Perifrază (lingvistică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În lingvistică, perifraza este un grup de cuvinte al cărui sens poate echivala cu sensul lexical sau gramatical al unui singur cuvânt. Din acest punct de vedere sunt perifraze toate locuțiunile, care echivalează cu un singur cuvânt în calitatea acestuia de parte de vorbire[1]. Locuțiunile substantivale, adjectivale și cele verbale sunt perifraze cu sens lexical, de exemplu: părere de rău (= regret), în floarea vârstei (= tânăr), a-și veni în fire (= a se trezi)[1]. Locuțiunile pronominale, prepoziționale și cele conjuncționale nu echivalează cu câte un pronume, prepoziție, respectiv conjuncție, ci intră cu sensul lor gramatical unitar în categoria cuvintelor gramaticale.

Din alt punct de vedere gramatical, sunt considerate perifraze grupurile de cuvinte care exprimă împreună o anumită categorie gramaticală, și care nu intră în categoria locuțiunilor. Astfel sunt, de exemplu, în limba engleză, cele care exprimă un anumit grad de comparație. La unele adjective, acest lucru este posibil și prin perifrază, și cu un afix (more happy / happier „mai fericit”, most happy / happiest „cel mai fericit”), la altele numai prin perifrază, pe când la altele numai cu afix[2].

Perifraze verbale[modificare | modificare sursă]

Tot din punctul de vedere de mai sus, sunt perifraze grupurile de cuvinte în care intră un verb auxiliar pentru a exprima o anumită categorie gramaticală a verbului, de pildă diateza pasivă (suntem ajutați), unele moduri (aș vorbi), unele timpuri (prin așa-numitele forme termporale compuse): am vorbit, voi vorbi etc.[1]

În gramaticile limbii franceze, forme verbale temporale compuse precum perfectul compus, mai mult ca perfectul etc. sunt considerate perifraze numai la origine, când verbele auxiliare actuale mai păstrau ceva din sensul lor lexical din limba latină[3]. Pentru franceza actuală sunt considerate perifraze verbale alte forme, construite cu așa-numite verbe și expresii verbale semiauxiliare, care și-au pierdut cel puțin parțial sensul lexical. Acestea sunt cele care se conjugă, și sunt urmate de verbul cu sens lexical deplin la infinitiv. Astfel sunt următoarele perifraze temporale:

  • viitorul numit „apropiat”:
  • aller + infinitiv:
– cu valoare efectivă de viitor apropiat: Le bébé va s’endormir „Copilașul o să adoarmă”[4];
– folosit în vorbire și pentru o acțiune care nu este propriu-zis apropiată: Elle va se marier dans trois ans „O să se mărite peste trei ani”[5];
  • devoir + infinitiv: Nos amis Lacombe doivent arriver à la gare de l’Est à 21 h. „Prietenii noștrii Lacombe trebuie să sosească la gara de Est la ora 21” (fără idee de obligație)[4];
  • trecutul recent – venir de + infinitiv: – Est-ce que Victoire est là ? – Non, elle vient de sortir „– Victoria e aici? – Nu, tocmai a ieșit”[4].

Alte perifraze verbale sunt cele de aspect. Ele exprimă[6]:

  • începutul acțiunii:
  • se mettre à + infinitiv: En entandant cette histoire, tout le monde s’est mis à rire „Auzind povestea asta, toată lumea s-a pus pe râs”;
  • être sur le point de + infinitiv: Il était sur le point de se coucher, lorsque nous sommes arrivés „El era pe punctul de a se culca atunci când am ajuns noi”;
  • desfășurarea acțiunii – être en train de + infinitiv: Ne dérange pas Stanislas ! Il est en train de travailler „Nu-l deranja pe Stanislas! Acum tocmai lucrează”;
  • sfârșitul acțiunii:
  • cesser de + infinitiv: Au bout de trois jours, la pluie a enfin cessé de tomber „După trei zile, ploaia a încetat în sfârșit”;
  • finir de + infinitiv: Tu peux prendre le journal. J’ai fini de le lire „Poți lua ziarul. L-am terminat de citit”.

Există și perifraze numite modale, care exprimă modul în care vorbitorul privește acțiunea cuprinsă în propriul enunț (ca obligatorie, probabilă, posibilă, eventuală etc.):

  • obligație, necesitate: trebuie să vorbesc, trebuie vorbit, am a spune, am de spus, e de spus[1], Tu dois t’excuser / Tu as à t’excuser „Trebuie să te scuzi”, Il faut lui pardonner „(El) trebuie iertat”[7];
  • probabilitate: Quelle chaleur ! Il doit faire au moins 35 °C „Ce căldură! Trebuie să fie cel puțin 35°”[6];
  • capacitatea de a face ceva: pot să cânt, pot cânta[1], Cet avion pourra transporter plus de 700 passagers „Avionul acesta va putea transporta peste 700 de pasageri”[8];
  • eventualitate: Attention ! Il a neigé, on peut glisser „Atenție! A nins, se poate aluneca”[8];
  • aparență: Le temps semble s’améliorer „Vremea pare să se îmbunătățească”[9];
  • acțiune aproape realizată: era să cadă[1], Nous avons failli réussir „Puțin a lipsit să reușim”[9];
  • acțiune voită: vrea să zică[1], Je veux savoir „Vreau să știu”[9].

Altă categorie este cea a perifrazelor numite actanțiale (care exprimă participarea indirectă a subiectului la acțiune):

  • acțiune cauzată de subiect: Il faut que je fasse réparer la télévision qui ne marche plus „Trebuie să dau la reparat televizorul care nu mai funcționează”;
  • acțiune neîmpiedicată de subiect: Oh ! Vous avez laissé tomber vos gants „O! V-ați scăpat mănușile”[8].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Constatinescu-Dobridor 1980, p. 318.
  2. ^ Crystal 2008, p. 358.
  3. ^ Dubois 2002, p. 354.
  4. ^ a b c Delatour 2004, p. 99.
  5. ^ Mauger 1971, p. 235.
  6. ^ a b Delatour 2004, p. 100.
  7. ^ Mauger 1971, p. 286.
  8. ^ a b c Delatour 2004, p. 101.
  9. ^ a b c Mauger 1971, p. 287.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Albatros, 1980
  • en Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 16 martie 2017)
  • fr Delatour, Yvonne et al., Nouvelle grammaire du français (Noua gramatică a francezei), Paris, Hachette, 2004 (accesat la 16 martie 2017)
  • fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
  • fr Mauger, Gaston, Grammaire pratique du français d’aujourd’hui (Gramatica practică a limbii franceze de azi), ediția a IV-a, Paris, Hachette, 1971

Vezi și[modificare | modificare sursă]