Schi alpin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Membru al Aviaţiei Armatei Statelor Unite ale Americii schiind în staţiunea Keystone la cea de-a 14-a întlnire anuala SnoFest

Schiul alpin este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante pe zăpadă, prin anumite puncte de trecere obligatorii, numite „porți”, cu schiuri cu legături cu călcâi fix.

Schiatul a evoluat de la schiul fond, datorită dezvoltării infrastructurii echipamentelor de transport a oamenilor (teleferice) în stațiunile de munte prin acestea schiorii erau duși până în vârful celor mai înalte pante, astfel încât bucuria coborârii pantelor lungi care altădată erau prea greu de urcat se putea face de mai multe ori. Acest sport este popular oriunde ninge sau există zăpadă combinată cu pante ale munților și infrastructură. Astfel pârtii de schii se găsesc în Europa, America de Nord, Japonia, dar nu numai acolo.

Schiuri și legături de la începutul secolului XX

Principala preocupare tehnică a schiorilor este cum să își mențină schiurile paralele, direcția de mers și viteza. Pentru un începător să întoarcă sau să oprească schiurile se folosește procedeul numit tehnic „plugul”, dar schiorii mai avansați folosesc alte metode mai avansate, rapide și mai elegante cum ar fi „cristianele”. Pentru a face o cristiană, schiorul trebuie să își rotească genunchii dar în același timp să își mențină corpul într-o poziție în care fața sa fie înainte catre vale, astfel încât numai genunchii și picioarele să se rotească. Această metodă este mult mai rapidă și se folosește la concursurile de coborâre.

Ca schior câștigi încredere atunci când schiezi pe o pârtie mai abruptă, mai lungă și mai rapidă. În Europa dificultatea pârtiilor se dă de culori, de la albastre, cele mai ușoare, urmate de roșii și negre, acestea din urmă fiind cele mai dificile. Totuși nu există o regulă peste tot astfel încât fiecare stațiune poate să își determine singură modul de marcare a dificultății pârtiilor.

Competiții[modificare | modificare sursă]

1 mai - Renumitul concurs de ski din Valea Mălăiești
Melodii de schi alpin în Bariloche (Argentina)

Diferite competiții alpine s-au dezvoltat de când se schiază, cei mai buni dintre schiori participă la Cupa Mondială organizată anual cât și la Olimpiada de iarnă. Competiția sportivă a schiului este împărțită în cinci discipline: slalom, slalom uriaș, superG, coborâre și combinata alpină. Tot in Munții Bucegi, în fiecare an, la 1 mai se desfășoara renumitul concurs de ski din Valea Mălăiești.[1] Discipline extrem: schi artistic, mogule și schi acrobatic.

Ocolirea carve[modificare | modificare sursă]

Ocolirea tăiată sau virajul carve se definește ca fiind ocolirea în care cantul schiului urmează traiectoria ocolirii, generând pe zăpadă o urmă sub forma unui arc de cerc, cu un derapaj minim sau inexistent (apud. prof. dr. Petru Grigoraș. 2002). Specifică tehnicii carve, este repartizarea greutății majoritar pe schiul intern, grație coborârii centrului de greutate cât mai aproape de sol. În cazul schiului alpin, construcția schiurilor dă posibilitate schiorilor să efectueze viraje tăiate pentru a conserva viteza sau a accelera. Elementele importante în carving (eng. to carve = a tăia) sunt reprezentate de balans și schimbul de greutate specific. Într-o ocolire carve, derapajul este eliminat datorită efectului sidecut, care definește cu exactitate traiectoria de urmat. Carvingul are două forme de manifestare, date de caracterul competițional și forma de agrement.[2]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.frschibiatlon.ro/rez_internationale_schi_alpin.php
  2. ^ Petru Grigoraș, Schi alpin, snowboard, carving, Editura Accent, 2002, pag. 158.

Legături externe[modificare | modificare sursă]