Nicolae Ciorănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române
Nicolae Ciorănescu
Nicolae Ciorănescu.jpg
Matematicianul Nicolae Ciorănescu
Date personale
Născut 28 martie 1903
București, Regatul României
Decedat 2 aprilie 1957, (54 de ani)
Naționalitate română
Cetățenie Flag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație matematician Modificați la Wikidata
Activitate
Rezidență România
Domeniu matematică

Nicolae Ciorănescu (n. 28 martie 1903, la București - d. 2 aprilie 1957) a fost un matematician român. Face parte din familia Ciorănescu, care a dat țării intelectuali de calibru.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile medii la liceele: Mănăstirea Dealu, Mihai Viteazul și Spiru Haret din București.

În 1925 obține licența în matematică și fizico-chimie. I-a avut ca profesori pe: David Emmanuel, Traian Lalescu, Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu. În 1927 a primit diploma de licență în științe, iar în 1929 titlul de doctor în matematică la Sorbona.

În 1929 este numit conferențiar la Catedra de Matematici Generale la anul preparator, la Școala Politehnică din București, catedră pe care a deținut-o până în 1941.

În perioada 1941 - 1943 este profesor de geometrie analitică la Politehnica din București, iar în perioada 1943 - 1957 la Catedra de Analiză. În 1944 a fost numit rector al Politehnicii din București, fiind eliminat din cadrele Politehnicii în 1947 pe considerente politice.

A fost membru al Academiei de Științe din România.

A fost membru la Gazeta matematică, la Societatea Română de Științe și membru post-mortem (în 2006) al Academiei Române.

În memoria sa, un liceu din Târgoviște îi poartă numele.

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

Ciorănescu a cultivat cu predilecție analiza matematică clasică, în special teoria ecuațiilor cu derivate parțiale, teoria funcțiilor analitice de variabilă reală și teoria ecuațiilor funcționale, probleme de mecanică teoretică (mecanica sistemelor continue și dinamica punctului material).

I se atribuie noțiunea de derivată polidimensională.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Opera sa matematică cuprinde peste 120 de memorii, lucrări didactice, monografii, unele lucrări fiind publicate și peste hotare. A scris lucrări de popularizare a științei, printre care cea mai cunoscută a fost Astronomia pentru toți.

  • 1955: Curs de algebră și analiză
  • 1962: Tratat de matematici speciale
  • 1934: Curs elementar de algebră superioară
  • 1935: Aritmetică practică
  • 1938: Ecuațiile mecanicii analitice
  • 1938: Viața și activitatea lui N. Botea
  • 1939: Gheorghe Țițeica
  • 1939: Învățații noștri.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Constantin C. Teodorescu
Rectorul Universității Politehnica București
13 octombrie 194421 decembrie 1945

Succesor:
Petre Sergescu