Sari la conținut

Cultul morților

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Religie tradițională

Aum


Concepte cheie

Dumnezeu · Pământ
Zeitate · Prezicere
Sacrificiu · Lume subterană
Epoca de aur · Inițierea
Axa lumii · Arborele lumii
Mit · Monoteism
Politeism · Sfințenie
Pietre sacre · Sincretism
Societate secretă

Primele forme de religie

Animism · Zoolatrie
Cultul morților · Magie
Polidoxie · Totemism
Fetișism · Șamanism

Locuri istorice

Asia (Bon · Budism
Taoism · Confucianism
Hinduism · Mugyo
Șintoism · Tengriism)
Jainism · Sikhism)
Africa (Egiptul antic
Africa de Sud și Centrală)

Orientul Mijlociu și zona mediteraneană
(Zoroastrism · Islam
Iudaism · Creștinism)

America precolumbiană
Europa precreștină
(Triburi germanice · Armenia antică · Grecia antică · Celți
Slavi)

Oameni

Kohen · Brahman
Druid · Preot
Imam · Lama
Mag · Mobad
Monah · Oracol
Șaman · Volhv

Entități supranaturale

Аlbasta · Înger
Asura · Demon
Jinn · Duh
Satan · Daevas
Vârcolac · Fantomă
Ciort · Elf · Pricolici

Moartea eroului grec Meleager - detaliu de pe un sarcofag roman

Cultul morților sau cultul strămoșilor - este una dintre cele mai vechi forme de religie care a constat în cinstirea strămoșilor decedați și a rudelor moarte.[1]

Cultul morți se bazează pe convingerea că cei decedați, de multe ori membri ai familiei, au o existență continuă și/sau au capacitatea de a influența norocul celor în viață. Unele grupuri își venerau strămoșii; unele comunități religioase, în special cele din Biserica Romano-Catolică venerează sfinții ca mijlocitori cu Dumnezeu.

  1. ^ Serghei A. Tokarev. Primele forme de religie, precum și dezvoltarea acestora. Moscova: Ed. Nauka - Știința, 1964

Legături externe

[modificare | modificare sursă]