Rudolf Steiner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rudolf Steiner
Date personale
Nume la naștereRudolf Joseph Lorenz Steiner Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Donji Kraljevec, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[1][5][2][6] Modificați la Wikidata
Dornach, Cantonul Solothurn, Elveția[7][5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatDornach Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Sivers, Maria Iakovlevna fon[*][[Sivers, Maria Iakovlevna fon (Anthroposophist (1867-1948))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac
 Elveția Modificați la Wikidata
Religieantroposofie[8] Modificați la Wikidata
Ocupațieocultist[*]​
scriitor
esotericist[*][[esotericist (person practising esotericism)|​]]
poet
muzicolog[*]​
coregraf[*]​
critic literar[*]​
autobiograf[*]​
filozof
profesor
dramaturg
organizational founder[*][[organizational founder (person who creates an institution intended to perpetuate itself after the founder's association ends)|​]]
arhitect Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerlin[9]
Viena[9] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană austriacă[10]
limba germană[11] Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rudolf Steiner (n. 25/27 februarie 1861[12], Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent Croația — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale.

Activitate și idei[modificare | modificare sursă]

Reputația lui este de clarvăzător.[13][14] Esențialmente, învățăturile lui sunt gnosticism creștin.[15][16][17][18][19][20] Punctul de vedere oficial al Bisericii Catolice este că antroposofia este „o erezie neognostică”.[21] Alți ereziologi sunt de acord.[22] Apologetul luteran (Sinodul Missouri) și ereziologul Eldon K. Winker a afirmat că Steiner avea aceeași hristologie precum Cerintus (un lider creștin din secolul I d.Hr., în cercetările istorice ceva mai vechi calificat drept gnostic).[23] Într-adevăr, Steiner considera că Isus și Hristos erau două ființe diferite, care au fuzionat pentru câtva timp.[24]

Steiner a avut o amplă activitate ca filosof, conferențiar și om de cultură, susținând numeroase prelegeri în diferite localități din Europa, inclusiv una în anul 1889 la Sibiu, aflat pe atunci în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În 1891 își obține doctoratul în filosofie la Universitatea din Rostock, Germania, iar mai târziu devine secretarul general al secțiunii germane a Societății Teosofice, cu toate că avea rezerve asupra misticismului oriental promovat de aceasta. Începând cu această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor științei spirituale, descrise de el într-o serie de cărți și conferințe.

Deși susținea concepția despre reîncarnare și karma, importanța pe care Rudolf Steiner o acorda creștinismului și esoterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosofică și înființarea Societății Antroposofice, în cadrul căreia va introduce cele mai multe inițiative cultural-spirituale și sociale ale sale, îndeosebi după primul război mondial. Steiner a insistat adesea asupra necesității de a folosi cunoștințele obținute prin observație suprasensibilă în viața practică, considerând lipsa legăturii între idealurile spirituale ale oamenilor și necesitățile materiale ale vieții cotidiene a fi cauza declinului socio-cultural. Antroposofia pe care a fondat-o este o concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul fizic.

Otto Scharmer, senior lecturer la Massachusetts Institute of Technology și creatorul Theory U, afirma într-un interviu: „Există o sursă mai adâncă în tradiția vestică, ce a fost ascunsă, și care include o metodă științifică bazată mai mult pe fenomenologie. Este în direcția în care, de exemplu, Goethe și-a dezvoltat știința. Apoi prin Steiner ea a devenit mai accesibilă celorlalți. Ea dezvoltă o metodă ce se află în conexiune cu întregul.”[25]

Steiner a fost editor al operelor științifice ale lui Goethe, dar în realitate era vorba de o slujbă de mizerie.[26] În ciuda faimei sale de esoterist, Steiner a fost izolat din punct de vedere cultural și academic.[27]

Anthony Storr a afirmat despre antropozofia lui Rudolf Steiner: „Sistemul său de credință este atât de excentric, atât de nesusținut de dovezi, atât de vădit bizar încât scepticii raționali nu pot să-l considere decât delir.... În timp ce maniera lui Einstein de a percepe lumea prin gândire a fost confirmată experimental și matematic, cea a lui Steiner a rămas intens subiectivă și nu se pretează la confirmare obiectivă.”[28]

Multe din ideile lui Steiner sunt pseudoștiință.[29][30][31][32][33][34][35][36][37][38][39] Conform lui Dan Dugan, Steiner a promovat următoarele susțineri pseudoștiințifice:

  1. teorie a culorilor greșită;[36]
  2. critică obtuză asupra teoriei relativității;[36][40]
  3. idei ciudate despre mișcările planetelor;[36]
  4. susținerea vitalismului;[36]
  5. îndoieli asupra teoriei germenilor infecțioși;[36]
  6. abordare ciudată a sistemelor fiziologice;[30]
  7. „inima nu este o pompă”.[30]

Alții numesc antroposofia „paraștiință”, dar nu neagă faptul că ea este o pseudoștiință.[41]

De asemenea, Steiner a susținut pseudoistoria,[42] de exemplu relatări din Atlantida și Lemuria.[29][43]

Perioada nazistă[modificare | modificare sursă]

Steiner a finanțat publicarea cărții Die Entente-Freimaurerei und der Weltkrieg (1919) de Karl Heise⁠(de); Steiner a scris cuvântul înainte pentru această carte, bazată în parte pe ideile sale. Publicația cuprinde o teorie conspirativă conform căreia Primul Război Mondial a fost o consecință a unui complot al francmasonilor și evreilor - în continuare țapii ispășitori ai teoreticienilor conspirației - scopul acestora fiind distrugerea Germaniei. Scrierea a fost ulterior primită cu entuziasm de către Partidul Nazist.[44][45] Dick Taverne a scris că Steiner a fost nazist (adică membru al NSDAP).[46]

În realitate, Steiner avea atât dușmani, cât și susținători loiali în eșaloanele superioare ale regimului nazist.[47] Staudenmaier vorbește despre „aparatul de stat-partid policratic”, așa că abordarea antroposofiei de către nazism nu era determinată prin unitate ideologică monolitică.[48] Când Rudolf Hess a dezertat în Marea Britanie, antroposofii au pierdut cel mai puternic apărător al lor,[49][50][51] dar nu rămăsăseră fără susținători printre naziștii cu funcții înalte.[52]

Spre sfârșitul vieții lui Steiner și după moartea lui au fost atacuri virulente la adresa lui de către membri ai Partidului Nazist, inclusiv Adolf Hitler și alți naționaliști de dreapta. Ei au criticat gândirea lui Steiner și antroposofia drept incompatibile cu ideologia rasistă a nazismului, acuzându-l de legături strânse cu evreii și chiar (în mod fals) că el însuși ar fi fost evreu.[53][54] Dar Rudolf Hess, Führer-ul adjunct, a fost ocrotitorul antroposofiei[55][49] și al școlilor Waldorf[49][50] și apărător vehement al agriculturii biodinamice a lui Steiner.[51] Conform lui Tommy Wieringa⁠(en), un scriitor olandez crescut printre antroposofi, care comenta un eseu de antroposoafa Désanne van Brederode⁠(nl), Rudolf Hess și Heinrich Himmler l-au văzut pe Steiner drept spirit înrudit.[56][57]

Al Treilea Reich a interzis organizațiile esoterice⁠(de) pe motiv că ar fi controlate de evrei.[58] În timp ce antroposofii se plângeau de răutatea presei, ei au fost în mod surprinzător lăsați în pace de regimul nazist, „inclusiv articole vădit spre susținerea lor în Völkischer Beobachter”.[59] Puriștii ideologici de la Sicherheitsdienst au luptat îndeobște în van contra antroposofiei.[59] Conform lui Staudenmaier, „Perspectiva persecuției imediate a fost oprită ani de zile de o remiză șubredă între aripile pro-antroposofică și anti-antroposofică ale nazismului.”[47]

Potrivit lui Hans Büchenbacher, un antroposof, secretarul general al Societății Antroposofice Generale, Guenther Wachsmuth, precum și văduva lui Steiner, Marie Steiner, erau „complet pro-naziști”.[60] Marie Steiner-von Sivers, Guenther Wachsmuth și Albert Steffen își exprimaseră public simpatia pentru regimul nazist încă de la începuturile sale; dirijate de asemenea simpatii ale conducerii lor, organizațiile antroposofice elvețiene și germane au ales o cale care îmbina acomodarea cu colaborarea, ceea ce a asigurat, în cele din urmă, că, în timp ce regimul nazist vâna organizațiile ezoterice, antroposofii ne-evrei din Germania nazistă și țările ocupate de aceasta au fost lăsați în pace într-o măsură surprinzătoare.[52] Bineînțeles că au înregistrat unele eșecuri produse de dușmanii antroposofiei din eșaloanele superioare ale regimului nazist, dar antroposofii au avut și susținători loiali în ele, deci, în general, antroposofii ne-evrei nu au fost puternic lezați de regimul nazist.[52]

Rasismul antroposofiei este spiritual și paternalist (adică binevoitor), în timp ce rasismul fascismului este materialist și adesea malign.[61] Olav Hammer⁠(en), profesor universitar expert în noile mișcări religioase și studiile academice asupra ezoterismului occidental, confirmă că acum caracterul rasist și antisemit al învățăturilor lui Steiner nu mai poate fi negat, chiar dacă este vorba de „rasism spiritual”.[62]

Operă[modificare | modificare sursă]

  • Introduceri la scrierile de științe naturale ale lui Goethe (1883)
  • Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume (1886)
  • Adevăr și știință (1892)
  • Filosofia libertății (1894)
  • Friedrich Nietzsche: un luptător împotriva epocii sale (1895)
  • Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901)
  • Creștinismul ca fapt mistic și misteriile antichității (1902)
  • Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a menirii omului (1904)
  • Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904)
  • Din Cronica Akasha (20 de articole publicate în perioada 1904–1908)
  • Treptele cunoașterii superioare (1905)
  • Știința tainică în schiță (Știința ocultă) (1910)
  • Poarta inițierii - Prima dramă-misteriu (1910)
  • Încercarea sufletului - A doua dramă-misteriu (1911)
  • Păzitorul Pragului - A treia dramă-misteriu (1912)
  • Trezirea sufletelor - A patra dramă-misteriu (1913)
  • Conducerea spirituală a omului și a omenirii (3 conferințe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner, 1911)
  • Un drum spre cunoașterea de sine - Meditații (1912)
  • Pragul lumii spirituale - Aforisme (1913)
  • Enigmele filosofiei (1914)
  • Puncte centrale ale problemei sociale (1919)
  • Articole asupra organizării tripartite a organismului social și a problemelor contemporane (1919-1920)
  • Inițierea - Cunoașterea lumilor superioare (1922)
  • Teze antroposofice (1924)
  • Fundamentele terapiei antroposofice (carte scrisă împreună cu Ita Wegman; apărută în 1925)
  • Povestea vieții mele (carte autobiografică, 1925)
  • Știința inițiatică și cunoașterea aștrilor

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Rudolf Steiner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Rudolf Steiner, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  4. ^ Steiner, Rudolf, SIKART, accesat în  
  5. ^ a b Штейнер Рудольф, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  6. ^ Rudolf Steiner (în engleză), RKDartists 
  7. ^ „Rudolf Steiner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ https://www.independent.co.uk/news/education/education-news/big-question-who-was-rudolf-steiner-and-what-were-his-revolutionary-teaching-ideas-433407.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ a b „Rudolf Steiner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  12. ^ În documentele oficiale a fost trecută, așa cum se obișnuia pe atunci, data botezului: 27 februarie. Deși în autobiografia sa el a menționat aceeași dată, într-o notă de mână nedatată scria: „Data nașterii mele este pe 25 februarie 1861. Două zile mai târziu am fost botezat.” (documentat pentru prima oară în Contribuții la operele complete ale lui Rudolf Steiner, Caietul 49/50).
  13. ^ Ruse, Michael (). The Problem of War: Darwinism, Christianity, and Their Battle to Understand Human Conflict. Oxford University Press. p. 97. ISBN 978-0-19-086757-7. 
  14. ^ Kreidler, Marc (). „Rudolf Steiner's Quackery”. Quackwatch. Accesat în . 
  15. ^ Robertson, David G. (). Gnosticism and the History of Religions. Scientific Studies of Religion: Inquiry and Explanation. Bloomsbury Publishing. p. 57. ISBN 978-1-350-13770-7. Accesat în . Theosophy, together with its continental sister, Anthroposophy... are pure Gnosticism in Hindu dress... 
  16. ^ Gilmer, Jane (). The Alchemical Actor. Consciousness, Literature and the Arts. Brill. p. 41. ISBN 978-90-04-44942-8. Accesat în . Jung and Steiner were both versed in ancient gnosis and both envisioned a paradigmatic shift in the way it was delivered. 
  17. ^ Quispel, Gilles (). Layton, Bentley, ed. The Rediscovery of Gnosticism: The school of Valentinus. Studies in the history of religions : Supplements to Numen. E.J. Brill. p. 123. ISBN 978-90-04-06176-7. Accesat în . After all, Theosophy is a pagan, Anthroposophy a Christian form of modern Gnosis. 
  18. ^ Quispel, Gilles; van Oort, Johannes (). Gnostica, Judaica, Catholica. Collected Essays of Gilles Quispel. Nag Hammadi and Manichaean Studies. Brill. p. 370. ISBN 978-90-474-4182-3. Accesat în . 
  19. ^ Carlson, Maria (). „Petersburg and Modern Occultism”. În Livak, Leonid. A Reader's Guide to Andrei Bely's "petersburg. University of Wisconsin Press. p. 58. ISBN 978-0-299-31930-4. Accesat în . Theosophy and Anthroposophy are fundamentally Gnostic systems in that they posit the dualism of Spirit and Matter. 
  20. ^ McL. Wilson, Robert (). „Gnosticism”. În Metzger, Burce M.; Coogan, Michael D. The Oxford Companion to the Bible. Oxford Companions. Oxford University Press. p. 256. ISBN 978-0-19-974391-9. Accesat în . 
  21. ^ Diener, Astrid; Hipolito, Jane () [2002]. The Role of Imagination in Culture and Society: Owen Barfield's Early Work. Wipf and Stock Publishers. p. 77. ISBN 978-1-7252-3320-1. Accesat în . a neognostic heresy 
  22. ^ Ellwood, Robert; Partin, Harry () [1988, 1973]. Religious and Spiritual Groups in Modern America (ed. 2nd). Taylor & Francis. p. unpaginated. ISBN 978-1-315-50723-1. Accesat în . its recovery of the Gnostic and Hermetic heritage. [...] several Neo-Gnostic and Neo-Rosicrucian groups 
  23. ^ Winker, Eldon K. (). The New Age is Lying to You. Concordia scholarship today. Concordia Publishing House. p. 34. ISBN 978-0-570-04637-0. Accesat în . 
  24. ^ Leijenhorst, Cees (). „Antroposophy”. În Hanegraaff, Wouter J. Dictionary of Gnosis and Western Esotericism. Leiden / Boston: Brill. p. 84. Nevertheless, he made a distinction between the human person Jesus, and Christ as the divine Logos. 
  25. ^ „10/13 – Otto Scharmer: Theory U — Leading from the Future as It Emerges”. Integral Leadership Review. . Accesat în . There is a deeper source in the Western tradition that has been hidden, including a scientific method that is more based on phenomenology. It’s along the lines that, for example, Goethe developed with his science. Then through Steiner it became more accessible to others. It is developing a method that connects to the whole. 
  26. ^ Leijenhorst, Cees (). „Steiner, Rudolf, * 25.2.1861 Kraljevec (Croatia), † 30.3.1925 Dornach (Switzerland)”. În Hanegraaff, Wouter J. Dictionary of Gnosis and Western Esotericism. Leiden / Boston: Brill. p. 1086. Steiner moved to Weimar in 1890 and stayed there until 1897. He complained bitterly about the bad salary and the boring philological work, but found the time to write his main philosophical works during his Weimar period. ... Steiner’s high hopes that his philosophical work would gain him a professorship at one of the universities in the German-speaking world were never fulfilled. Especially his main philosophical work, the Philosophie der Freiheit, did not receive the attention and appreciation he had hoped for. 
  27. ^ Leijenhorst 2006, p. 1088. : "Despite his success as an esoteric teacher, Steiner seems to have suffered from being shut off from academic and general cultural life, given his continued attempts at getting academic positions or jobs as a journalist."
  28. ^ Storr, Anthony () [1996]. „IV. Rudolf Steiner”. Feet of Clay: Saints, Sinners, and Madmen: A Study of Gurus (în engleză). New York: Free Press Paperbacks, Simon & Schuster. pp. 69–70. ISBN 0-684-83495-2. His belief system is so eccentric, so unsupported by evidence, so manifestly bizarre, that rational skeptics are bound to consider it delusional.... But, whereas Einstein's way of perceiving the world by thought became confirmed by experiment and mathematical proof, Steiner's remained intensely subjective and insusceptible of objective confirmation. 
  29. ^ a b Gardner, Martin (). Fads and Fallacies in the Name of Science. Dover Books on the Occult. Dover Publications. p. 169, 224f. ISBN 978-0-486-20394-2. Accesat în . The late Rudolf Steiner, founder of the Anthropsophical Society, the fastest growing cult in post-war Germany... Closely related to the organic farming movement is the German anthroposophical cult founded by Rudolf Steiner, whom we met earlier in connection with his writings on Atlantis and Lemuria. ... In essence, the anthroposophists' approach to the soil is like their approach to the human body—a variation of homeopathy. (See Steiner's An Outline of Anthroposophical Medical Research, English translation, 1939, for an explanation of how mistletoe, when properly prepared, will cure cancer by absorbing "etheric forces" and strengthening the "astral body.") They believe the soil can be made more "dynamic" by adding to it certain mysterious preparations which, like the medicines of homeopathic "purists," are so diluted that nothing material of the compound remains. 
  30. ^ a b c Dugan, Dan (). Flynn, Tom; Dawkins, Richard, ed. The New Encyclopedia of Unbelief. Prometheus Books, Publishers. pp. 74–75. ISBN 9781615922802. Accesat în . Anthroposophical pseudoscience is easy to find in Waldorf schools. “Goethean science” is supposed to be based only on observation, without “dogmatic” theory. Because observations make no sense without a relationship to some hypothesis, students are subtly nudged in the direction of Steiner’s explanations of the world. Typical departures from accepted science include the claim that Goethe refuted Newton’s theory of color, Steiner’s unique “threefold” systems in physiology, and the oft-repeated doctrine that “the heart is not a pump” (blood is said to move itself). 
  31. ^ Ruse, Michael (). The Gaia Hypothesis: Science on a Pagan Planet. University of Chicago Press. p. 128. ISBN 9780226060392. Accesat în . We have rather a mishmash of religion on the one hand and pseudoscience on the other, as critics have pointed out (e.g., Shermer 2002, 32). It is hard to tell where one ends and the other begins, but for our purposes it is not really important. 
  32. ^ Regal, Brian (). „Astral Projection”. Pseudoscience: A Critical Encyclopedia: A Critical Encyclopedia. ABC-CLIO. p. 29. ISBN 978-0-313-35508-0. Accesat în . The Austrian philosopher and occultist Rudolf Steiner (1861 - 1925) claimed that, by astral projection, he could read the Akashic Record. ... Other than anecdotal eyewitness accounts, there is no evidence of the ability to astral project, the existence of other planes, or of the Akashic Record. 
  33. ^ Gorski, David H. (). Kaufman, Allison B.; Kaufman, James C., ed. Pseudoscience: The Conspiracy Against Science. MIT Press. p. 313. ISBN 978-0-262-53704-9. Accesat în . To get an idea of what mystical nonsense anthroposophic medicine is, I like to quote straight from the horse's mouth, namely Physician's Association for Anthroposophic Medicine, in its pamphlet for patients: 
  34. ^ Oppenheimer, Todd (). The Flickering Mind: Saving Education from the False Promise of Technology. Random House Publishing Group. p. 384. ISBN 978-0-307-43221-6. Accesat în . In Dugan's view, Steiner's theories are simply "cult pseudoscience". 
  35. ^ Ruse, Michael (). Pigliucci, Massimo; Boudry, Maarten, ed. Philosophy of Pseudoscience: Reconsidering the Demarcation Problem. University of Chicago Press. p. 227. ISBN 978-0-226-05182-6. Accesat în . It is not so much that they have a persecution or martyr complex, but that they do revel in having esoteric knowledge unkown to or rejected by others, and they have the sorts of personalities that rather enjoy being on the fringe or outside. Followers of Rudolf Steiner's biodynamic agriculture are particularly prone to this syndrome. They just know they are right and get a big kick out of their opposition to genetically modified foods and so forth. 
  36. ^ a b c d e f Dugan, Dan (). Shermer, Michael; Linse, Pat, ed. The Skeptic Encyclopedia of Pseudoscience. The Skeptic Encyclopedia of Pseudoscience. ABC-CLIO. pp. 31–33. ISBN 978-1-57607-653-8. In physics, Steiner championed Johann Wolfgang von Goethe’s color theory over Isaac Newton, and he called relativity “brilliant nonsense.” In astronomy, he taught that the motions of the planets were caused by the relationships of the spiritual beings that inhabited them. In biology, he preached vitalism and doubted germ theory. 
  37. ^ Kienle, Gunver S.; Kiene, Helmut; Albonico, Hans Ulrich (). „Anthroposophische Medizin: Health Technology Assessment Bericht – Kurzfassung”. Forschende Komplementärmedizin. 13 (2): 7–18. doi:10.1159/000093481. PMID 16883076. teils ergänzend und teils ersetzend zur konventionellen Medizin  Cited in Ernst, E (). „Anthroposophic medicine: A critical analysis”. MMW Fortschritte der Medizin. 150 Suppl 1: 1–6. PMID 18540325. 
  38. ^ Treue, Peter (). „Blut und Bohnen: Der Paradigmenwechsel im Künast-Ministerium ersetzt Wissenschaft durch Okkultismus”. Die Gegenwart (în germană). Frankfurter Allgemeine Zeitung. Arhivat din original la . Accesat în .  (Translation: "Blood and Beans: The paradigm shift in the Ministry of Renate Künast replaces science with occultism")
  39. ^ Lejano, Raul P.; Ingram, Mrill; Ingram, Helen M. (). „Chapter 6: Narratives of Nature and Science in Alternative Farming Networks”. Power of Narrative in Environmental Networks. MIT Press. p. 155. ISBN 9780262519571. 
  40. ^ Hansson, Sven Ove (). „Is Anthroposophy Science?” [Ist die Anthroposophie eine Wissenschaft?]. Conceptus: Zeitschrift für Philosophie. XXV (64): 37–49. ISSN 0010-5155. 
  41. ^ Mahner, Martin (). Gabbay, Dov M.; Thagard, Paul; Woods, John; Kuipers, Theo A.F., ed. General Philosophy of Science: Focal Issues. Handbook of the Philosophy of Science. Elsevier Science. p. 548. ISBN 978-0-08-054854-8. Accesat în . Examples of such fields are various forms of “alternative healing” such as shamanism, or esoteric world views like anthroposophy ... For this reason, we must suspect that the “alternative knowledge” produced in such fields is just as illusory as that of the standard pseudosciences. 
  42. ^ Staudenmaier, Peter (). Between Occultism and Nazism: Anthroposophy and the Politics of Race in the Fascist Era. Aries Book Series. Brill. p. 8. ISBN 978-90-04-27015-2. Accesat în . In Steiner’s view, “ordinary history” was “limited to external evidence” and hence no match for “direct spiritual perception.”22 Indeed for anthroposophists, “conventional history” constitutes “a positive hindrance to occult research.”23 
  43. ^ Staudenmaier, Peter (). „Race and Redemption: Racial and Ethnic Evolution in Rudolf Steiner's Anthroposophy”. Nova Religio. 11 (3): 4–36. doi:10.1525/nr.2008.11.3.4. 
  44. ^ Zander 2007, pp. 306, 991-992.
  45. ^ Staudenmaier, Peter (). Between Occultism and Nazism. Anthroposophy and the Politics of Race in the Fascist Era (în engleză). Brill. pp. 96–97. ISBN 978-90-04-26407-6. 
  46. ^ Taverne, Dick (). The March of Unreason: Science, Democracy, and the New Fundamentalism. OUP Oxford. p. 28. ISBN 978-0-19-157861-8. Accesat în . Rudolf Steiner joined the Nazi party in its early days 
  47. ^ a b Staudenmaier 2014, pp. 118-119.
  48. ^ Staudenmaier 2014, p. 104.
  49. ^ a b c Rieppel, Olivier (). Phylogenetic Systematics: Haeckel to Hennig. CRC Press. p. 246. ISBN 978-1-4987-5489-7. Accesat în . Although in his reply, Himmler pretended to share Astel's assessment of anthroposophy as a dangerous movement, he admitted to be unable to do anything about the school of Rudolf Steiner because Rudolf Hess supported and protected it. 
  50. ^ a b Douglas-Hamilton, James (). „1 Turmoil at the Dictator's Court: 11 May 1941”. The Truth About Rudolf Hess. Mainstream Publishing. p. unpaginated. ISBN 978-1-78057-791-3. Accesat în . Organisations which Hess had supported, such as the Rudolf Steiner schools, were closed down. 
  51. ^ a b Tucker, S.D. (). False Economies: The Strangest, Least Successful and Most Audacious Financial Follies, Plans and Crazes of All Time. Amberley Publishing. p. 165. ISBN 978-1-4456-7235-9. Accesat în . according to Deputy Führer Rudolf Hess (1894-1987), those sceptics who criticised biodynamic methods on scientific grounds were just 'carrying out a kind of witch-trial' against Steiner's followers. 
  52. ^ a b c Staudenmaier 2014, pp. 103-106.
  53. ^ Uwe Werner, Anthroposophen in der Zeit des Nationalsozialismus, Munich (1999), p. 7.
  54. ^ "Hammer und Hakenkreuz – Anthroposophie im Visier der völkischen Bewegung"[nefuncțională], Südwestrundfunk, 26 November 2004
  55. ^ Staudenmaier 2014, p. 214.
  56. ^ Wieringa, Tommy (). „Groene vingers”. NRC (în neerlandeză). Arhivat din original la . Accesat în . Het was een ontmoeting van oude bekenden: nazi-kopstukken als Rudolf Hess en Heinrich Himmler herkenden in Rudolf Steiner al een geestverwant, met zijn theorieën over raszuiverheid, esoterische geneeskunst en biologisch-dynamische landbouw. — A fost o întâlnire a vechilor cunoștințe: lideri naziști precum Rudolf Hess și Heinrich Himmler au recunoscut deja un spirit înrudit în Rudolf Steiner, cu teoriile sale despre puritatea rasială, medicina ezoterică și agricultura biodinamică. 
  57. ^ Brederode, Désanne van (). „Désanne van Brederode is verbijsterd: corona drijft antroposofen in extreemrechtse armen”. Trouw (în neerlandeză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ Sutin, Lawrence (). Do What Thou Wilt: A Life of Aleister Crowley. St. Martin's Publishing Group. p. unpaginated. ISBN 978-1-4668-7526-5. Accesat în . for the Third Reich had outlawed virtually all esoteric groups (alleged to be under covert Jewish control) in Germany 
  59. ^ a b Staudenmaier, Peter (). Between Occultism and Nazism: Anthroposophy and the Politics of Race in the Fascist Era. Aries Book Series. Brill. p. 174. ISBN 978-90-04-27015-2. Accesat în . Though anthroposophists complained regularly about negative publicity, Steiner’s movement received remarkably positive press coverage in the Nazi era, including outspokenly supportive pieces in the Völkischer Beobachter.108 Anthroposophist authors generally encountered few difficulties in publishing their work,109 SD specialists on occult groups made suppression of anthroposophist publications a priority, but met with relatively little success. They argued that misuse of terms such as “race, nation, community, Germanness” by non-Nazi authors, even if sincere and well-meaning, “must be regarded as an attack on the National Socialist worldview.”110 Criticizing “materialist misinterpretations” of Nazi racial theory, they contended that the Nazi conception of race united the biological with the spiritual, the physical with the soul, into one comprehensive synthesis. The SD was especially wary of spiritual groups claiming that Nazism had “adopted” some of their own ideas or that their teachings had all along been in concert with National Socialist precepts. Movements like anthroposophy, from this point of view, represented unwelcome competition. 
  60. ^ Staudenmaier 2014, pp. 18, 79. : "Though raised Catholic, Büchenbacher had partial Jewish ancestry and was considered a “half-Jew” by Nazi standards. He emigrated to Switzerland in 1936. According to his post-war memoirs, “approximately two thirds of German anthroposophists more or less succumbed to National Socialism.” He reported that various influential anthroposophists were “deeply infected by Nazi views” and “staunchly supported Hitler.” Both Guenther Wachsmuth, Secretary of the Swiss-based General Anthroposophical Society, and Marie Steiner, the widow of Rudolf Steiner, were described as “completely pro-Nazi.” Büchenbacher retrospectively lamented the far-reaching “Nazi sins” of his colleagues.59"
  61. ^ Martins, Ansgar (). Vukadinović, Vojin Saša, ed. Rassismus: Von der frühen Bundesrepublik bis zur Gegenwart (în germană). De Gruyter. p. unpaginated. ISBN 978-3-11-070278-1. Accesat în . Und genau diese komfortable Situation macht es möglich, dass Anthroposophie bis heute eine ganz erstaunliche Auswahl von rassischen und Völker-Stereotypen tradiert, die in ihrer Gründerzeit anscheinend kaum als skandalös auffielen, aber heute den politischen Status des Ganzen verändern. Steiners nationalistische, antijüdische und rassistische Vorstellungen notierten um 1920 nicht einmal linke Kritiker wie Ernst Bloch Oder Siegfried Kracauer, aber sie sickern zum Beispiel auch noch in die jüngere Waldorf-Literatur ein und führen seit den 1990er Jahren periodisch zu erbitterten wissenschaftlichen, journalistischen und juristischen Auseinandersetzungen. Die Argumente Sind seit Jahrzehnten ausgetauscht, das Andauern der Debatte gleicht einem Sich wahnsinnig weiterdrehenden Hamsterrad. Anthroposophen reagieren dabei stets reaktiv auf externe Kritik. Dass Steiner Sich von den wilden Rassisten des 19. Jahrhunderts distanzierte, wird manchen seiner heutigen Anhänger zur Ausrede, um seinen eigenen, spirituell-paternalistischen Rassismus in der Gegenwart schönzureden.4 Einer überschaubaren Anzahl kritischer Aufsätze5 stehen monographische Hetzschriften gegenüber, die Kritiker des „gezielten, vorsätzlich unternommenen Rufmords"6 bezichtigen. Derweil sprechen Sich die anthroposophischen Dachverbände, wenn die Kritik allzu laut wird, in formelhaften Allgemeinplätzen gegen Rassismus aus und gestehen vage ,zeitbedingte' Formulierungen Steiners zu.7 Überhaupt dreht Sich die Diskussion zu oft um Steiner. Es Sind jüngere Beiträge, die seine Stereotype in die Gegenwart transportieren. 
  62. ^ Hammer, Olav (). „[Review of Between Occultism and Nazism: Anthroposophy and the Politics of Race in the Fascist Era, by P. Staudenmaier]”. Numen. Brill. 63 (1): 118–121. doi:10.1163/15685276-12341412. ISSN 0029-5973. JSTOR 24644844. their founder or their movement has been tainted with racism or anti-Semitism. [...] Denial, it would seem, is no longer an option. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rudolf_Steiner&oldid=15826845