Antropozofie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Antroposofia este o concepție despre om și lume fundamentată de Rudolf Steiner, care își propune să ofere cunoștințe despre lumea spirituală obținute prin cercetare spiritual-științifică. Ea susține existența unor facultăți de percepție suprasensibilă în cazul tuturor oamenilor, prin dezvoltarea cărora, urmând o metodă precisă și sistematică, se poate atinge perceperea nemijlocită a spiritualului.

Generalități[modificare | modificare sursă]

Deși referirile la concepții religioase sunt frecvente, antroposofia nu își propune să reprezinte o nouă religie, ci să facă înțelese determininările istorice esoterice ale religiilor existente, precum și să vină cu impulsuri înnoitoare în toate domeniile practice ale vieții. Un alt obiectiv este acela de a prezenta o concepție occidentală asupra noțiunilor de reîncarnare și karma, spre deosebire de aceea descrisă de perspectiva teosofică, de care s-a desprins la începutul secolului al XX-lea.

În viziunea antroposofică, omul reprezintă o ființă integrată în microcosmos și macrocosmos, ce acționează simultan pe mai multe niveluri, orice acțiune a sa având urmări și în lumea spirituală. Fiecare persoană e considerată a fi în legătură cu diferite ființe spirituale, chiar dacă acest lucru rămâne în inconștient pentru majoritatea oamenilor. Christos ocupă un rol central în acest sistem spiritual, fiind cel care dă sens întregii evoluții pământești.

Otto Scharmer, senior lecturer la Massachusetts Institute of Technology și creatorul Theory U, afirma într-un interviu: „Există o sursă mai adâncă în tradiția vestică, ce a fost ascunsă, și care include o metodă științifică bazată mai mult pe fenomenologie. Este în direcția în care, de exemplu, Goethe și-a dezvoltat știința. Apoi prin Steiner ea a devenit mai accesibilă celorlalți. Ea dezvoltă o metodă ce se află în conexiune cu întregul.”[1]

Anthony Storr a afirmat despre antropozofia lui Rudolf Steiner: „Sistemul său de credință este atât de excentric, atât de nesusținut de dovezi, atât de vădit bizar încât scepticii raționali nu pot să-l considere decât delir.... În timp ce maniera lui Einstein de a percepe lumea prin gândire a fost confirmată experimental și matematic, cea a lui Steiner a rămas intens subiectivă și nu se pretează la confirmare obiectivă.”[2]

Analiștii moderni, printre care Michael Shermer, au denumit pseudoștiințifice aplicările antropozofiei la medicină, biologie și agricultură biodinamică.[3][4][5] Pe de altă parte, antroposofia a fost numită „cea mai importantă societate ezoterică din istoria Europei”.[6][7]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Rudolf Steiner, Teosofia: Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a determinării omului (București: Univers Enciclopedic, 2003)
  • Rudolf Steiner, Știința ocultă (București: Univers Enciclopedic, 2003)
  • B.C.J. Lievegoed, Omul pe prag sau șansa dezvoltării lăuntrice (Cluj-Napoca: Triade, 2002)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „10/13 – Otto Scharmer: Theory U — Leading from the Future as It Emerges”. Integral Leadership Review. . Accesat în . There is a deeper source in the Western tradition that has been hidden, including a scientific method that is more based on phenomenology. It’s along the lines that, for example, Goethe developed with his science. Then through Steiner it became more accessible to others. It is developing a method that connects to the whole. 
  2. ^ Storr, Anthony (). „IV. Rudolf Steiner”. Feet of Clay: Saints, Sinners, and Madmen: A Study of Gurus (în engleză). New York: Free Press Paperbacks, Simon & Schuster. pp. 69–70. ISBN 0-684-83495-2. His belief system is so eccentric, so unsupported by evidence, so manifestly bizarre, that rational skeptics are bound to consider it delusional.... But, whereas Einstein's way of perceiving the world by thought became confirmed by experiment and mathematical proof, Steiner's remained intensely subjective and insusceptible of objective confirmation.  Parametru necunoscut |orig-year= ignorat (ajutor)
  3. ^ The Skeptic Encyclopedia of Pseudoscience. ABC-CLIO. pp. 31–. ISBN 9781576076538. 
  4. ^ Flynn, Tom; Dawkins, Richard (). The New Encyclopedia of Unbelief. Prometheus Books, Publishers. pp. 75–. ISBN 9781615922802. Accesat în . 
  5. ^ Ruse, Michael (). The Gaia Hypothesis: Science on a Pagan Planet. University of Chicago Press. pp. 128–. ISBN 9780226060392. Accesat în . 
  6. ^ Tom Grote, "Kosmische Wirkkräfte", German Radio interview 8 August 2007
  7. ^ Olav Hammer, Claiming Knowledge: Strategies of Epistemology from Theosophy to the New Age, Brill 2004, pp. 329; 64f; 225-8; 176. See also p. 98,

Articole relevante[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

În limba română[modificare | modificare sursă]

În alte limbi[modificare | modificare sursă]

Critici[modificare | modificare sursă]