Monoteism
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Parte a seriei despre |
|
| Dumnezeu |
|---|
|
Concepții generale Concepții specifice Atribute Experiența și practicile Subiecte conexe Iisus Hristos · Filosofie · Religie · Ontologie |
|
|
|---|---|
|
Concepte cheie
Dumnezeu · Pământ | |
|
Primele forme de religie
Animism · Zoolatrie | |
|
Locuri istorice
Asia (Bon · Budism | |
|
Oameni
Kohen · Brahman | |
|
Entități supranaturale
Аlbasta · Înger | |
 | Acest articol are nevoie de atenția unui expert în istoria religiilor. Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului! |
Monoteismul (din grecescul μόνος, monos, „singur” și θεός, theos, „zeu”) este credința în existența unui zeu sau într-un singur Dumnezeu.[1] Monoteismul este caracteristic religiilor avraamice (iudaism, majoritatea denominatiilor creștinismului, islam, sabianism) și poate fi de asemenea recunoscut în numeroase alte religii, precum în Zoroastrism, Credința Bahá'í, Sikhism, chiar și în Hinduism.[2] Antonimul monoteismului: politeism. Monoteismul se află în contrast cu ateismul și agnosticismul[3]
Definiție și tipuri
[modificare | modificare sursă]Monoteismul este credința într-un singur zeu, în contrast cu politeismul, credința în zeități multiple. Cu toate acestea, politeismul este compatibil cu monoteismul inclusiv sau alte forme ale monismului, iar distincția dintre monoteism și politeism nu este foarte clară sau obiectivă.
Unele religii monoteiste atribuie conotații "personale" propriului dumnezeu, pentru a-l diferenția de alți Dumnezei, despre care ei susțin că ar fi ori simple creații omenești (monoteismul exclusiv), ori alte forme ale Dumnezeului lor (monoteismul inclusiv).
În anumite cazuri se poate detecta o evoluție de la un cult enoteist, în care credincioșii acceptă existența unor divinități inferioare celei principale, pe care ei o venerează ca fiind adevăratul lor dumnezeu, la cultul monoteist.
Iudaismul a fost prima religie monoteistă de succes (care a supraviețuit fondatorului și vremii), deși unii susțin că însuși animismul ar fi o formă de monoteism. Poporul Israel se consideră de la un anumit moment al istoriei sale "poporul ales al singurului Dumnezeu", acel Dumnezeu care le-a revelat cartea sfântă - Biblia.
Monoteismul biblic a fost rezultatul unei evoluții istorice sinuoase.[4]
Iudaismul este considerat în mod tradițional una dintre cele mai vechi religii monoteiste din lume,[5] deși până în secolul al VIII-lea î.Hr. israeliții erau politeiști, cultul lor incluzând zeii El, Baal, Așera și Astarteea.[6][7] Yahweh a fost inițial zeul național al Regatului lui Israel și al Regatului lui Iuda.[8] În secolul al VIII-lea î.Hr., cultul lui Yahweh în Israel era în competiție cu multe alte culte, descrise de facțiunea yahvistă drept Baali. Cele mai vechi cărți ale Bibliei ebraice reflectă această competiție,[9] ca în cărțile Osea și Naum, ai căror autori deplâng „apostazia” poporului Israel, amenințându-l cu mânia lui Dumnezeu dacă nu renunță la cultele lor politeiste.[10]
Pe măsură ce timpul a trecut, cultul henoteist al lui Iahve a devenit din ce în ce mai militant în opoziția sa față de venerarea altor zei.[6] Unii cercetători datează începutul monoteismului răspândit la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr. și îl consideră un răspuns la agresiunea neo-asiriană.[11][12] Mai târziu, reformele Regelui Iosia au impus o formă de monolatrism strict. După căderea Regatului Iuda și începutul captivității babiloniene, un mic cerc de preoți și scribi s-a adunat în jurul curții regale exilate, unde au dezvoltat pentru prima dată conceptul de Iahve ca unic Dumnezeu al lumii.[13]
În creștinism, unicitatea lui Dumnezeu include divinitatea Fiului său și divinitatea Duhului Sfânt, aspect exprimat în doctrina trinitară, definită ca atare în secolul IV, în urma controverselor cu arianismul. Viziunea trinitară nu o întâlnim la mormoni și la Martorii lui Iehova, care au doctrine diferite: în cazul mormonilor triteismul, în timp ce Martorii lui Iehova susțin că Isus Cristos este inferior Dumnezeului Tată Iehova. Cu toate aceste diferențe, toate aceste culte susțin că ele însele sunt creștine, dar nu le recunosc și pe celelalte biserici ca atare. Cu toate că creștinismul consideră venerarea trinității ca pe o formă de monoteism, iudaismul o consideră idolatrie totală.
Islamul a preluat și adaptat multe elemente din iudaism și creștinism. La fel ca evreii, musulmanii practică un monoteism radical, considerându-l pe Isus Cristos un profet, și nu Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii, ca și evreii, îi consideră pe creștini politeiști.
Cât despre zoroastrism și credința Bahá'í, religii practicate la granița dintre Orient și Occident - de exemplu în Iran și Pakistan - ele sunt caracterizate printr-un anumit grad de sincretism.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ "Monotheism", Britannica, 15th ed. (1986), 8:266.
- ^ monotheism 2012. Encyclopædia Britannica Online. Retrieved 12 January 2012, from http://www.britannica.com/EBchecked/topic/390101/monotheism
- ^ Encyclopædia Britannica, articolul Monotheism
- ^ Stroumsa, Guy G. (). „Varieties of Monotheism and the Three Rings”. The Idea of Semitic Monotheism: Te Rise and Fall of a Scholarly Myth. Oxford University Press. p. 24–42. doi:10.1093/oso/9780192898685.003.0002. ISBN 978-0-19-289868-5. Accesat în .
Today, in any case, the scholarly consensus is that biblical monotheism was born of a protracted historical process.
- ^ „Religion: Judaism”. BBC. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Albertz, Rainer (). A History of Israelite Religion, Volume I: From the Beginnings to the End of the Monarchy. Westminster John Knox. p. 61. ISBN 978-0-664-22719-7.
- ^ Walls, Neal (). „The Gods of Israel in Comparative Ancient Near Eastern Context”. În Niditch, Susan. The Wiley Blackwell Companion to Ancient Israel. John Wiley & Sons. pp. 261–277. ISBN 978-1-118-77392-5. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Monotheism Arhivat în , la Wayback Machine., My Jewish Learning, "Many critical scholars think that the interval between the Exodus and the proclamation of monotheism was much longer. Outside of Deuteronomy the earliest passages to state that there are no gods but the Lord are in poems and prayers attributed to Hannah and David, one and a half to two and a half centuries after the Exodus at the earliest. Such statements do not become common until the seventh century B.C.E., the period to which Deuteronomy is dated by the critical view."
- ^ Cf. 1 Regi 18, Ieremia 2.
- ^ Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Goddesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998); Mark S. Smith, The Origins of Biblical Monotheism: Israel's Polytheistic Background and the Ugaritic Texts, Oxford University Press (2001)
- ^ Levine, Baruch A. (). „Assyrian Ideology and Israelite Monotheism”. IRAQ. 67 (1): 411–427. doi:10.1017/S0021088900001455. ISSN 0021-0889.
- ^ Smith, Mark S. (). „Monotheism and the Redefinition of Divinity in Ancient Israel”. În Niditch, Susan. The Wiley Blackwell Companion to Ancient Israel. John Wiley & Sons. p. 287. ISBN 978-0-470-65677-8. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Gnuse, Robert Karl (). No Other Gods: Emergent Monotheism in Israel. Sheffield Academic Press. p. 225. ISBN 1-85075-657-0.
