Sari la conținut

Mihai Covaliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihai Covaliu
Informații personale
Nume completMihai Claudiu Covaliu
PoreclăCova
Născut(ă) (46 de ani)
Brașov, România
Înălțime1,81 m
Greutate73 kg
Armăsabie
Mânădreptaci
ClubCS Dinamo București
Retras în2008
Clasamentul FIEarhivă

Mihai Claudiu Covaliu (n. , Brașov, România) este un fost scrimer român, laureat cu aur la Jocurile Olimpice din 2000 și bronz la Olimpiada din 2008 și campion mondial în 2005. În prezent este antrenor principal al CS Dinamo București și al lotului olimpic de sabie masculin al României, de asemenea a fost președintele Federației Române de Scrimă și în prezent este președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Roman. Membru în Comitetului Executiv din cadrul Asociației Comitetului Olimpic European (EOC)[1], de asemenea ocupă poziția de președinte al comisiei de marketing si comunicare a EOC. Este membru in comisia ”Anturajul Sportivului” din cadrul Comitetului Olimpic Internațional (CIO) și membru în comisia de marketing si surse noi de finanțare din cadrul Asociației Comitetelor Olimpice Naționale (ANOC)[2].

Primul sport practicat a fost fotbalul.[3] S-a apucat de scrima la vârsta de nouă ani,[4] după ce antrenorii de la CS „Tractorul” au făcut o prezentare la școală.[5] Mama sa l-a incurajat să persevereze în ciuda metodelor dure de pregătire folosite de antrenori.[5] În anul 1998 s-a transferat la CS BNR București, apoi la CS Dinamo, al cărui membru este încă în prezent.[4] A fost pregătit de multi antrenori, printre altii : Mihai Ticușan, Gabriel Duțea, Alexandru Chiculiță, Mihai Orița și Emilian Nuță.[6]

La Jocurile Olimpice din 2000 de la Sydney a generat o surpriză ajungând în finală, după ce l-a învins pe francezul Damien Touya, favoritul probei. Apoi a trecut de un alt francez, Mathieu Gourdain, cu scorul 15-12. A devenit primul campion olimpic la sabie din România și a urcat pe primul loc în clasamentul mondial. Pentru acest rezultat a fost numit Maestru Emerit al Sportului și a primit Ordinul național „Pentru Merit” în grad de comandor.[7]

La Jocurile Olimpice din 2004 de la Atena a pierdut la o tușă în sferturile de finală cu maghiarul Zsolt Nemcsik, care avea sa câștige medalia de argint în cele din urmă. A încheiat concursul pe locul 7. La Campionatul Mondial din 2005 de la Leipzig a ajuns ușor pana în finală, unde a trecut cu scorul 15-12 de triplul campion olimpic, rusul Stanislav Pozdniakov. A fost remarcat pentru „entuziasmul, forma fizică, tehnica virtuoză, stilul său simplu”.[8] I-a dedicat victoria fiului său Vlad, născut cu o zi înainte de plecarea la Leipzig.[3]

Covaliu (din spate) îl sfătuiește pe Dolniceanu la CM din 2013

La Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing a ajuns în sferturile de finală fără prea multe probleme. A câștigat strâns cu belarusul Aliaksandr Buikevici, apoi l-a întâlnit pe francezul Nicolas Lopez, pe care-l învinsese mereu până atunci.[9] Mihai Covaliu a condus meciul, scorul fiind 11-7, dar atacurile sale de la distantă nu i-au reușit și Nicolas Lopez a putut egala, apoi se impune cu scorul 15-13. În finala mică a trecut de un alt francez, Julien Pillet, cucerind medalia de bronz.[9] Pentru acest rezultat a primit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete.[10]

După Olimpiada de la Beijing s-a retras și a devenit antrenor principal scrimă la CS Dinamo și la lotul olimpic de sabie masculin. Sub îndrumarea sa, România a cucerit medalia de argint la Campionatul European din 2009 de la Plovdiv, apoi, în același an, medalia de aur la Campionatul Mondial din 2009 de la Antalya, Rareș Dumitrescu fiind vicecampion mondial la individual. Pentru aceste realizări a primit Ordinul național „serviciul credincios” în grad de cavaler.[11] Cosmin Hănceanu și echipa României au obținut argintul la Campionatul Mondial din 2010 de la Paris, și România a devenit vicecampioană olimpică la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra.[5] Prin urmare, Mihai Covaliu a fost promovat la gradul de ofițer al Ordinului „Serviciul Credincios”.[12]

În aprilie 2013 a fost ales președinte al Federației Române de Scrimă după ce președinta în exercițiu, Ana Pascu, a decis să nu își mai reînnoiască candidatura.[13] A rămas antrenorul lotului de sabie masculin, cu care a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial din 2013 de la Budapesta, Tiberiu Dolniceanu fiind laureat cu bronz. În același an, Mihai Covaliu a fost inclus în Hall of Fame-ul scrimei de către Federația Internațională de Scrimă.[4] În noiembrie 2016 a fost ales președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Roman.[14]

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

A absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, profilul "Educație fizică și Sport" și deține un masterat în managementul sportului.[4]

În 2001 s-a căsătorit cu Irina Drăghici, care făcea parte din lotul feminin de sabie. Împreună au doi copii, Vlad Gabriel și Elena Amalia.[15] Vlad este și el sabrer.[16]

  • 2000: Ordinul național „Pentru Merit” în grad de comandor[7]
  • 2004: Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a I[17]
  • 2008: Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete[10]
  • 2009: Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler[11]
  • 2012: Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de ofițer[12]
  • 2023: Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler[18].
  1. ^ „Home” (în engleză). The European Olympic Committees. . Accesat în . 
  2. ^ „ANOC” (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ a b Daniela Ionescu (). „Mihai Covaliu, D'Artagnan de România”. România Liberă. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b c d „Covaliu, Mihai Claudiu (ROU)” (în engleză). Federația Internațională de Scrimă. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b c Daniel Remeș (). „ProSport vă prezintă românii din Hall of Fame-ul Federației Internaționale de Scrimă. Interviu exclusiv cu Mihai Covaliu: "România va avea un nou campion olimpic la scrimă în 2016". ProSport. 
  6. ^ Nicu, Alexe, ed. (), „Federația Română de Scrimă”, Educației Fizice și Sportului din România (PDF), 1, Bucharest: Aramis, p. 1039, arhivat din original (pdf) la , accesat în  
  7. ^ a b „Decret nr. 385 din 10 octombrie 2000 privind conferirea Ordinului național Pentru Merit”. Președintele României. . Accesat în . 
  8. ^ Jean-Marie Safra (Octombrie 2005). „The Leipzig World Championships–The crowning of legendary champions” (pdf). Escrime XXI (53): 12–15.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  9. ^ a b Bogdan Costea (). „Mihai Covaliu, bronz olimpic la sabie!”. România Liberă. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ a b „Comunicat de presă: decorarea delegației olimpice de la Beijing”. Președintele României. . Accesat în . 
  11. ^ a b „Decret nr.1.501 din 20 octombrie 2009 privind conferirea unor decorații”. Președintele României. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b „Decret 559 din 13 august 2012 privind conferirea Ordinului național Pentru Merit”. Președintele României. . Accesat în . 
  13. ^ „Mihai Covaliu, ales președinte al Federației Române de Scrimă”. Agerpres. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Mihai Covaliu, ales președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Ziarul de sport, 15 noiembrie 2016
  15. ^ Teodor Ciobanu (). „Mihai Covaliu: M-am uitat la cei buni, pentru a deveni și eu cel mai bun”. Agerpres. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ La doar nouă ani, Vlad Covaliu are mai multe trofee decât tatăl său: „Promit să fiu mai bun decât tine”. Digi 24. 19 decembrie 2014. http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Sport/Stiri/Vlad+Covaliu+fiul+lui+Mihai+Covaliu+medalii+scrima. 
  17. ^ „Decret nr. 1.071 din 10 decembrie 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv”. Președintele României. . Accesat în . 
  18. ^ Daniel Angelescu. „Învestituri Regale, Sala Tronului, martie 2023”. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mihai Covaliu
  • en Mihai Covaliu la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)