Sari la conținut

Coroana de oțel a României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Coroana de Oțel)
Coroana de Oțel
Descriere generală
ArtistElevii și soldații meseriași ai Arsenalului Armatei din București, după o schiță făcută de Theodor Aman
Datare  Modificați la Wikidata
Materialeoțel  Modificați la Wikidata
Dimensiuni20 x 17 cm diametru
AmplasareMuzeul Național de Istorie al României  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Coroana de Oțel reprezintă coroana regală a României, care a fost turnată din țeava unui tun otoman capturat în timpul Războiului de Independență din 1877 - 1878, în bătălia de la Plevna din 30 august 1877. Carol I a ales oțel, și nu aur, pentru a simboliza vitejia ostașilor români.[1]

Alegerea formei

[modificare | modificare sursă]

Primul ministru Dimitrie Brătianu l-a însărcinat pe V. A. Urechia, ce era în acea perioadă ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, prin adresa nr. 468 din ziua de 11 aprilie 1881, să conducă comisia formată din Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu și Grigore Tocilescu.[2] Comisia urma să se întrunească în data de 13 aprilie pentru a stabili „... forma Coroanei lui Ștefan cel Mare și a sceptrului lui Mihai Viteazul”.[2] Prin formularea acestui scop se poate vedea cu limpezime că se dorea ca forma coroanei ce trebuia a fi creată, să fie după un model istoric.[2] Dimitrie Brătianu a pus la dispoziția lui Urechia și o documentație aferentă „... Am onoare de a înainta Domniei Voastre șapte copii de tablouri din Muzeul Național”, care să fie sursă de inspirație pentru comisie.[2] Dezbaterile comisiei au fost sintetizate într-un proces verbal care a stabilit că:

Coroana și sceptrul regal - în tuș, de Theodor Aman
  1. Forma coroanei trebuia să fie similară cu cea a lui Mircea cel Bătrân și a lui Alexandru cel Bun. Acești domnitori au avut coroane de tipul celei româno-bulgare a Assanilor;[2]
  2. Theodor Aman s-a angajat să execute o schiță din care să reiasă forma coroanei, folosind ca modele documentele ce i-au fost puse la dispoziție;[2]
  3. Theodor Aman urma să facă o schiță care să releve forma sceptrului regal, folosind modele occidentale, reprodus de Dr. Bcsek cu adaosul însemnelor țării.[2]

Procesul verbal al comisiei a fost semnat doar de Theodor Aman, B.P. Hașdeu și V.A. Urechia.[2]

Schița lui Theodor Aman a fost realizată în tuș. În lucrare apare coroana și sceptrul. Schița poate fi văzută astăzi printre exponatele Muzeului Theodor Aman.[2] Planșa are dimensiunea de 45 x 27,5 cm și pe ea apare un sceptru în stil gotic ce o străbate în diagonală din dreapta jos spre stânga sus.[2] Sceptrul are un mâner lung de secțiune hexagonală. Pe o parte a măciuliei apare bourul Moldovei și pe cealaltă acvila Munteniei, surmontați de coroană și în partea de jos apar delfinii Dobrogei, regiune recuperată de România după Războiul de Independență.[2] Stema Moldovei este plasată în dreapta. În partea stânga jos a planșei, apare schițată foarte fin coroana cu vârful peniței.[2]

În data de 3/15 mai, regele Carol I s-a întors la București după două zile de odihnă petrecute la Sinaia. Pe biroul său de la Palatul Cotroceni, a găsit coroana de oțel.[2] După propriile amintiri „... Ea se compune dintr-un cerc asupra căruia se ridică opt emisfere ce susțin globul regal cu «Crucea [Trecerea] Dunării»; forma ei este aceea a coroanelor regale moderne; înăuntru este îmbrăcată cu catifea roșie de pe care iese foarte bine în relief strălucitorul oțel... Neobositul locotenent-colonel Dimitrie Pappasoglu, adept al culturalizării și informării prin imagine ca și al democratizării artei prin litografii ieftine, accesibile oricui, a editat o stampă cu această. coroană.”[3]

Cu toate că guvernul s-a pronunțat în favoarea unei coroane foarte scumpe și fastuoase, regele Carol I a dorit una plină de simplitate și sobrietate.[2] El a fost încurajat să urmeze această idee de tatăl său, principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen.[2] Acesta i-a trimis o scrisoare, datată în ziua de 19 aprilie 1881, în care i-a prezentat fiului un memoriu bine argumentat privind coroanele și ceremonia de încoronare pe care trebuia să o facă ținând cont de faptul că în România se instaura o monarhie fără tradiție, tânără și modernă.[4]

Autori și forma finală

[modificare | modificare sursă]
Theodor Aman - fotografie de B. Engels

Coroana de oțel a fost făurită de către elevii și soldații meseriași ai Arsenalului Armatei din București⁠(en)[traduceți] după un proiect al lui Theodor Aman. S-au făcut trei modele aproape identice. Unul dintre ele a rămas la Muzeul Arsenalului, nefiind terminat, cercul frontal diferind de acela al celorlalte două modele. Al doilea, modificat, a fost așezat pe globul purtat de aquila din vârful unei coloane de piatră din Bulevardul Carol, Piața C.A. Rosetti. Al treilea model este cel primit de Regele Carol I, sfințit la Mitropolia din București în ziua de 10 mai 1881 și se compune dintr-un cerc frontal cu opt fleuroane și tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre prețioase, toate stilizate din oțel. Cele opt fleuroane sunt unite, în vârful coroanei, de Crucea „Trecerea Dunării”. Coroana cântărește 1.115 grame și este realizată din zburătura unui tun (partea din față a țevii) de calibru 90 mm, fabricat la F. Wöhlert din Berlin.[5] Spre a comemora faptele strălucite săvârșite de țară și Domnul Carol, pe tun, sub turaua otomană care poartă semnătura sultanului Abd Al-Hamid nepotul lui Mahmud întotdeauna Victorios, este scrisă următoarea inscripție:

„DIN ACEST TVN LVAT DE OASTEA ROMÂNEASCĂ LA PLEVNA ÎN XXVIII NOEMVRIE MDCCCLXXVII S'A LUCRAT ÎN ARSENAL COROANA DE OCEL A REGELUI ROMÂNIEI CAROL I - X MAI MDCCCLXXXI.”

Tunul s-a păstrat în Muzeul Arsenalului până la desființarea muzeului, apoi a fost mutat în actualul Muzeu Militar Național.[5]

Cei care au purtat-o

[modificare | modificare sursă]

Coroana de oțel a fost oferită pe 10 mai 1881 Regelui Carol I, la Palatul Regal, cu prilejul serbărilor încoronării sale ca Rege și a proclamării Regatului României.

Aceasta a fost purtată în ocazii solemne de către toți regii României începând cu încoronarea din 1881. Regele Ferdinand I al României a purtat-o la încoronarea sa de la Alba Iulia. Mihai I a fost încoronat[6] cu aceeași coroană și uns Rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București, chiar în ziua celei de-a doua sale suiri pe tron, la 6 septembrie, 1940[7]. Coroana s-a regăsit, între anii 1881 și 1947, și în stema națională, iar din 11 iulie 2016 face din nou parte integrantă din stemă.

Coroana de oțel a României ca simbol heraldic

[modificare | modificare sursă]
Stema Regatului României (1881-1921)

În heraldică, coroana este un simbol al autorității, suveranității și rangului, fiind de obicei plasată deasupra scutului sau a altor elemente ale stemei, indicând monarhul sau statul. După câștigarea independenței prin participarea la războiul ruso-turc din 1877–1878 și proclamarea Regatului în 1881, stema României adoptată în 1872, desenată de Carol Popp de Szathmáry, a trecut printr-o serie de modificări, pentru a reflecta noua titulatură de regat. La data de 14/26 martie 1881, coroana regală standard, de aur, aflată deasupra mantoului, a fost înlocuită cu Coroana de Oțel a României, simbol al suveranității. În plus, cei doi lei care aveau atribuția de suporti heraldici au fost reprezentați cu coada ridicată.[8]

Stema mare a Regatului României (1921-1947)

După înfăptuirea Marii Uniri, s-a dorit realizarea unității și din punct de vedere heraldic. Pentru elaborarea noii steme a fost invitat artistul-heraldist József Sebestyén Keöpeczi. Proiectul a fost înaintat Comisiei, în ședința din 1 iulie 1921. Stema a fost votată de Senat, în ședința din 18 iulie 1921, și de Adunarea Deputaților, în ședința din 20 iulie 1921. Legea nr. 3573 pentru fixarea stemei Regatului României întregit cu țările surori unite a fost promulgată de regele Ferdinand I.[9]Conform Art. II, stema se va întrebuința în trei forme: 1) stema cea mare; 2) stema cea medie, fără pavilion; 3) stema cea mică, toate având pe scutul cel mare plasată Coroana de Oțel a României.[10]

Stema României, începând din 2016

După Revoluția Română din 1989, stema României s-a lepădat de simbolurile comuniste și s-a pus problema conferirii unei noi steme naționale. Comisia de heraldică, numită în acest scop, a prezentat Parlamentului două variante finale, care au fost, în cele din urmă, combinate. Rezultatul, asemănător cu cel din 1921, a fost adoptat de cele două Camere ale Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992. Totuși, blazonul familiei regale de Hohenzollern-Sigmaringen și Coroana de Oțel lipseau[11], pentru ca stema să fie cât mai „neutră” din punct de vedere politic.[12]

Abia în 2016, prin Legea nr. 146/2016 pentru modificarea Legii nr. 102/1992 privind stema țării și sigiliul statului, publicată în Monitorul Oficial, nr. 542 din 19 iulie, Stema României și sigiliul de stat au fost modificate, după cum prevede actul normativ, prin readucerea coroanei pe capul acvilei.[13]

Patrimoniu cultural românesc

[modificare | modificare sursă]

În prezent, Coroana de Oțel este o piesă reprezentativă a patrimoniului cultural național și este expusă la Tezaurul istoric al Muzeului Național de Istorie a României din București. O copie fidelă a coroanei se găsește și la Castelul Peleș. Cu ocazia proclamării Regatului, Carol I a instituit Ordinul „Coroana României”, cel de-al doilea ordin național românesc, și a specificat în Regulamentul de înființare al decorației, ca micuța coroană din centru să fie din oțelul aceluiași tun capturat la Plevna.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Coroana de Otel a regelui Carol I, simbolul independentei Romaniei Ziare.com. Accesat la 12 decembrie 2014.
  2. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Adrian-Silvan Ionescu... pag. 190
  3. ↑ Memoriile regelui... pag. 392
  4. ↑ Memoriile Regelui Carol I al României, de un martor ocular, Editura Machiavelli, București, 1994, vol IV, pag. 387 și 390
  5. 1 2 Adrian Buga (). „Coroana de oțel, emblema regalității”. Jurnalul Național. Arhivat din original la .
  6. ↑ Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, situl oficial al Familiei Regale a României la data de 21 ianuarie, 2008
  7. ↑ Bucuriile suferinței, Volumul 2, De vorbă cu câțiva intelectuali, de pr. Dimitrie Bejan, site-ul "Sfaturi Ortodoxe" la data de 21 ianuarie, 2008
  8. ↑ Szekeres, Attila István (), „Szekeres Attila István: Stema României și Keöpeczi Sebestyén József (The Coat of Arms of Romania and Keöpeczi Sebestyén József)”, Stema României și Keöpeczi Sebestyén József, accesat în
  9. ↑ Laurențiu-Ștefan, Szemkovics (), „O sută de ani de la instituirea stemei Regatului României (1921–2021)”, Ziridava. Studia Historica (în Romanian) (XXVI), pp. 297–308, ISSN 3061-399X, accesat în
  10. ↑ Szekeres, Attila István (), „Heraldistul maghiar din Transilvania care a finalizat stema României Mari – József Sebestyén Keöpeczi (The Hungarian Heraldist from Transylvania, who Finished the Coat of Arms of Greater Romania, József Sebestyén Keöpeczi)”, Heraldica Moldaviae V, accesat în
  11. ↑ „Stema României”. www.presidency.ro. Accesat în .
  12. ↑ „Stema țării, cu coroană | Familia Regală a României / Royal Family of Romania” (în engleză). Accesat în .
  13. ↑ Avocatnet.ro (). „Începând de astăzi, stema României arată altfel”. www.avocatnet.ro. Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
Mic simbol stilizat al Coroanei Regale („Coroana de Oțel” a Regilor României), reprezentat pe fațada de est a Arcului de Triumf din București

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Coroana_de_oțel_a_României&oldid=17143411