Nicolae Abramescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nicolae Abramescu
Nicolae Abramescu.jpg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Târgoviște, România Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Cluj, Regatul României Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician Modificați la Wikidata
Activitate
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România

Nicolae Abramescu (n. 1884, Târgoviște - d. 11 februarie 1947, Cluj) a fost un matematician român, profesor la Universitatea din Cluj, fondator al Facultății de Științe cu secțiile matematică, fizică, chimie, științe naturale, geografie a Universității “Regele Ferdinand”. Secția de matematică avea catedrele: matematici generale, mecanică, teoria funcțiilor, analiză, algebră, astronomie. Abramescu preda geometrie descriptivă.

Din 1921 devine profesor la Universitatea București. A contribuit la organizarea Societății de Științe din Cluj și a primului Congres Național al matematicienilor români (Cluj 1929), care s-a bucurat de participarea lui Vito Volterra, cuvântul inaugural fiind rostit de Gheorghe Țițeica. Cu acest prilej debutează, la Cluj, revista “Mathematica”, al cărei membru fondator este și N. Abramescu. La revista "Mathematica" colaborează peste 150 de matematicieni din toată lumea.

În 1941 a fost unul dintre cei 26 de profesori universitari semnatari ai protestului față de actul de cedare a Ardealului de Nord alături de Ion Mușlea, D. D. Roșca, Gheorghe Spacu ș.a. A participat activ în perioada 1941-1943 la funcționarea Cercului matematic al Societății de Științe din Cluj aflat în refugiu la Timișoara.

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 5 iunie 1943[3].

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Contribuțiile sale au vizat domeniul algebrei (ecuații algebrice), al geometriei (în special geometrie afină), al analizei matematice (serii de polinoame de variabilă complexă) și al mecanicii. A fost și autor de manuale.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Introducere elementară în studiul analitic al geometriilor neeuclidiene și noțiuni elementare de geometrie vectorială, cea mai valoroasă lucrare a sa
  • 1927: Geometrie analitică
  • 1930: Lecțiuni de geometrie pură infinitezimală, unde s-a inspirat după Albert Châtelet, Gaspard Monge, Joseph-Louis Lagrange.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bobancu, Vasile, Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974.