Mihail Grecu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihail Grecu
Stamp of Moldova md074cvs.jpg
Portretul lui Mihail Grecu pe un timbru din Republica Moldova.
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Faraoani, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Ocupație pictor Modificați la Wikidata
Activitate
Studii Universitatea de Stat din Moldova  Modificați la Wikidata
Premii Premiul de stat al URSS
Ordinul Insigna de Onoare[*]
Ordinul Republicii  Modificați la Wikidata

Mihail Grecu (n. , Faraoani, Imperiul Rus[1] – d. , Chișinău, Republica Moldova)[2] pictor român din Basarabia care a fondat modernismul plastic basarabean [3] și a contribuit la formarea Școlii Naționale de Pictură (alături de Mihai Petric și Valentina Rusu-Ciobanu).[4] Rămâne unul dintre cei mai apreciați artiști atât de critici, cât și de public. Un nume de referință în arta din fosta RSS Moldovenească și URSS, dar și a actualei Republici Moldova.

Mihail Grecu a fost considerat un inovator și o „personalitate complexă și extrem de dotată", care „a revoluționat artele plastice din R. Moldova, dar și din spațiul ex-sovetic", rămânând în același timp pe terenul fertil al tradiției românești. Considerat un colorist pasionat, căutător de armonii inedite, pictura lui Mihail Grecu prezintă interes și prin inovații tehnologice (colajul, coloranți fluorescenți, efecte „metalice").[5] Tablourile sale Ospitalitate”, „Recruții”, „Zi de toamnă”, „Cina în câmp”, „Moara veche” și Fetele din Ceadâr-Lunga” au intrat în colecția de aur a picturii moldovenești. Este autorul a unui număr mare de tablouri aflate în importante muzee ale fostei Uniuni Sovietice, printre care și Galeria Tretiakov.

Mihail Grecu este personalitatea fascinantă și plină de înțelesuri, care a reușit să păstreze bazele artei românești și să imprime o orientare sigură evoluției artei naționale moderne pe meleagurile noastre. Temperament solar, colorist de un rar patetism, pictorul se lasă captivat de armoniile între culori, logica fiecarui tablou izvorând din raporturile dintre tonurile calde și reci, dintre formele tulburătoare prin jocurile de umbră și lumină. Creația pictorului Mihail Grecu se distinge prin inovații tehnologice, gen colaj, coloranți florescenti sau pe baza de acril, diferitele tipuri de pitum, pigmenți de „bronz” și „aluminiu”. Experiențele tehnice cu coloranți moderni i-au permis să descopere posibilitățile materialului, finalitatea relației formă-materie.[6]

Format în spațiul cultural românesc, la Academia de Arte Frumoase din București, Mihail Grecu a rămas fidel tradiției românești în pictură. El a fost un model pentru mai multe generații de pictori, iar atelierul acestuia o adevărată școală pentru cei mai talentați artiști basarabeni. Aici au lucrat Andrei Sârbu, Andrei Mudrea, Dumitru Peicev, Iurie Platon și alții.[7]

Studii, educație[modificare | modificare sursă]

A copilărit în satul Tașlâc din sudul Basarabiei, a studiat la școala normală din Cetatea Albă, avându-l ca profesor de desen pe Rostislav Ocușco, tot acolo expunându-și primele lucrări. După ce a primit Premiul Mare al tineretului artistic din România, în 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic, unde îi cunoaște pe Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Henri Catargi. Din 1937 și până în1940 își face studiile la Academia de Arte Frumoase din București, la atelierul lui Francisc Șirato ulterior, între 1940-1941 și 1945-1946 continuă studiile la Școala de Arte Plastice „I. Repin”, actualmente Colegiul Republican de Arte PlasticeAlexandru Plămădeală” din ChișinăuR. Moldova, în atelierul lui M. Gamburd (1940). Între anii 1947 și 1948 frecventează lecțiile de pictură la Școala de Arte, atelierul lui I. Hazov, Chișinău (R. Moldova). În perioada celui de-al Doilea Război Mondial este evacuat în Uralsk, Kazahstan (1941-1944), unde realizează prima sa lucrare Maternitate (1944).

Opera[8][modificare | modificare sursă]

Începînd cu 1957 participă la primele expoziții unionale și internaționale. Creația lui M. Grecu a cunoscut trei perioade distincte, care i-au marcat operele. Prima cuprinde anii 1950-1960 și poate fi identificată cu însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice, ce-a de-a doua − reflectă experimentele coloritului decorativ (1960-1975), ultima reprezintă un interes sporit al maestrului pentru materiale noi și colaj, concomitent, se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Printre cele mai cunoscute opere din prima perioadă figurează Femeie cu broboadă galbenă (1956), „Portretul lui Gh. Dimitriu”, „Natură statică cu pești” și „Țăran cu pălărie” (1957).

După 1960 pictura maestrului este marcată de un decorativism sonor, declarat de către ideologii timpului „ca influențe formaliste, burgheze”, interzicînd expunerea lor în cadrul expozițiilor republicane. Astăzi pânzele Fetele din Ceadâr-Lunga” (1959-1960), „Recruții” (1965) și tripticul „Istoria unei vieți” constituie „fondul de aur” al artei naționale. Fiind o personalitate de cultură europeană M. Grecu abandonează, în pictură, după 1975 coloritul decorativ și sonor, optînd pentru noi tehnici și coloranți produși în industrie. Astfel, în numeroase lucrări din această perioadă maestrul utilizează lacurile și vopselele sintetice cu aplicarea colajului („Tragica Veneție”, 1970; „In memoriam”, 1974; „Geneză”, „Vulcan”, 1977; „Masă de piatră”, 1976; „Poarta strămoșilor”, 1977; „Luna la Butuceni”, 1979; „Toamna aurie”, 1984 etc.). A avut numeroase expoziții personale în Rusia (1971, 1989, 1973, 1975, 1989), Azerbaidjan (1965), Ucraina (1965, 1968, 1980), Lituania (1971), Letonia și Estonia (1968,) România (1992, 1999) și la Chișinău (1966, 1969, 1977, 1986, 1992, 1996, 2001).

Expoziții solo[modificare | modificare sursă]

Debutează cu prima expoziție personală în anul 1935, în orașul său de baștină - Cetatea Albă (Belgorod-Dnestrovsk). Abia în 1965 vernisează o nouă expoziție solo, de această dată la Baku, (Azerbaidjan). În 1968 merge la Tallinn, la Tartu (Estonia), la Riga și la Liepāja (Letonia). În 1973 ajunge la Vilnius (Lituania), iar în 1989 la Kiev (Ucraina). În 1992 se expune la Bacău, București (România) și Chișinău (R. Moldova). În 1996 și 1997 mai vernisează câte o personală la Chișinău (R. Moldova), iar în 2011 i se organizează o expoziție personală post-mortem, tot la Chișinău (R. Moldova).

Expoziții de grup[modificare | modificare sursă]

1957 Chișinău, R. Moldova;

1957 Moscova, Rusia;

1966 Riga, Letonia;

1973 Celeabinsk, Kostroma, Smolensk (Rusia);

1973 Cernăuți, Vinnîțea (Ucraina);

1983 Moscova, Rusia;

1986 Chișinău, R. Moldova;

1986 Moscova, Rusia.

Expoziții internaționale[modificare | modificare sursă]

În 1957 participă la o expoziție de grup la Beijing (China). În 1961, în cadrul expoziției Arta moldovenească”, lucrările sale ajung la Sofia (Bulgaria), apoi și la Praga (Cehia). În 1967 se expune într-o expoziție de grup la Tokyo (Japonia), iar în 1968 participă la o expoziție la Montréal (Canada), după care la Zagreb (Croația). În 1993 se expune în cadrul expoziției „Arta națională” organizată la București (România).

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

1935 Premiul Mare al tineretului artistic din România;

1945 Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din RSSM;

1960 Ordinul „Insigna de Onoare”; 1966 Medalia de aur a EREN a URSS pentru tabloul „Zi de toamnă”;

1966 Medalia de aur a Expoziția Realizărilor Economiei Naționale (EREN) a URSS pentru merite deosebite în artă;

1970 Medalia de aur a Expoziția Realizărilor Economiei Naționale (EREN) a URSS pentru tripticul „Istoria unei vieți”;

1972 Titlul onorific „Maestru Emerit în Arte”, RSSM;

1978 Premiul de Stat al RSSM;

1987 Titlul de Artist al poporului al RSSM;

1990 Laureat al Premiului de Stat al URSS;

1991 Marele premiu al Ministerului Culturii din România pentru tabloul „Omagiu strămoșilor”, în cadrul primei ediții a Saloanelor Moldovei (Chișinău - Bacău, R. Moldova - România);

1992 Membru de onoare al ASM din Moldova;

1992 Ordinul Republicii Moldova.

Tabere de creație, simpozioane[9][modificare | modificare sursă]

În 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic (România), în 1948 merge într-o tabără de creație la Moscova (Federația Rusă). În 1958 ajunge la o tabără din Iași (România), iar un an mai târziu (1959), ajunge la Ermitaj, Sankt Petersburg (Federatia Rusă). În 1976 și 1979 participă la Simpozionul Internațional al Pictorilor „Cosmosul", organizat la Moscova (Federația Rusă), iar în 1985 merge la plein-airul internațional de pictură „Vilniusul pașnic”, Vilnius (Lituania).

Publicații despre Mihail Grecu[modificare | modificare sursă]

1966 „Pictorul Mihail Grecu la 50 de ani”, ziarul „Cultura Moldovei”, Chișinău, R. Moldova;

1992 L. Toma, „Vrata v dusu hudojnica”, ziarul „Vecernii Chisinev”, Chișinău, R. Moldova;

1992 L. Toma, „O cununa de aur pe ruinele realismului socialist”, ziarul „Literatura și Arta”, Chișinău, R. Moldova;

1992 L. Toma, „Un pictor-poet: Mihail Grecu”, Bacău, România;

1992 - Irina Nechit, „Spărgătorul de oglinzi”, Chișinău, R. Moldova;

1995 L. Toma, „Cerez ternii k zviozdam”, ziarul „Nezavisimaia Moldova”, Chișinău, R. Moldova;

2013 Mariana Vasilache, „Un artist european: pictorul basarabean Mihail Grecu”, Transmedia, 16 Noiembrie, Chișinău, R. Moldova;

Cărți[modificare | modificare sursă]

1960 M.G. Grecu, buclet

1971 E. Pranulis, Moldavskie tveti

1971 L. Toma, Mihail Grecu, Moskova

1972 I. Luksin, Jivoale, Știința

2004 Ludmila Toma, Mihail Grecu, Editura Arc, Chișinău;

2007 Ion Țurcanu, „Istoria Românilor. Cu o privire mai largă asupra culturii române”. Editura Istoros. Brăila, România;

2009 Дмитрий Черногаев, „Михаил Греку. Живопись. О зримом и скрытом”, М. МКСХ. Moscova, Rusia

Note critice[modificare | modificare sursă]

„Mihail Grecu este personalitatea fascinantă și plină de înțelesuri, care a reușit să păstreze bazele artei românești și să imprime o orientare sigură evoluției artei naționale moderne pe meleagurile noastre.”

Sofia Bobernaga, critic de artă[9]

„Un merit deosebit al lui M.Grecu rezidă în faptul că el a fost primul pictor din Moldova care s-a inspirat din tradițiile artei populare și a apărat, consecvent și cu fermitate, valoarea estetică a diferitelor forme ale ei, inclusiv a așa-zisului „primitiv” - arta naivă a pictorilor neprofesionaliști din popor.”

Ludmila Toma, critic de artă[9]

„Mihail Grecu a fost preocupat de mai multe zone estetice. Artistul a fost o personalitate puternică, care a influențat mediul artistic basarabean, și nu doar pe cei care au fost în preajma lui, ci și pe cei care au fost în opoziție cu tendințele sale estetice, pe care și-a îngăduit să le abordeze. A fost un artist nonconformist, care nu ascucultat de niciun fel de ideologii, care a trăit liber și această libertate ne-a adus o operă de mare valoare, cu care ar trebui să ne mândrim și pe care ar fi bine s-o valorificăm și în afara R. Moldova”.

Tudor Zbârnea, directorul Muzeului Național de Artă al Moldovei[7]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  2. ^ Muzeul Național de Artă al Moldovei. „Expoziție comemorativă Mihail Grecu - pictură. http://www.mnam.md/index.php?option=com_content&view=article&id=126%3Aexpoziie-comemorativ-mihail-grecu-pictur&catid=8%3Aarhiva&Itemid=27&lang=ro. Accesat la 17 ianuarie 2016. 
  3. ^ Mircea V. Ciobanu. „Un muzeu de artă modernă la Chișinău. http://www.jc.md/un-muzeu-de-arta-moderna-la-chisinau/. Accesat la 17 ianuarie 2016. 
  4. ^ Robert Reid, Leif Pettersen. „Lonely Planet: Romania&Moldova”. p. 40. https://books.google.md/books?id=WSV_7OSOnf4C&pg=PA40&dq=The+biggest+name+in+Moldovan+painting+is+Mihai+Grecu+(1916-98),+who+co-founded+the+National+School+of+Painting&hl=en&sa=X&ei=sloUUYG2C6WL0QHwwoHgBg&redir_esc=y#v=onepage&q=The%20biggest%20name%20in%20Moldovan%20painting%20is%20Mihai%20Grecu%20(1916-98)%2C%20who%20co-founded%20the%20National%20School%20of%20Painting&f=false. Accesat la 17 ianuarie 2016. 
  5. ^ Uniunea Artiștilor Plastici din R. Moldova. „Mihail Grecu. http://www.arta.md/cv/grecu-mihai.pdf. Accesat la 17 ianuarie 2016. 
  6. ^ KSA:K. „Artiști din Republica Moldova: Grecu Mihai. http://arhiva.art.md/grecu_mihai/. Accesat la 17 ianuarie 2016. 
  7. ^ a b Mariana Vasilache. „Un artist european: pictorul basarabean Mihail Grecu. http://www.etransmedia.ro/un_artist_european_pictorul_basarabean_mihail_grecu-1004. Accesat la 21 ianuarie 2016. 
  8. ^ ANNA Casian – Musteață. „99 de ani de la nașterea pictorului Mihai Grecu. http://artinfinit.md/cgblog/1309/64/99-de-ani-de-la-na-terea-pictorului-Mihai-Grecu. Accesat la 21 ianuarie 2016. 
  9. ^ a b c Galeria Virtuală a Artei Contemporane din Republica Moldova. „Pictură. Mihail Grecu. http://www.arta.neonet.md/pictura/mgrecu/. Accesat la 17 ianuarie 2016.