări, în timp ce bărbații trag în 125 de talere; în finală, atât femeile, cât si bărbații, trag în 15 talere. La trap dublu (doar pentru bărbați) sunt 150 de talere în calificări și 15 talere duble în finală.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tir sportiv