Ieud, Maramureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ieud, Maramureş)
Salt la: Navigare, căutare
Ieud
—  Sat  —
Vedere asupra satului
Vedere asupra satului
Ieud is located in România
Ieud
Ieud
Ieud (România)
Localizarea satului pe harta României
Ieud is located in Județul Maramureș
Ieud
Ieud
Ieud (Județul Maramureș)
Localizarea satului pe harta județului Maramureș
Coordonate: Coordonate: 47°40′37″N 24°14′4″E / 47.67694°N 24.23444°E / 47.67694; 24.2344447°40′37″N 24°14′4″E / 47.67694°N 24.23444°E / 47.67694; 24.23444

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Maramures county CoA.png Maramureș
Comună Ieud
Atestare 1365

Suprafață
 - Total 110 km²

Populație (2002)
 - Total 4223 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 437170
Prefix telefonic 0x62 [1]

Ieud (în maghiară Jód, în limba idiș Jod, alternativ Yoed, Yoid) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România.

Denumire[modificare | modificare sursă]

În decursul timpului, grafia denumirii localității a variat, după cum urmează: Jód, Jood, 1365; Jod 1385; „kenesiatus valahorum nostrorum regalium in possessione Jood", 1419; „possessio Yod" 1427; Jod 1451; Joodh, Jwdh 1469; Joód, Jend și Ieud 1828.[2]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Etimologia numelui localității: posibil dintr-un antroponim Ieud(i), atestat în perioada medievală. [3]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ieudul este așezat pe Valea Izei, între Sighet, Vișeu și Borșa. A fost atestat documentar în anul 1365. Fost domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragoș Vodă. La Ieud, biserica bătrână din deal a fost construită de familia nobilă locală Balea la începutul secolului XVII. Biserica este cu un secol mai veche decât biserica de lemn din șes, a doua biserică de lemn din sat, și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș. În austeritatea ei exterioară, încălzită în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei și tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureș. Valoarea ei este dublată de un ansamblu pictural de cea mai bună calitate, cea mai reprezentativă operă a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi. Biserica a fost inclusă în 1999 de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial, împreună cu alte șapte biserici de lemn din Maramureș.

  • Manastirea de la Ieud datind din secolul al XIV-lea unde se văd și astazi urmele fundamentului acestei construcții monahale parasite la 1860;
  • Biserica din deal - a Balcului, construită în anii 1610-1621 ;
  • Biserica din șes, construită în 1717;

Cele doua biserici din Ieud sunt deosebit de frumos proporționate, construcții în stil maramureșan din lemn de brad, având pictură pe perete și pânză, lipită la îmbinarea bârnelor. Aici se găsesc și icoane pe lemn și pe sticlă de o mare valoare artistică.

În cele două biserici s-au păstrat cărți de o deosebită valoare pentru istoria scrisului romanesc: "Codicele de la Ieud" în care sunt cuprinse și trei manuscrise în limba română datate în prima jumătate a secolului XVII, cel mai probabil între anii 1610-1640, un Ceaslov tipărit la 1715 la Târgoviște; un liturghier datând de la 1759, tipărit la Iasi; un penticostar tipărit la București în 1743.

Ieudul este o localitate păstrătoare a unor valori tradiționale, etnografice și folclorice.

Tradiții din localitatea Ieud

Ieudenii au întemeiat o tradiție a locului. Nu s-au grăbit. Au început mai înceti în apucături și astfel  a întemeiat tradiția satului, a casei și a familiei cu o viață spirituală care le-a dat și o istorie a satului lor. Au lucrat mai țărănește, adică mai rânduiți și mai așezați în ceea ce fac. Gândirea, oiceiurile,datinile și credințele se moștenesc chiar atunci când apăr și li se adaugă altele noi, mai bune sau mai puțin bune. Traditile spirituale sunt cele mai puternice în Ieud. Se pierd lucruri vechi și se câștiga lucruri noi, prin cei care vin din alte părți, cu mentalități diferite de cele moștenite de localnici .

Demografie[modificare | modificare sursă]

La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 2.802 locuitori, dintre care 2.499 români, 285 evrei, 8 țigani și 5 maghiari.[4] Sub aspect confesional populația era alcătuită din 2.479 greco-catolici, 286 mozaici, 22 ortodocși, 5 romano-catolici ș.a.[5]

În anul 2002 toți cei 4.223 locuitori ai comunei erau de etnie română, dintre care 3.087 de confesiune ortodoxă, 1.125 greco-catolică, 7 penticostală și 4 romano-catolică.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

  • Biserica din Deal, având hramul "Nașterea Maicii Domnului", datează de la începutul secolului 17. Este considerată între cele mai vechi biserici de lemn din Maramureș, fiind înscrisă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Biserica a fost declarată monument prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național.
  • Biserica din Șes (sau din vale) a fost ridicată în anul 1712 sau 1717. A fost construită din lemn, după un plan dreptunghiular cu absidă poligonală și decroșată. Acoperișul este cu dublă poală.
  • Muzeul etnografic al familiei Pleș- amenajat sub formă unui atelier meșteșugăresc de prelucrare a cânepii (toate fazele de lucru de la plantă la pânză).
  • Ateliere tradiționale (pivă, tâmplărie, țesătorie, forjă, distilerii).
  • Cimitirul evreiesc.

Agroturismul este în plină dezvoltare la Ieud, mai multe pensiuni turistice fiind construite în ultimii ani.

Cultură[modificare | modificare sursă]

La Ieud a fost descoperit "Manuscrisul de la Ieud", cea mai veche carte religioasă românească, care datează din 1391-92, descoperit de către Andrei Bârseanu în 1921 în podul bisericii vechi. Exemplarul original se află astăzi la Biblioteca Academiei Române. Tot aici a funcționat și prima școală românească din Maramureș.

Caracterizarea generală a localității Ieud

Localitatea Ieud este o localitate importantă din Maramureș, cunoscută în țara și în străinătate. Geografia, istoria, tradițiile și oamenii Ieudului au stârnit întotdeauna  atenție și curozitate. Așezarea geografică a avantajat localitatea, componentele teritoriului fiind favorabile pentru dezvoltare. Istoria Ieudului  ne duce cu gândul la glorioasele timpuri voievodale. Bisericile de lemn din localitate reprezintă  o dovadă vie a existenței unui popor unit și cu credința în Dumnezeu. Tradiția etnografică și folclorică situează Ieudul la locul de frunte între localitățile județului,Maramureșul find cunoscut că o vatră de istorie milenară. Dovadă vie a tradiției scrierii care a existat în Ieud reprezintă manuscrisul ”Codicele de la Ieud” , manuscris care a fost găsit în podul Bisericii din Deal și datează încă din anul 1395, el reprezentând după mulți academicieni primul manuscris în limbă română. În conditile actuale, Ieudul poate urmă calea spre dezvoltare prin valorificarea acestor avantaje și prin extinderea turismului rural, ecologic și cultural.  Un loc important îl deține Ieudul, prin cultivarea cânepii de vară și de toamnă.   Crearea unui atelier de prelucrare a cânepii unic în Maramureș și chiar în România, cred că va stârni curiozitatea, iar prelucrarea cânepii va avea un nou început, dar de data asta va fi în turism, luând naștere diverse produse turistice ( animație turistică, port popular, elemente de ornament, circuite turistice etc).

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

  • Cimitirul evreiesc (sec. XVIII);
  • Biserica de lemn (din Vale) (1717);
  • Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” (din Deal) (sec. XVII), patrimoniu UNESCO;
  • Troiță (1935).

  

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Victor Mihali (1841-1918), mitropolit greco-catolic.
  • Vasile Chindriș (1905-1972), preot greco-catolic, fost deținut politic.
  • Grigore Balea, profesor de matematică, fost deținut politic.
  • Ioan Chindriș (n. 21 martie 1938), istoric, directorul Bibliotecii Academiei din Cluj.
  • Mihai Dăncuș, etnolog, directorul Muzeului din Sighetu Marmației.
  • Ștefan Hrușcă (n. 8 decembrie 1957), cantautor.
  • Vasile Hotico, vicar al Episcopiei Unite de Maramureș, istoric, protopop greco-catolic de Sighet între anii 1990-1994.
  • Dumitru Gorzo, pictor.
  • Petre Bilțiu-Dăncuș (1863-1907), învățător, culegător de folclor.
  • Vasile Meșter (1875-1965), prefect al jud. Maramureș (aprilie 1920-mai 1921).
  • Ion Bilțiu-Dăncuș (1892-1952), activist unionist, profesor, jurnalist, autor al monografiei Un sat maramureșean, Ieudul.
  • Traian Bilțiu-Dăncuș (1899-1975), artist plastic. Autor al lucrărilor Am fo și-oi si, Pereche maramureșeană, Mulsul măsurii la Săpânța, Biserica din Șes-Ieud, Pastorală maramureșeană, Legenda Cingălăului etc.
  • Gheorghe Dăncuș (1906-1967), editor, inițiator și conducător de instituții literare; director al Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj.
  • Marian Ilea (n. 1959), prozator, dramaturg; membru USR. Vol. Desiștea (1990); Ariel (1997), premiul USR la secțiunea dramaturgie; Povestiri din Medio Monte (1998); Vacek (2000), premiul Asociației Scriitorilor București; Casa din Piața Gorki (2002); Medio Monte (2005), premiul Liviu Rebreanu al Academiei Române.
  • Ștefan Doru Dăncuș (n. 1968), poet, editor; directorul Grupului Media Singur. Vol. Dormi în pace, Doamne. Antidiavolul (1996), Povești pentru Gabriella (20¬09), Bărbatul la 40 de ani (2010) etc.

Cetățeni de onoare[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. I, Ed. Academiei RSR, 1967
  3. ^ Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
  4. ^ Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 276.
  5. ^ Idem, pag. 659.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]