Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Muzeu de Istorie și Etnografie
Înființat1960
LocațiaBalti flag 2006.pngBălți , str. Lăpușneanu, nr. 2
Mărimea colecției34 027 unități
Numărul vizitatorilor27,3 mii pers./an
DirectorLudmila Dobrogeanu
CustodeLucia Neagu

Muzeul de Istorie și Etnografie din Bălți este unicul muzeu din municipiu. Muzeul se află într-o clădire cu două niveluri, a fost realizată în stil constructivist, având statut de monument istoric. În perioada interbelică aici se afla Liceul evereiesc.

Istorie[modificare | modificare sursă]

La 14 octombrie Comitetul executiv Bălți emite un ordin în baza hotărârii nr. 138 din 16 aprilie 1960 a Consiliului de Miniștri ai RSSM de a crea în orașul Bălți muzeul de istorie și studiere a ținutului natal cu localul provizoriu în strada Dostoevschi nr. 22. Au fost angajați colaboratori, numit în funcție directorul Petru Grițenco, s-a început lucrul de cercetare a exponatelor, un ajutor prețios la organizarea primei expoziții a acordat Muzeul de Stat de Istorie și stodiere a ținutului al RSSM [1].
La 10 martie este adoptată o nouă hotărâre a Comitetului executiv Bălți de a transfera provizoriu muzeul în clădirea catedralei Sf. Împărați Constantin și Elena – o perlă arhitecturală a orașului, construită în anii 1924 – 1934 de către arhitectorul A. Gabrilescu. Muzel a activat în clădirea catedralei timp de 30 de ani.
În 1990 Muzeul a fost transferat iarăși într-un alt local provizoriu în clădirea fostului club „Constructorul” care nu corespunde cerințelor unui muzeu. Sala care a fost recomandată cu insistență de către autoritățile orașului pentru expoziție nu poate fi folosite din cauza coloanelor, scenei și înclinării podelei. Lăsa de dorit aspectul estetic al clădirii [1].
Anterior, colectivul muzeului s-a adresat conducerii cu rugăminte de a i se acorda ca local clădirea fostei prefecturi. Atunci autoritățile orășenești au declarat că clădirea va fi demolată, deorece nu sunt destul bani pentru renovare. Totuși în clădirea istorică a fost păstrată și în prezent se află Oficiul Stării Civile [1].
În ciuda tuturor greutăților personalul muzeul a continuat să țină aprinsă făclia culturii orașului. În această perioada s-au organizat expoziții temporare, mese rotunde, concursuri de istorie, lecții, seminare simpozioane științifice.

La 12 februarie 2004, prin decizia primarului municipiului, Muzeului de Istorie și Etnografie i se acordă un local pe strada Lăpușneanu 2. Reparațiile localului au durat 3 ani și au costat 855 mii lei. În luna noiembrie 2008 muzeul bălțean și-a deschis ușile pentru vizitatori. Din cauza spațiului mic expoziția nu este consecventă, reprezintă un conglomerat de informații - într-o sală sunt expuse nu numai piese arhiologice ci și materiale referitoare la perioada interbelică [2].

Colecții[modificare | modificare sursă]

Sală de expoziție

Muzeul din Bălți dispune de un fond muzeistic, de bunuri materiale mobile în număr de 34 027 unități, dintre care fond de bază - 22 661 unități. Exemple de valori sunt: colecția variată de arhilogie, numistică (dinarul roman cu chipul împăratului Marcus Aurelius, monedă bizantină), medalii și monede dedicate lui Mihai Eminescu); documente vechi (scrisori și circulare emise de Visarion Puiu), armament (spada unui ostaș din armata lui Ștefan cel Mare); etnografie (costume naționale) [2]. Printre exponate se evidențiază o bisericuță, cu înălțime de circa un metru, confecționată integral din miez de pâine, păstrată anterior la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bălți [3].

Muzeul de Istorie și Etnografie reprezintă unica instituție din municipiul Bălți în care sunt adunate și păstrate cu grijă vistigiile trecutului. În ficare an se organizează un șir de activități, printre care un simpozion științific și zilele „ușilor deschise” pentru vizitatori în fondul instituției [4].

Administrație[modificare | modificare sursă]

  • Director: Ludmila Dobrogeanu.
  • Custode-șef: Lucia Neagu.
  • Muzeografi: Lidia Noroc-Pînzaru, Mariana Mihalevschi.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Dobrogeanu, Ludmila (). „Treizeci de ani în local provizoriu: Câte ceva despre muzee”. Curierul de Nord. Bălți. nr. 23: p. 3. 
  2. ^ a b Dobrogeanu, Ludmila (). „Muzeul - filă din istoria orașului Bălți”. Vocea Bălțiului. Bălți. nr 41 (311): p. 2. 
  3. ^ „Biserica din miez de pâine”. NotNews.md. . Accesat în . 
  4. ^ „„Revolta exponatelor", la Bălți”. NotNews.md. . Accesat în .