Sari la conținut

Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Muzeu de Istorie și Etnografie
Înființat1960
LocațiaBălți , str. Ștefan cel Mare, 82
Mărimea colecției34 027 unități
Numărul vizitatorilor27,3 mii pers./an
DirectorMariana Mihalevschi
CustodeLucia Neagu
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Muzeul de Istorie și Etnografie este unicul muzeu din Bălți.

Istorie

[modificare | modificare sursă]

La 14 octombrie Comitetul executiv Bălți emite un ordin în baza hotărârii nr. 138 din 16 aprilie 1960 a Consiliului de Miniștri ai RSSM de a crea în orașul Bălți muzeul de istorie și studiere a ținutului natal cu localul provizoriu în strada Dostoevschi nr. 22. Au fost angajați colaboratori, numit în funcție directorul Petru Grițenco, s-a început lucrul de cercetare a exponatelor, un ajutor prețios la organizarea primei expoziții a acordat Muzeul de Stat de Istorie și stodiere a ținutului al RSSM.[1]

La 10 martie este adoptată o nouă hotărâre a Comitetului executiv Bălți de a transfera provizoriu muzeul în clădirea catedralei Sf. Împărați Constantin și Elena, construită în anii 1924 – 1934 de către arhitectorul A. Gabrilescu. Muzel a activat în clădirea catedralei timp de 30 de ani.

În 1990 Muzeul a fost transferat iarăși într-un alt local provizoriu în clădirea fostului club „Constructorul” care nu corespunde cerințelor unui muzeu. Sala care a fost recomandată cu insistență de către autoritățile orașului pentru expoziție nu poate fi folosite din cauza coloanelor, scenei și înclinării podelei. Lăsa de dorit aspectul estetic al clădirii.[1]

Anterior, colectivul muzeului s-a adresat conducerii cu rugăminte de a i se acorda ca local clădirea fostei prefecturi. Atunci autoritățile orășenești au declarat că clădirea va fi demolată, deorece nu sunt destul bani pentru renovare. Totuși în clădirea istorică a fost păstrată și în prezent se află Oficiul Stării Civile.[1]

În această perioadă s-au organizat expoziții temporare, mese rotunde, concursuri de istorie, lecții, seminare simpozioane științifice.

La 12 februarie 2004, prin decizia primarului municipiului, Muzeului de Istorie și Etnografie i se acordă localul pe strada Lăpușneanu 2 – clădirea fostului liceu evreiesc. Reparațiile localului au durat 3 ani și au costat 855 mii lei. În luna noiembrie 2008 muzeul bălțean și-a deschis ușile pentru vizitatori. Din cauza spațiului mic expoziția nu era consecventă, reprezintă un conglomerat de informații - într-o sală sunt expuse nu numai piese arhiologice ci și materiale referitoare la perioada interbelică.[2]

În 2019, muzeul a cumpărat fosta clădire a Institutului Nistrean.[3] La scurt timp, a demarat transferarea exponatelor în sediul nou.[4] Redeschiderea muzeului a avut loc în mai 2023.[5]

Colecții

[modificare | modificare sursă]
Sală de expoziție

Muzeul din Bălți dispune de un fond muzeistic, de bunuri materiale mobile în număr de 34 027 unități, dintre care fond de bază - 22 661 unități. Exemple de valori sunt: colecția variată de arhilogie, numistică (dinarul roman cu chipul împăratului Marcus Aurelius, monedă bizantină), medalii și monede dedicate lui Mihai Eminescu); documente vechi (scrisori și circulare emise de Visarion Puiu), armament (spada unui ostaș din armata lui Ștefan cel Mare); etnografie (costume naționale).[2] Printre exponate se evidențiază o bisericuță, cu înălțime de circa un metru, confecționată integral din miez de pâine, păstrată anterior la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bălți.[6]

În fiecare an se organizează un șir de activități, printre care un simpozion științific și zilele „ușilor deschise” pentru vizitatori în fondul instituției.[7]

Administrație

[modificare | modificare sursă]
  • Director: Mariana Mihalevschi
  • Custode-șef: Lucia Neagu
  • Custode:
  • Muzeografi: Ludmila Dobrogeanu, Cunichevici-Moraru Maria, Danilescu Nadejda

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 Dobrogeanu, Ludmila (). „Treizeci de ani în local provizoriu: Câte ceva despre muzee”. Curierul de Nord. Bălți. nr. 23: p. 3.
  2. 1 2 Dobrogeanu, Ludmila (). „Muzeul - filă din istoria orașului Bălți”. Vocea Bălțiului. Bălți. nr 41 (311): p. 2.
  3. ↑ „Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți și-a redeschis ușile pentru vizitatori. Edificiul a fost dotat cu tehnică de ultima generație”. TVN. . Accesat în .
  4. ↑ „Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți s-a mutat într-un sediu nou”. TRM. . Accesat în .
  5. ↑ „Consulul general al României la Bălți, Petrișor Dumitrescu, a participat la inaugurarea noului sediu al Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți. Oficialul a donat instituției volumul „Cartea Noastră"”. TVR Moldova. . Accesat în .
  6. ↑ „Biserica din miez de pâine”. NotNews.md. . Arhivat din original la . Accesat în .
  7. ↑ „„Revolta exponatelor", la Bălți”. NotNews.md. . Arhivat din original la . Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Muzeul_de_Istorie_și_Etnografie_din_Bălți&oldid=17690259