Aurel Angelescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aurel Angelescu
Date personale
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
Ploiești, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
Ocupație matematician Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea din Paris[1]  Modificați la Wikidata
Organizație Universitatea din Cluj  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România

Aurel Angelescu (n. 15 aprilie 1886, Ploiești, d. 6 aprilie 1938, București) a fost un matematician român care a contribuit la dezvoltarea algebrei și teoria funcțiilor.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat cursul primar și liceul la Ploiești. Revista Gazeta Matematică i-a desăvârșit apoi, în cursul superior de liceu, gustul pentru matematici, căci el a fost un asiduu corespondent al acestei publicații. În ultima clasă de liceu l-a avut ca profesor de matematici pe Nicolae Abramescu, care își începea pe atunci cariera sa didactică. Abramescu s-a mândrit totdeauna că în prima lui serie de liceeni a avut ca elev pe Aurel Angelescu, care, ulterior, întrecându-și maestrul, și-a luat doctoratul în matematici cu câțiva ani înaintea lui Abramescu.

După terminarea liceului, Angelescu a plecat la Paris. Aici, la Sorbona, și-a luat licența în matematici, iar la 7 aprilie 1916 și-a luat doctoratul în științele matematice cu o teză având ca subiect: „Sur les polynômes généralisant les polynômes de Legendre et d’Hermite et sur le calcul approché des intégrals multiples”. După ce și-a trecut teza de doctorat în matematici, Angelescu se întoarce în țară. La propunerea lui Gheorghe Țițeica, ocupă la 1 noiembrie 1919 postul de profesor agregat de teoria funcțiilor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, catedră la care a fost titularizat în 1922. Aici a funcționat până la 1 ianuarie 1930.

În 1930 Angelescu a fost chemat ca profesor titular de algebră superioară și teoria numerelor la Facultatea de științe a Universității din București (succesor al lui Traian Lalescu). A fost numit astfel la o altă catedră decât cea în domeniul căreia era consacrat. La această catedră a funcționat până la deces, în 1938.

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935[3].

Contribuții științifice[modificare | modificare sursă]

Aurel Angelescu a realizat cercetări în legătură cu funcțiile generatoare ale claselor de polinoame; ale ecuațiilor diferențiale liniare; asupra seriilor trigonometrice; asupra teoriei generale a ecuațiilor algebrice. S-a ocupat de clasele de polinoame ale lui Legendre, Laguerre, Apell, Hermite.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

A scris circa 60 de memorii și articole. Cea mai valoroasă lucrare a sa este Lecțiuni de calcul diferențial (1927). În lucrările sale se resimte influența lui Paul Émile Appell, Charles Hermite și René-Louis Baire.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]