Rudolf Steiner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rudolf Steiner
Steiner um 1905.jpg
Rudolf Steiner
Date personale
Născut 25 februarie 1861
Donji Kraljevec, Imperiul Austriac
Decedat 30 martie 1925 (64 de ani)[1][2][3]
Dornach, Elveția[4][2]
Locul înmormântării Dornach
Cetățenie Austria
Ocupație arhitect
istoric literar[*]
filozof[*]
dramaturg
coregraf[*]
pictor
autobiograf[*]
pedagog[*]
muzicolog[*]
poet
autor de non-ficțiune[*]
scriitor

Rudolf Steiner (n. 25/27 februarie 1861[5], Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent Croația — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale.

Steiner a avut o amplă activitate ca filosof, conferențiar și om de cultură, susținând numeroase prelegeri în diferite localități din Europa, inclusiv una în anul 1889 la Sibiu, aflat pe atunci în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În 1891 își obține doctoratul în filosofie la Universitatea din Rostock, Germania, iar mai târziu devine secretarul general al secțiunii germane a Societății Teosofice, cu toate că avea rezerve asupra misticismului oriental promovat de aceasta. Începând cu această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor științei spirituale, descrise de el într-o serie de cărți și conferințe.

Deși susținea concepția despre reîncarnare și karma, importanța pe care Rudolf Steiner o acorda creștinismului și esoterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosofică și înființarea Societății Antroposofice, în cadrul căreia va introduce cele mai multe inițiative cultural-spirituale și sociale ale sale, îndeosebi după primul război mondial. Steiner a insistat adesea asupra necesității de a folosi cunoștințele obținute prin observație suprasensibilă în viața practică, considerând lipsa legăturii între idealurile spirituale ale oamenilor și necesitățile materiale ale vieții cotidiene a fi cauza declinului socio-cultural. Antroposofia pe care a fondat-o este o concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul fizic.

Otto Scharmer, senior lecturer la Massachusetts Institute of Technology și creatorul Theory U, afirma într-un interviu: „Există o sursă mai adâncă în tradiția vestică, ce a fost ascunsă, și care include o metodă științifică bazată mai mult pe fenomenologie. Este în direcția în care, de exemplu, Goethe și-a dezvoltat știința. Apoi prin Steiner ea a devenit mai accesibilă celorlalți. Ea dezvoltă o metodă ce se află în conexiune cu întregul.”[6]

Anthony Storr a afirmat despre antropozofia lui Rudolf Steiner: „Sistemul său de credință este atât de excentric, atât de nesusținut de dovezi, atât de vădit bizar încât scepticii raționali nu pot să-l considere decât delir.... În timp ce maniera lui Einstein de a percepe lumea prin gândire a fost confirmată experimental și matematic, cea a lui Steiner a rămas intens subiectivă și nu se pretează la confirmare obiectivă.”[7]

Operă[modificare | modificare sursă]

  • Introduceri la scrierile de științe naturale ale lui Goethe (1883)
  • Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume (1886)
  • Adevăr și știință (1892)
  • Filosofia libertații (1894)
  • Friedrich Nietzsche: un luptător impotriva epocii sale (1895 )
  • Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901)
  • Creștinismul ca fapt mistic și misteriile antichității (1902)
  • Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a menirii omului (1904)
  • Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904)
  • Din Cronica Akasha (20 de articole publicate în perioada 1904–1908)
  • Treptele cunoașterii superioare (1905)
  • Știința tainică în schiță (Știința ocultă) (1910)
  • Poarta inițierii - Prima dramă-misteriu (1910)
  • Încercarea sufletului - A doua dramă-misteriu (1911)
  • Păzitorul Pragului - A treia dramă-misteriu (1912)
  • Trezirea sufletelor - A patra dramă-misteriu (1913)
  • Conducerea spirituală a omului și a omenirii (3 conferințe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner, 1911)
  • Un drum spre cunoașterea de sine - Meditații (1912)
  • Pragul lumii spirituale - Aforisme (1913)
  • Enigmele filosofiei (1914)
  • Puncte centrale ale problemei sociale (1919)
  • Articole asupra organizării tripartite a organismului social și a problemelor contemporane (1919-1920)
  • Inițierea - Cunoașterea lumilor superioare ( 1922 )
  • Teze antroposofice (1924)
  • Fundamentele terapiei antroposofice (Carte scrisă împreună cu Ita Wegman; apărută în 1925)
  • Povestea vieții mele (Carte autobiografică, 1925)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Rudolf Steiner", Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014 
  2. ^ a b Штейнер Рудольф, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  3. ^ "Rudolf Steiner", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  4. ^ "Rudolf Steiner", Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 decembrie 2014 
  5. ^ În documentele oficiale a fost trecută, așa cum se obișnuia pe atunci, data botezului: 27 februarie. Deși în autobiografia sa el a menționat aceeași dată, într-o notă de mână nedatată scria: „Data nașterii mele este pe 25 februarie 1861. Două zile mai târziu am fost botezat.” (documentat pentru prima oară în Contribuții la operele complete ale lui Rudolf Steiner, Caietul 49/50).
  6. ^ 10/13 – Otto Scharmer: Theory U — Leading from the Future as It Emerges”. August-November 2013. http://integralleadershipreview.com/10916-otto-scharmer-theory-u-leading-future-emerges/. „There is a deeper source in the Western tradition that has been hidden, including a scientific method that is more based on phenomenology. It’s along the lines that, for example, Goethe developed with his science. Then through Steiner it became more accessible to others. It is developing a method that connects to the whole.” 
  7. ^ Storr, Anthony (1997). „IV. Rudolf Steiner” (în engleză). Feet of Clay: Saints, Sinners, and Madmen: A Study of Gurus. New York: Free Press Paperbacks, Simon & Schuster. pp. 69-70. ISBN 0-684-83495-2. „His belief system is so eccentric, so unsupported by evidence, so manifestly bizarre, that rational skeptics are bound to consider it delusional.... But, whereas Einstein's way of perceiving the world by thought became confirmed by experiment and mathematical proof, Steiner's remained intensely subjective and insusceptible of objective confirmation.”