Teism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Parte a seriei despre
Schnorr von Carolsfeld Bibel in Bildern 1860 001.png
Dumnezeu

Concepții generale
Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism
Henoteism · Monolatrism · Monoteism · Politeism
Panenteism · Panteism · Teism · Transteism


Concepții specifice
Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol
Susținător · Domn · Tatăl · Monadă
Unitate · Ființă supremă · Totul
Personal · Unitar · Dualism · Trinitate
în religiile abrahamice
(Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism)
în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism
în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism


Atribute
Eternitate  · Existența · Gen
Nume (Dumnezeu· Omnibenevolență
Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență


Experiența și practicile
Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație
Fideism · Gnosis · Metafizică
Misticism · Ermetism · Ezoterism


Subiecte conexe

Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · Ontologie
Dumnezeu complex · Neuroteologie
Dilema din Eutyphron · Problema răului
Dumnezeu în artă
Texte religioase



Teismul, in sensul cel mai larg, este credința că cel puțin o zeitate există.[1] Într-un sens mai specific, teismul poate fi o doctrină preocupată cu natura unui Dumnezeu monoteist și relația dintre Dumnezeu și univers.[2][3] Teismul, în acest sens specific, îl consideră pe Dumnezeu ca fiind personal, prezent și activ în guvernarea și organizarea lumii și a universului. Astfel, teismul descrie concepția clasică despre Dumnezeu care este întâlnită în creștinism, iudaism, islam și unele forme ale hinduismului. Utilizarea cuvântului teism pentru a indica această formă clasică de monoteism a inceput în timpul revoluției științifice din secolul al XVII-lea, cu scopul de a-l diferenția de concepția deistă care apărea în acea perioadă și care susținea că Dumnezeu, deși transcendent și suprem, nu intervine în lumea naturală și poate fi cunoscut rațional si nu prin revelație.[4]

Termenul teism derivă din grecescul theos însemnând „zeu”. Termenul teism a fost utilizat pentru prima oară de către Ralph Cudworth (1617–88).[5]

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Monoteism[modificare | modificare sursă]

Monoteismul este credința din teologie conform căreia există o singură zeitate.[6] Printre religiile monoteiste moderne se numără creștinismul, islamul, iudaismul și unele forme ale budismului și hinduismului.

Politeism[modificare | modificare sursă]

În timp ce o definiție specifică a teismului ar putea exclude politeismul, acesta este inclus în definiția cea mai largă. Politeismul este credința că există mai mult de o zeitate.[7] În practică, politeismul nu este doar credința în existența mai multor zei; de obicei include credința în existența unui panteon specific de zeități distincte.

Panteism și Panenteism[modificare | modificare sursă]

În timp ce o definiție specifică a teismului ar putea exclude panteismul, acesta este inclus în definiția cea mai largă.

  • Panteismul: credința că universul fizic este echivalent unuia sau mai multor zei și că nu există separare între un Creator și substanța creației sale.[8] Printre exemple se numără multe forme ale saivismului.
  • Panenteismul: ca și panteismul, credința că universul fizic este asociat unuia sau mai multor zei. Cu toate acestea, consideră că unul sau mai mulți zei sunt superiori universului material. Exemplele includ majoritatea formelor de vaishnavism.[9]

Deism[modificare | modificare sursă]

În timp ce o definiție specifică a teismului ar putea exclude deismul, acesta este inclus ca formă a teismului de către definiția cea mai largă dată mai sus.

  • Deismul este credința că cel puțin o zeitate există și a creat lumea. dar aceasta/acestea nu intervin în univers.[10]

Deismul respinge de obicei evenimentele supranaturale (cum ar fi profețiile, miracolele și revelațiile divine) predominante în religia organizată. Conform deismului, credința religioasă trebuie să se bazeze pe rațiune și observarea lumii naturale, aceste surse dezvăluind existența unei ființe supreme drept creator.[11]

Autoteism[modificare | modificare sursă]

În timp ce o definiție specifică a teismului ar putea exclude autoteismul, acesta este inclus în definiția cea mai largă. Autoteismul este punctul de vedere potrivit căruia, indiferent dacă divinitatea este sau nu externă, ea exista și în interiorul "sinelui", iar individul are datoria de a deveni perfect (divin) în mod egoist sau altruist, urmând învățăturile atribuite liderilor religioși (cum ar fi Iisus).[12]

În contextul subiectivismului, autoteismul se poate referi de asemenea la credința conform căreia sinele individual este o zeitate (adesea unica zeitate). Aceasta este totuși o versiune extremă a subiectivismului.

Teisme cu judecată a valorii[modificare | modificare sursă]

  • Euteismul este credința potrivit căreia o zeitate este omnibenevolentă.
  • Disteismul este credința potrivit căreia o zeitate nu este în totalitate binevoitoare, ci este posibil răuvoitoare.
  • Malteismul este credința potrivit căreia o zeitate există, dar este în totalitate malevolentă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Merriam-Webster Online Dictionary. http://www.merriam-webster.com/dictionary/theism. Accesat la 18 martie 2011. 
  2. ^ The Oxford Dictionary of the Christian Church, Second Edition and The Oxford Dictionary of World Religions (1997).
  3. ^ Encyclopædia Britannica.
  4. ^ John Orr (English Deism: Its Roots and Its Fruits, 1934) explains that before the seventeenth century theism and deism were interchangeable terms but during the course of the seventeenth century they gained separate and mutually exclusive meanings (see deism)
  5. ^ Halsey, William; Robert H. Blackburn, Sir Frank Francis (1969). Louis Shores. ed. Collier's Encyclopedia. 22 (ed. 20). Crowell-Collier Educational Corporation. pp. 266–7 
  6. ^ “Monotheism”, in Britannica, 15th ed. (1986), 8:266
  7. ^ AskOxford: polytheism
  8. ^ Philosophical Dictionary: Pacifism-Particular. http://www.philosophypages.com/dy/p.htm#pant. 
  9. ^ AskOxford: deism
  10. ^ AskOxford: deism
  11. ^ Webster's New International Dictionary of the English Language (G. & C. Merriam, 1924) defines deism as "beland observed features of the natural worldief in the existence of a personal god, with disbelief in Christian teaching, or with a purely rationalistic interpretation of Scripture".
  12. ^ Luke 17:21 "The Kingdom of God is within you"