Ioan Emil Costinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ioan E. Costinescu)
Ioan E. Costinescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Mănăstirea Văcărești, București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Primar general al municipiului București Modificați la Wikidata
Ministru al sănătății Modificați la Wikidata

Partid politicPNL

Ioan Emil Costinescu (n.  – d. , Mănăstirea Văcărești, București, România) a fost un medic, industriaș și om politic român, membru important al Partidului Liberal. A fost primar al Bucureștiului în anii 1923-1926 si 1927-1928. De asemenea a fost de mai multe ori membru al guvernului României, ca ministru al muncii, al sănătătii și ocrotirilor sociale și al industriei și comerțului. În 1934-1947 a fost președintele Societății Naționale de Cruce Roșie din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ioan Emil Costinescu a fost fiul cel mai mare dintre cei cinci copii comuni ai economistului, politicianului și omului de afaceri Emil Costinescu (1844-1921) și al Johannei Burghardt (1849-1921). A studiat medicina la București și la Paris. În 1914 a fost ales prima dată ca deputat din partea Partidului Național Liberal.

La vârsta de 52 ani a fost ales primar al Bucureștiului, funcție pe care a îndeplinit-o între aprilie 1923 - aprilie 1926 și între 16 iulie 1927 - decembrie 1928. Ca primar, Costinescu a avut un rol important în electrificarea orașului și dezvoltarea rețelei de tramvaie electrice. De asemenea a fost implicat în numeroase lucrări de lărgire și organizare a capitalei, inclusiv lărgirea Parcului Cișmigiu, organizarea Oborului, construirea șoselei București-Pantelimon, astuparea Gropii lui Ouatu, construirea cartierelor Andronache și Balta Albă, deschiderea Bulevardului Brătianu, etc.[1]

A fost ministru în mai multe rânduri, de trei ori aflându-se în fruntea Ministerului Sănătății. Costinescu a fost ulterior în trei rânduri ministru al muncii, sănătății și ocrotirilor sociale (26 februarie 1934-23 septembrie 1935, 29 august 1936-28 decembrie 1937, 10 februarie-30 martie 1938), ministru al industriei și comerțului (1 august 1935 - 29 august 1936).

De numele lui Costinescu se leagă înființarea Institutului de Igienă și Sănătate Publică din București [2] La 14 octombrie 1935 a inaugurat Spitalul din Piatra Neamț.[3]

Costinescu a mai fost director la Banca Generală și la Societatea Asigurărilor Naționale, președintele Consiliului de Administrație al Întreprinderilor Emil Costinescu. [4] Între 1934-1947 a fost președinte al Societății Naționale de Cruce Roșie din România.

În timpul regimului comunist, în 1949 a fost arestat și condamnat la închisoare și a murit în 1951 în închisoarea Văcărești[5] (după alte surse la închisoarea Sighet), cu puțin înainte de a împlini 80 ani.

Viața privată[modificare | modificare sursă]

Sora sa, Alexandrina Costinescu, a fost soția lui Dinu Brătianu, care a fost prieten apropiat al lui Costinescu.[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ N.Bădilă
  2. ^ N.Bădilă
  3. ^ „Când spitalul din Tîrg se închidea”, Ziar Targu Neamt, , accesat în  
  4. ^ pe situl Terra Mirabilis
  5. ^ :interviu cu Dan Berindei p.236 notă
  6. ^ Fototeca Muzeului National de Istorie a României

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Lucian Skupiewski
Primar al Bucureștiului
aprilie 1923 - aprilie 1926
Succesor:
Anibal Teodorescu
Predecesor:
Anibal Teodorescu
Primar al Bucureștiului
iulie 1927 - noiembrie 1928
Succesor:
Gh. Gheorghian