Prometheus /pro.me'te.us/ este un satelit interior al lui Saturn. A fost descoperit în 1980 (pe 24 octombrie) din fotografiile făcute de sonda Voyager 1 și a fost denumit provizoriu S/1980 S 27. [3]
Prometeu este extrem de alungit, măsurând aproximativ 136 km × 79 km × 59 km. Are mai multe creste și văi și un număr de cratere de aproximativ 20 kilometri (12 mi) sunt vizibile, dar este mai puțin craterizat decât Pandora, Epimetheus și Janus din apropiere. Din cauza densității sale foarte scăzute și a albedoului relativ ridicat, este probabil ca Prometheus să fie un corp de gheață foarte poros. Există totuși multă incertitudine în aceste valori și, prin urmare, acest lucru rămâne să fie confirmat.
Prometheus este un satelit păstor pentru marginea interioară a inelului F îngust al lui Saturn. Pandora orbitează chiar în afara Inelului F și a fost văzută în mod tradițional ca un păstor exterior al inelului; cu toate acestea, studii recente indică faptul că doar Prometheus contribuie la menținerea inelului. [6][7]
Imaginile de la sonda Cassini arată că câmpul gravitațional Promethean creează îndoituri și noduri în inelul F în timp ce „fură” material din acesta. Orbita lui Prometheus pare a fi haotică, datorită unei serii de patru rezonanțe de 121:118 cu Pandora. [8] Cele mai apreciabile modificări ale orbitelor lor au loc aproximativ la fiecare 6,2 ani, [1] când periapsida Pandorei se aliniază cu apoapsida lui Prometeu, pe măsură ce se apropie până la aproximativ 1400 km. Prometeu este însuși un perturbator semnificativ al lui Atlas, cu care se află într-o rezonanță de longitudine medie de 53:54. [1]
^Cuzzi, J. N.; Whizin, A. D.; Hogan, R. C.; Dobrovolskis, A. R.; Dones, L.; Showalter, M. R.; Colwell, J. E.; Scargle, J. D. (aprilie 2014). „Saturn's F Ring core: Calm in the midst of chaos”. Icarus. 232: 157–175. Bibcode:2014Icar..232..157C. doi:10.1016/j.icarus.2013.12.027. ISSN0019-1035.
Spitale, J. N.; Jacobson, R. A.; Porco, C. C.; Owen, W. M., Jr. (). „The orbits of Saturn's small satellites derived from combined historic and Cassini imaging observations”. The Astronomical Journal. 132 (2): 692–710. Bibcode:2006AJ....132..692S. doi:10.1086/505206.