Listă de țări cu arme nucleare
Armele nucleare au apărut în 1945, anul în care a și fost folosită și prima (varianta cu fisiune), asupra orașelor japoneze Hiroshima (6 august 1945) și Nagasaki (9 august 1945). În istoria beligerației, armele nucleare au fost folosite doar de două ori, amândouă în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial. De atunci, arme nucleare au fost detonate de peste 2000 de ori pentru testarea și demonstrarea scopurilor lor. Singurele țări cunoscute că au detonat asemenea dispozitive sunt Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Franța, China, India, și Pakistan. Aceste țări sunt declarate puteri nucleare (împreună cu Rusia, moștenind armamentele Uniunii Sovietice).
Alte țări variate pot deține arme nucleare, dar nu au recunoscut acest lucru în public, sau altele recunosc posesia lor neverificată.
Spre exemplu, Israelul are sisteme de aeropurtate moderne și pare să aibă un program nuclear extensiv; Coreea de Nord a declarat că are capabilități nucleare (deși a făcut câteva declarații schimbătoare în legătură cu oprirea programului său de armament nuclear, de multe ori în funcție de clima politică din acel moment) și a realizat primul său test nuclear pe 9 octombrie 2006; și Iranul este acuzat la momentul de față de un număr de guverne cum că ar vrea să dezvolte capabilități nucleare, deși guvernul iranian spune că activitățile sale nucleare, cum ar fi imbogățirea uraniului, sunt pentru scopuri pașnice.
| Țară | Focoase active/total* | Anul primului test |
|---|---|---|
 Statele Unite
|
5.735/9.960[1] | 1945 ("Trinity") |
 Rusia (Uniunea Sovietică)
|
5.830/16.000[2] | 1949 ("RDS-1") |
 Marea Britanie
|
225[3] | 1952 ("Hurricane") |
 Franța
|
350[4] | 1960 ("Gerboise Bleue") |
 China
|
130[5] | 1964 ("596") |
 India
|
75-115[6] | 1974 ("Smiling Buddha") |
 Pakistan
|
65-90[7] | 1998 ("Chagai-I") |
 Coreea de Nord
|
necunoscut[8] | 2006[9] |
Statele indicate pentru a deține arme nucleare[modificare | modificare sursă]
Se crede că Israel a fost a șasea țară din lume care a dezvoltat arme nucleare, dar nu și-a recunoscut forțele nucleare. Avea arme nucleare „rudimentare, dar livrabile”, disponibile încă din 1966.[10][11][12][13][14][15][16][17] Israelul nu este parte la TNP. Israel se angajează în ambiguitate strategică, spunând că nu ar fi prima țară care „introduce” arme nucleare în regiune, dar refuzând să confirme sau să refuze altfel un program sau un arsenal de arme nucleare. Această politică de „opacitate nucleară” a fost interpretată ca o încercare de a obține beneficiile descurajării cu un cost politic minim.[17][18]
Potrivit Consiliului de Apărare a Resurselor Naturale și al Federației Oamenilor de Știință Americani, Israelul deține probabil aproximativ 75-200 de arme nucleare.[19][20] Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm estimează că Israelul are aproximativ 80 de arme nucleare intacte, dintre care 50 sunt destinate livrării cu rachete balistice cu rază medie de acțiune Jericho II și 30 sunt bombe gravitaționale destinate livrării cu aeronava. SIPRI raportează, de asemenea, că în 2012 s-au reînnoit speculațiile că Israelul ar fi putut, de asemenea, să dezvolte rachete de croazieră lansate de submarine cu capacitate nucleară.[21]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "U.S. nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 61:1 (January/February 2005): 68-71, [1]
- ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Russian nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 62:2 (March/April 2006): 64-67, [2]
- ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "British nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:6 (November/December 2005): 77-79, [3]
- ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "French nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:4 (July/August 2005): 73-75,[4]
- ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Chinese nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 62:3 (May/June 2006): 60-63, [5]; Lewis, Jeffery. "The ambiguous arsenal," Bulletin of the Atomic Scientists 61:3 (May/June 2005): 52-59. [6].
- ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "India's nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:5 (September/October 2005): 73-75,[7]
- ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Pakistan's nuclear forces, 2001," Bulletin of the Atomic Scientists 58:1 (January/February 2002): 70-71,[8]
- ^ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "North Korea's nuclear program, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:3 (May/June 2005): 64-67,[9]
- ^ globalsecurity.org. Nuclear Weapons Testing - North Korean Statements
- ^ Cohen 1998a, p. 349.
- ^ ElBaradei, Mohamed (). „Transcript of the Director General's Interview with Al-Ahram News”. International Atomic Energy Agency. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Nuclear Overview”. Israel. NTI. Arhivat din original (profile) la . Accesat în .
- ^ My Promised Land, by Ari Shavit, (London 2014), page 188
- ^ Nuclear Proliferation International History Project (). „Israel's Quest for Yellowcake: The Secret Argentina-Israel Connection, 1963–1966”. Woodrow Wilson International Center for Scholars. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ John Pike. „Nuclear Weapons”. globalsecurity.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Nuclear Weapons”. fas.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b NTI Israel Profile Arhivat în , la Wayback Machine. Retrieved 12 July 2007.
- ^ Avner Cohen (). The Worst-Kept Secret: Israel's bargain with the Bomb. Columbia University Press.
- ^ There are a wide range of estimates as to the size of the Israeli nuclear arsenal. For a compiled list of estimates, see Avner Cohen, The Worst-Kept Secret: Israel's bargain with the Bomb (Columbia University Press, 2010), Table 1, page xxvii and page 82.
- ^ Israel's Nuclear Weapons Arhivat în , la Wayback Machine., Federation of American Scientists (17 August 2000)
- ^ „Israel”. Arhivat din original la . Accesat în .
