Fred Hoyle

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Fred Hoyle (1915-2001) a fost un astronom englez.

Născut în Bingley, Yorkshire își dovedește inteligența și abilitățile încă de la o vârstă fragedă; la vârsta de 4 ani poate face înmulțiri iar la 13 își dovedește pasiunea pentru Univers studiind „Stelele și Atomii”. Își începe studiile în orașul natal, ca mai apoi, deși pasionat de astronomie, merge la Cambrige pentru a studia matematica.

În 1936 își termina studiile și se căsătorește cu Barbara Clark, iar în 1939 este atestat în fizică și declarat membru de onoare al Universității Cambridge. Intrigat de colegul său Raymond Lyttletor interesul lui Hoyle pentru matematică și fizică scade în schimbul celui pentru astrofizică.

Pe durata celui de-al doilea război mondial, participă la creearea și dezvoltarea radarului, tot în această perioadă îi întâlnește și pe Hermann Bondi și Thomas Gold.

Teoria conform căreia universal nu are început sau sfârșit, iar materia nouă este creată din nimic, a fost publicată în 1948 în publicația „Societatea Astronomică Regală”.

În 1950 participă la numeroase discuții istorice ca invitat al postului național de radio BBC, urmând ca mai apoi aceste discuții epocale să fie publicate în „Natura Universului”. Cu toate că ipoteza Big-Bang-ului a fost acceptată în 1960, Hoyle a început să o examineze intens și să-i caute puntele slabe. Această ipoteză a fost adoptată în anii ‘20 de Georges Lemaitre, (1894-1966) un preot și astronom.

În 1946 trimite la aceeași publicație „Societatea Astronomică Regală” două lucrări: Sinteza Elementelor din Hidrogen și o notă despre originea Razelor cosmice, în care prezice faptul că elementele grele se pot regăsi în Razele Cosmice. Predicția a fost confirmată 22 de ani mai târziu. Pentru BBC a făcut 5 lucrări cu caracter astronomic ce au fost publicate în „Natura Universului”.

În 1950 Hoyle colaborează cu William Alfred Fowler și Margaret Burbidge în dezvoltarea teoriei de proveniență a elementelor, ce a primit premiile Nobel și Fowler petru fizică în 1983.

În 1957 publică „Sinteza elementelor din stele”, prima lucrare pe înțelesul oricui despre formarea corpurilor cerești.

Hoyle devine membru al Observatorului Palomar din anul 1956 până în 1965. În 1958 devine profesor de astronomie și filozofie experimentală la Cambridge. Una dintre marile sale realizări a fost fondarea „Institului Teoretic de Astronomie”, pe care l-a și condus din funcția de director din anul 1967, iar tot din acest an devine și vice-președinte al consiliului „Societății Regale” până în anul 1973, când se și retrage plictisit de „sistemul” Cambrige.