Ita Wegman
| Ita Wegman | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2]  Java, Indonezia |
| Decedată | (67 de ani)[1][2] Arlesheim(d), Cantonul Basel-Provincie, Elveția[3] |
| Cetățenie |  Regatul Țărilor de Jos |
| Ocupație | doctoriță |
| Limbi vorbite | limba germană[1] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Zürich |
Modifică date / text  | |
Ita Wegman (n. , Java, Indonezia – d. , Arlesheim(d), Cantonul Basel-Provincie, Elveția) a cofondat Medicina antroposofică cu Rudolf Steiner. În 1921 ea a fondat prima clinică medicală antroposofică din Arlesheim, cunoscută până în 2014 ca Clinica Ita Wegman.[4] Ea a dezvoltat o formă specială de terapie prin masaj numită masaj ritmic și alte tratamente terapeutice auto-revendicate.
Tinerețe și educatie
[modificare | modificare sursă]Ita Wegman, așa cum a fost cunoscută de-a lungul vieții, s-a născut ca Maria Ita Wegman în 1876 în Karawang, Java de Vest, primul copil al unei familii coloniale olandeze. La începutul secolului, ea s-a întors în Europa (făcuse o vizită înainte) și a studiat gimnastica terapeutică și masaj. În 1902, când avea 26 de ani, l-a întâlnit pentru prima dată pe Rudolf Steiner. Cinci ani mai târziu, ea a început facultatea de medicină la Universitatea din Zurich, unde femeile nu erau discriminate în studierea medicinei. I s-a acordat diploma de medic in 1911 cu specializarea in medicina feminină si s-a alăturat unei practici medicale existente.
Cariera
[modificare | modificare sursă]În 1917, după ce a deschis un cabinet independent, ea a dezvoltat un tratament pentru cancer folosind un extract de vâsc, conform indicațiilor lui Steiner. Acest prim remediu, pe care ea l-a numit Iscar, a fost dezvoltat ulterior în Iscador și a devenit un tratament complementar pentru cancer în Germania și într-o serie de alte țări[5] și este în curs de studii clinice în SUA.[6] Nu există dovezi că Iscadorul vindecă de cancer sau mărește calitatea vieții bolnavilor de cancer.[7][8][9][10]
Prin 1919 a avut un cabinet comun împreună cu alți doi medici, tot femei. În 1920, a cumpărat teren în Arlesheim, unde și-a deschis propria clinică, Klinisch-Therapeutisches Institut sau Institutul Clinico-Terapeutic, în anul următor. Un număr de alți medici s-au alăturat institutului, care a crescut constant în următorii ani ca prim centru de medicină antroposofică. În 1922, ea a fondat un cămin terapeutic pentru copii cu handicap mental. Haus Sonnenhof, tot în Arlesheim, a co-fondat un laborator farmaceutic, Weleda, care de atunci a devenit un producător semnificativ de medicamente și produse de îngrijire a sănătății.
În anul următor, Rudolf Steiner ia cerut lui Wegman să se alăture Consiliului Executiv al Societății Antroposofice, recent reformate la Goetheanum în Dornach, Elveția . Ea a mai condus și Secția Medicală a centrului de cercetare de la Goetheanum. Împreună, Wegman și Steiner au scris ceea ce urma să fie ultima carte a lui Steiner, "Extinderea Medicinei Practice" (edițiile anterioare au fost publicate ca Fundamentalele Terapiei), care a dat o bază teoretică noii medicamente pe care o dezvoltau. Cartea a fost scrisă parțial în timp ce Wegman avea grijă de Steiner, care era deja bolnav în stadiu terminal. Wegman a fondat o nouă revistă medicală, Natura, în anul următor.
În timp ce era căsătorit cu Marie Steiner-von Sivers(en)[traduceți], Steiner a avut-o drept amantă pe Wegman.[11]
În 1936, clinica a deschis o a doua casă în Ascona, Elveția. La scurt timp după aceea, dificultățile dintre Wegman și restul Consiliului Executiv au izbucnit și Wegman a fost rugată să părăsească consiliul; în plus, ea și un număr de susținători li s-a retras calitatea de membru al Societății Antroposofice. Munca medicală a înflorit, totuși, iar Wegman a călătorit mult în sprijinul mișcării în creștere rapidă de a extinde limitele medicinei; ea a fost activă în special în Țările de Jos/Olanda și Anglia în acest timp.
După moartea lui Steiner, Societatea Antroposofică a fost divizată între soție și amantă.[12][13]
Wegman a murit in Arlesheim în 1943, la vârsta de 67 de ani.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Ita Wegman” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 „Ita Wegman” (în germană). FemBio-Datenbank[*]. Wikidata Q61356138. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Arlesheim Klinik, http://www.klinik-arlesheim.ch/de/klinik-arlesheim/
- ↑ Kienle, Kiene and Albonico, Anthroposophic Medicine, Schattauer 2006 ISBN: 3-7945-2495-0, Chapter 3 and 6
- ↑ „Mistletoe Extracts (PDQ®)”. National Cancer Institute. . Accesat în .
Although mistletoe was found to be therapeutically effective in most of the reported studies, many of the studies had one or more major design weaknesses as mentioned above that raised doubts about the reliability of the findings. These weaknesses include the following:
- ↑ Quang, Tony S.; Taft, Michelle S.; Beriwal, Sushil (). Understanding The Principles and Practice of Legal Oncology. McGraw Hill LLC. p. 250. ISBN 978-1-260-47408-4. Accesat în .
- ↑ Ades, Terri; Russell, Jill; Rovere, Amy; Rosenthal, David; American Cancer Society (). „Mistletoe”. American Cancer Society complete guide to complementary & alternative cancer therapies (în engleză). Atlanta, Ga.: American Cancer Society. pp. 424–428. ISBN 978-0-944235-71-3. OCLC 1513785276.
Available evidence from well-designed clinical trials does not support claims that mistletoe can improve length or quality of life.
- ↑ Lordick, Florian (). „Mistletoe Treatment for Cancer”. Deutsches Ärzteblatt Online. Deutscher Arzte-Verlag GmbH. 111 (29–30): 491–2. doi:10.3238/arztebl.2014.0491. ISSN 1866-0452. PMC 4150025
. PMID 25142074. Mistletoe has been used to treat cancer patients for a century, and this era, which has been mostly one of therapeutic impotence, is now ending. ... In the 1920s, the New England Journal of Medicine published multiple articles on the treatment of hypertension with mistletoe extracts (12), but, as the pathophysiology of hypertension became clearer and effective treatments for it were developed, mistletoe disappeared from cardiovascular medicine. Something similar may well happen in the domain of oncology.
- ↑ de Giorgio A, Stebbing J (). „Mistletoe: for cancer or just for Christmas?”. Lancet Oncol. 14 (13): 1264–5. doi:10.1016/S1470-2045(13)70560-6. PMID 24275128.
- ↑ Zander 2011. : „Schon bald ist es ein offenes Ondit, dass die Ärztin und der Doktor ein Verhältnis haben. Im Dezember 1923 sieht sich Steiner veranlasst, Partei für seine Freundin zu ergreifen und der »Hetze gegen Frau Dr. Wegman … auf das Energischste entgegenzutreten«6. Ob Marie von Sivers dahinterstand? Die gekränkte Gattin war tief verletzt und reagierte auf ihre Entthronung, so Oskar Schmiedel, der in Arlesheim die pharmazeutischen Suchbewegungen unmittelbar an Wegmans Seite leitete, mit »Haß« auf die Konkurrentin.7 Steiner versucht angestrengt, sein Dreiecksverhältnis zur Normalität zu machen. Er soll Ita Wegman häufig sonntags zum Essen in die Villa Hansi eingeladen haben, in der Hoffnung, dass die Geliebte und die Ehefrau sich befrieden würden.8 Dass dies viel mit Steiners Hoffnung nach Ruhe an der Heimatfront zu tun hatte und wenig mit den Bedürfnissen Marie Steiners, die wieder die unangefochtene Ehefrau an seiner Seite sein wollte, liegt auf der Hand, und so brodelte der Konflikt weiter.”
- ↑ Blaxland-de Lange, Simon (). Owen Barfield, Romanticism Come of Age: A Biography. Temple Lodge Publishing. pp. 36–37. ISBN 978-1-912230-72-3. Accesat în .
- ↑ Cf. Ernst, Edzard (). Bizarre Medical Ideas: ... and the Strange Men Who Invented Them. Springer Nature. p. 171. ISBN 978-3-031-55102-4. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Zander, Helmut (). Rudolf Steiner: Die Biografie (în germană). München Zürich: Piper. ISBN 978-3-492-05448-5. OCLC 698166064.
