Portal:Sistemul solar

Sistemul solar

Sistemul Solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.

În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA.

Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca masă fiind planeta Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pământul și Marte, numite planete terestre / planete telurice, sunt compuse în principal din roci și metal. Cele patru planete exterioare, numite giganți gazoși, sunt mult mai masive decât cele telurice. Cele mai mari două planete, Jupiter și Saturn, sunt compuse în principal din hidrogen și heliu; cele două planete mai îndepărtate, Uranus și Neptun, sunt compuse în mare parte din substanțe cu o temperatură de topire relativ ridicată (comparativ cu hidrogenul și heliu), numite ghețuri, cum ar fi apa, amoniacul și metanul. Ele sunt denumite „giganți de gheață” (termen distinct de cel de „gigant gazos”). Toate planetele au orbite aproape circulare dispuse într-un disc aproape plat numit plan ecliptic.

Sistemul solar prezintă câteva regiuni unde se află diferite obiecte mici. Centura de asteroizi, situată între Marte și Jupiter, este similară din punct de vedere al compoziției cu planetele terestre, deoarece o mare parte dintre obiecte sunt compuse din rocă și metal. Dincolo de orbita lui Neptun se află centura Kuiper și discul împrăștiat; multe dintre obiectele transneptuniene sunt în mare parte compuse din ghețuri.

Mai mult despre...

modificare

Articol selectat — schimbă articolul

Uranus este a șaptea planetă de la Soare. Numele său este o referință la zeul grec al cerului, Uranus, care, conform mitologiei grecești, a fost bunicul lui Zeus (Jupiter) și tatăl lui Cronos (Saturn). Este a treia planetă ca mărime și a patra ca masivitate din Sistemul Solar. Uranus are o compozție similară cu Neptun și ambele au compoziții chimice diferite de cele ale celor mai mari giganți gazoși: Jupiter și Saturn. Din acest motiv, oamenii de știință clasifică adesea Uranus și Neptun ca „giganți de gheață” pentru a-i deosebi de ceilalți giganți gazoși. Atmosfera lui Uranus, deși este similară cu cea a lui Jupiter și a lui Saturn în compoziția sa primară de hidrogen și heliu, conține mai multă „gheață” cum ar fi apă, amoniac și metan, precum și urme de alte hidrocarburi. Are cea mai rece atmosferă planetară din Sistemul Solar, cu o temperatură minimă de 49 K (−224 °C). Uranus are o structură complexă de nori stratificați și se crede că apa formează cei mai mici nori, iar metanul stratul superior de nori. Interiorul lui Uranus este compus în principal din gheață și rocă.

La fel ca celelalte planete gigant, Uranus are un sistem de inele, o magnetosferă și numeroși sateliți. Sistemul uranian are o configurație unică, deoarece axa sa de rotație este înclinată lateral, aproape în planul orbitei sale solare. Prin urmare, polii săi nordici și sudici se află acolo unde majoritatea celorlalte planete își au ecuatorul. În 1986, imaginile de la Voyager 2 au arătat-o pe Uranus ca pe o planetă aproape fără caracteristici în lumină vizibilă, fără benzile de nori sau furtuni asociate cu celelalte planete gigantice.

citește mai mult...

modificare

Biografie selectată — schimbă articolul

Johannes Kepler (n. 27 decembrie 1571 – d. 15 noiembrie 1630) a fost un astronom, matematician, astrolog german. Este o figură cheie a Revoluției științifice din secolul al XVII-lea, cunoscut mai ales pentru legile sale privind mișcarea planetelor și pentru cărțile sale Astronomia nova, Harmonice Mundi și Epitome Astronomiae Copernicanae, influențându-l, printre alții, pe Isaac Newton, oferind una dintre bazele teoriei sale despre Legea atracției universale. Varietatea și impactul operei sale l-au făcut pe Kepler unul dintre fondatorii și părinții astronomiei moderne, ai metodei științifice, ai științei naturale și moderne.

Kepler a fost profesor de matematică la un seminar din Graz, unde a devenit un asociat al prințului Hans Ulrich von Eggenberg. Mai târziu, a devenit asistent al astronomului Tycho Brahe la Praga și, în cele din urmă, matematician imperial al împăratului Rudolf al II-lea și al celor doi succesori ai săi, Matia și Ferdinand al II-lea. De asemenea, a predat matematică la Linz și a fost consilier al generalului Wallenstein. În plus, a realizat lucrări fundamentale în domeniul opticii, fiind numit părintele opticii moderne, în special pentru lucrarea Astronomiae pars optica. De asemenea, a inventat o versiune îmbunătățită a telescopului refractant, telescopul Keplerian, care a devenit baza telescopului refractant modern, îmbunătățind totodată și designul telescopului proiectat de Galileo Galilei, care a menționat descoperirile lui Kepler în lucrarea sa.

Kepler a trăit într-o epocă în care nu exista o distincție clară între astronomie și astrologie, dar exista o diviziune puternică între astronomie (o ramură a matematicii în cadrul artelor liberale) și fizică (o ramură a filozofiei naturale).

Mai mult despre...

modificare

Categorii

modificare

Sistemul solar liste

Lista planetelor sistemului solar

Lista sateliților naturali ai lui Jupiter

Lista sateliților naturali ai lui Saturn

Lista sateliților naturali ai lui Uranus

Lista sateliților naturali ai lui Neptun

Lista sateliților naturali ai lui Pluton

modificare

Lucruri pe care le poți face

Articole care trebuie urgent îmbunătățite:

modificare

Știați că — schimbă articolul

...că Yogi Rock (foto) este o rocă găsită pe Marte de către misiunea Mars Pathfinder care seamănă în mod surprinzător cu capul lui Yogi Bear?
...că craterul Kuiper din cadrilaterul Kuiper, numit după astronomul american de origine olandeză Gerard Kuiper, are cel mai mare albedo înregistrat pe Mercur?
...că 6Q0B44E, un satelit al Pământului descoperit recent, se crede că este o bucată mare de resturi spațiale?
...că filosoful din secolul al XVII-lea Cesare Cremonini a refuzat să privească munții Lunii prin telescopul lui Galileo, deoarece Aristotel demonstrase că Luna este o sferă perfectă?
...că polul sudic al planetei Mercur se află în cadrilaterul Bach?
...că sistemul solar suedez este în prezent cel mai mare model la scară mondială al sistemului solar?