S/2004 S 24

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
S/2004 S 24
Descoperire [1]
Descoperit deScott S. Sheppard⁠(d)
David C. Jewitt⁠(d)
Jan T. Kleyna⁠(d)
Dată descoperire2019
Denumiri
Nume alternative
S8881b[2]
Caracteristicile orbitei[3][1]
Epocă 27 aprilie 2019 JD 2458600,5
Arc de observare2,27 ani (830 z)
Earliest precovery date12 decembrie 2004
0,1530807 AU (22,90055 Gm)
Excentricitate0,0846039
Perioadă orbitală
3,545 ani (1.293,85 z)
169,90382°
0° 16m 41,665s / zi
Înclinație35,53797° (față de ecliptică)
333,87854°
48,98081°
SatelițiSaturn
Caracteristici fizice
Diametrul mediu
3+50%
−30%
 km
[2]
Albedo0,04 (presupus)[2]
Magnitudinea aparentă
25,2[2]
Magnitudinea absolută (H)
16,0[1]

S/2004 S 24 este un satelit natural al lui Saturn și cel mai exterior satelit prograd cunoscut. Descoperirea sa a fost anunțată de Scott S. Sheppard⁠(d), David C. Jewitt⁠(d) și Jan Kleyna⁠(d) pe 7 octombrie 2019 din observații efectuate între 12 decembrie 2004 și 22 martie 2007.

S/2004 S 24 are aproximativ 3 kilometri în diametru și orbitează în jurul lui Saturn la o distanță medie de 22,901 Gm în 1294,25 zile, la o înclinație de 35,5° față de ecliptică, înt-o direcție progradă și cu o excentricitate de 0,085. Datorită înclinației sale asemănătoare celor patru membri cunoscuți ai grupului Galic, S/2004 S 24 ar putea aparține grupului Galic. [4] Cu toate acestea, orbita sa este mult mai îndepărtată, ceea ce pune la îndoială această clasificare. Ar putea foarte bine să fie într-un grup propriu.

Mecanismul exact de formare al lui S/2004 S 24 este necunoscut și, datorită excentricității sale scăzute (0,085), o orbită capturată este puțin probabilă. Cu toate acestea, S/2004 S 24 orbitează în direcția opusă tuturor celorlalți sateliți din regiunea sa orbitală, ceea ce face puțin probabil să fi supraviețuit pe această orbită de-a lungul întregii istorii a Sistemului Solar.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „MPEC 2019-T131 : S/2004 S 24”. Minor Planet Electronic Circular. Minor Planet Center. Accesat în . 
  2. ^ a b c d e Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Saturn Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în . 
  3. ^ a b „M.P.C. 117075” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. . 
  4. ^ „Discovery of 20 new moons gives Saturn a solar system record”. National Geographic. . Accesat în .