Complexul de clădiri ale Universității „Alecu Russo” din Bălți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Complexul de clădiri ale Universității „Alecu Russo” din Bălți
Clădirea fostului Liceu Teoretic pentru fete „Domnița Ileana”
Clădirea fostului Liceu Teoretic pentru fete „Domnița Ileana”
Poziționare
Coordonate Coordonate: 47°45′16″N 27°55′17″E / 47.75444°N 27.92139°E / 47.75444; 27.9213947°45′16″N 27°55′17″E / 47.75444°N 27.92139°E / 47.75444; 27.92139
Localitate Balti flag 2006.pngBălți
Țara  Republica Moldova
Adresa str. Pușkin, 36
Edificare
Arhitect Etti-Rosa Spirer
Stil arhitectonic Modernist, Neoromânesc
Tip arhitectură
Data începerii construcției 1924
Data finalizării 1938
Monumentul lui Boris Glavan din Bălți
Autor: arhitect Lazăr Dubinovschi[1]

Complexul de clădiri ale Universității „Alecu Russo” din Bălți cuprinde 3 blocuri de studii cu statut de monumente de arhitectură. Complexul a fost realizat între anii 1924-1938 și se compune din trei clădiri istorice: Liceul teoretic pentru fete „Domnița Ileana”, Liceul industrial sau comercial, Liceul teoretic „Ion Creangă”; o curte cu un havuz și un stejar secular, busturile lui A. Russo și B. Glavan.

Clădirea Liceului Teoretic pentru fete „Domnița Ileana” (în prezent sediul Rectoratului; Blocul I) a fost finalizat 1938 după proiectul arhitectei Etti-Rosa Spirer. Clădirea a fost edificată în 2 nivele în stil modernist la intersecția străzilor A. Pușkin și G. Coșbuc.

Clădirea Liceului industrial de fete (Blocul II) a fost reconstruită în perioada interbelică, adăugându-se un etaj la aripile laterale, iar fațada principală decorată cu elemente neoromânești. Inițial aici se afla Școala Normală (în prezent Colegiul pedagogici „Ion Creangă”), din 1938 Liceul seminarial, în 1940 școala pedagogică pentru învățători, 1941-1942 Liceul “Ion Creangă”. În prezent această clădire este sediul Facultății de Științe Reale.

Clădirea Liceul Teoretic „Ion Creangă” (Blocul VI) a fost dată în folosință la 31 octombrie 1943, fiind proiectat de arhitecta E.R. Spirer cu elemente de stil neoromânesc. Edificiul a fost ridicat la intersecția străzii Regele Ferdinand și străzii Ștefan cel Mare (în prezent strada Independenței și strada Pușkin). Conform proiectului, pe colțul intersecției urma să existe un corp principal mai înalt, adăpostind intrarea în clădire și având două aripi, fiecare de-a lungul celor două străzi. În prima etapă, s-a executat numai aripa aflată de-a lungul străzii Regele Ferdinand. În perioada postbelică, construcția existentă a fost extinsă, realizându-se suplimentar un corp de colț, însă plastica arhitecturală este nereușită.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]