Vinița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Vinnîțea)
Vinița
Вінниця
—  Oraș regional  —

Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Vinița se află în Vinnytsia Oblast
Vinița
Vinița
Vinița (Vinnytsia Oblast)
Poziția geografică
Vinița se află în Ucraina
Vinița
Vinița
Vinița (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 49°14′14″N 28°28′2″E ({{PAGENAME}}) / 49.23722°N 28.46722°E

Țară Ucraina
Regiune Regiunea Vinița

Cod KOATUU0510100000
Atestare Modificați la Wikidata

Guvernare
 - mayor of Vinnytsia[*][[mayor of Vinnytsia |​]]Serhii Morhunov[*]

Suprafață[1]
 - Total69 km²
Altitudine248 m.d.m.

Populație
 - Total 372.113 (1 februarie 2014) locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal21001–21499
Prefix telefonic0432

Localități înfrățite
 - 20 orașe înfrățitelistă

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata

Poziția localității Vinița
Poziția localității Vinița
Poziția localității Vinița

Vinița[2][3][4] sau Vinnița, Vinnica[5] (în ucraineană: Вінниця, în rusă Винница) este un oraș în partea central-vestică a Ucrainei, situat de-a lungul râului Bugul de Sud. Este centrul administrativ al regiunii Vinița și capitala regiunii istorice Podolia și un important nod feroviar. Populația sa a fost 373.300 de locuitori în 2016. Denumirea orașului Vinița provine de la cuvântul slav vechi «вѣно» = cadou sau zestre pentru mireasa, sau de la «винокурня» = distilerie de vin sau de spirt. A fost menționată pentru prima dată în 1363 ca o cetate aparținând prințului Marele duce Olgierd (Algirdas) al Lituaniei. Vinița a fost adesea invadată de către tătari iar mai târziu a fost inclusă în Polonia și apoi, în 1793, în Rusia. Vinița a fost un oraș comercial în secolul al 16-lea, iar mai târziu, a devenit un important centru administrativ regional. Un impuls important pentru dezvoltarea accelerată a Viniței a fost construirea în 1870 a căii ferate care legă Kievul de Odesa. În 1937-1938 NKVD-ului, o poliție secretă a Uniunii Sovietice, a executat mai mult de 9400 de cetățeni ai orașului în masacrul de la Vinița. În a doua jumătate a secolului 20, Vinița a devenit un important centru industrial (construcție de utilaje agricole, aparate electronice, industria de îngrășăminte, materiale de construcții, textilă, confecții, a lemnului, alimentară). Orașul are numeroase instituții de învățământ, mai multe teatre și muzee, precum și o serie de monumente istorice. [6]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența lingvistică a orașului Vinnîțea

     Ucraineană (84,73%)

     Rusă (14,36%)

     Alte limbi (0,14%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Vinița era vorbitoare de ucraineană (84,73%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (14,36%).[7]

Evoluția structurii naționale a populației orașului Vinița
1926[8] 1939[9] 1959[10] 1989[11] 2001[11]
Ucraineni  41,5  49,2  60,2  77,4  87,2
Ruși  13,8  10,6  22,1  16,4  10,2
Evrei  37,8  35,6  13,6  4,1  0,5
Polonezi  4.3  3,0  2,0  0,7  0,5

Istorie[modificare | modificare sursă]

Repere istorice

Marele Ducat al Lituaniei 1363–1569
Uniunea statală polono-lituaniană 1569–1672
Imperiul Otoman 1672–1699
Uniunea statală polono-lituaniană 1699–1793
Imperiul Rus 1793–1917
RSS Ucraineană 1920–1922
 Uniunea Sovietică 1922–1991
 Ucraina 1991–prezent

Personalități născute aici[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vinița

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://vinnitsaok.com.ua/2015/05/13/199684  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Șerban Dragomirescu, Radu Săgeată. Statele lumii contemporane. Editura Corint, 2011.
  3. ^ Radu Săgeată. Modele de regionare politico-administrativă. Institutul de Geografie, Academia Română. Editura Top Form, București, 2004.
  4. ^ Participarea Ambasadorului României la Ziua orașului Vinița. Ambasada României în Ucraina
  5. ^ Mic dicționar enciclopedic. Editura enciclopedică română, București, 1972
  6. ^ Vinnytsya. Encyclopædia Britannica
  7. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Vinița pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Всесоюзная перепись населения 1926 года. М.: Издание ЦСУ Союза ССР, 1928—29
  9. ^ Всесоюзная перепись населения 1939 года. Национальный состав населения районов, городов и крупных сел союзных республик СССР. г. Винница
  10. ^ В. М. Кабузан — Украинцы в мире. Динамика численности и расселения 20-е годы XVIII века — 1989 год. Arhivat în , la Wayback Machine.
  11. ^ a b Про кількість та склад населення Вінницької області за підсумками Всеукраїнського перепису населення 2001 року

Legături externe[modificare | modificare sursă]