Drumul Talienilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Drumul Talienilor
Valea Sabasa sat Sabasa Comuna Borca.JPG
Drumul Talienilor la coborâre, în valea Sabasei
Localizare
Țară România
Lungime totală55,22 km
Județe traversateSuceava, Neamț
Comune traversate
Capătul de nord–estMălini
Intersecții
Capătul de sud–vestBorca, Neamț

Drumul Talienilor sau DJ209B[1] (numit și Drumul Vitoriei Lipan)[2][3] este un drum județean din România care unește comunele Mălini din județul Suceava și Comuna Borca din județul Neamț prin Pasul Stânișoara.[4] Denumirea lui vine de la drumarii italienii aduși de regele Carol I pentru a construi șoseaua[5].

Drumul, construit în 1902-1904, la origine a avut un caracter în primul rând militar strategic și în al doilea rând comercial. După Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost teatrul unor lupte grele duse în porțiunea sa montană. Actual are însă un caracter preponderent turistic, acoperirea cu servicii turistice fiind centrată în arealul limitrof porțiunii estice. Tot în porțiunea sa estică gradul său de accesibilitate este semnificativ mai bun, ca urmare a investițiilor făcute în această porțiune în modernizarea și întreținerea infrastructurii sale.

Este menționat în literatura română de către Mihail Sadoveanu, ca element în drama romanului Baltagul.

Drumul Talienilor în Pasul Stânișoara (se intersectează cu drumul de creastă în apropierea centrului imaginii). În fundal: vârful Muncelu

Date geografice[modificare | modificare sursă]

DJ209B este situat în Munții Stânișoarei pe văile Suhăi Mari – spre est și Sabasei – spre vest[4], care delimitează grupa nordică a Munților Stânișoarei numită Munții Suhăi și cea sudică intitulată Munții Sabasei[6]. Prin acest drum se realizează peste Obcina Stânișoarei o legătură suplimentară între văile Moldovei și zona Fălticeniului situate la est și, valea Bistriței moldovene situată la vest – în amonte de Lacul Izvorul Muntelui. Spre sud-vest Drumul Talienilor se intersectează la Borca cu DN17B (Vatra Dornei - viaduct Poiana Teiului),[4] iar spre nord-est la Mălini cu DJ209A,[7] prin care se realizează legătura la Cornu Luncii cu DN2E (Spătărești - Gura Humorului) și cu arealul limitrof orașului Fălticeni.[4]

Lângă Pasul Stânişoara, pe culme, privind spre Mălini

Lungimea lui este de 55,22 km, din care 33,6 km sunt pe teritoriul județului Suceava și 21,62 km pe cel al județului Neamț.[1] Cel mai înalt punct este în Pasul Stânișoara la 1235 m,[3] unde cumpăna apelor separă cele două județe.[4] Lucrările de artă rutiere – bine conservate și în bună stare de funcționare și astăzi pe partea care aparține de județul Suceava, includ poduri metalice de traversare a pârâului Suha din grinzi cu zăbrele și calea sus, precum și podețe în boltă din zidărie de moloane de piatră.[5] Pe partea care aparține de județul Neamț sunt 5 poduri, atât acestea cât și zidurile de sprijin fiind construite din piatră de munte, cioplită și bătută cu ciocanul.[8]

Acum drumul este destul de puțin folosit[9] și are un caracter turistic, dar în perspectivă ar putea fi o cale de legătură mai rapidă spre autostrada Târgu Mureș-Iași.[10]

Repere istorice și culturale[modificare | modificare sursă]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Regatul României între 1878 și 1913. La expandarea imaginii se observă proximitatea graniței cu Imperiul Austro-Ungar, în raport cu aliniamentul văilor Suhăi și Sabasei

Șoseaua a fost construită între anii 19021914[5], într-o zonă care în acea vreme făcea parte din Domeniile Coroanei.[11] Amenajarea drumului s-a făcut pe fondul dorinței Regelui Carol I de a realiza o legătura strategică (în primul rând militară și în al doilea rând comercială) între valea Moldovei și valea Bistriței,[5] într-o vreme în care aliniamentul graniței de nord a Regatului României din partea de vest a Moldovei, trecea la o mică distanță de viitoarea cale de circulație.[11] De asemenea, viitorul drum urma să satisfacă necesitățile economice și nevoia de legături comerciale între domeniile coroanei Borca și Mălini.[12] Fiind făcută cu participarea drumarilor italieni, șoseaua a căpătat numele popular de „Drumul Talienilor”.[13][9]

Fosta Cruce a Talienilor

Proiectarea viitorului drum a fost făcută de către austrieci, sub coordonarea unor meșteri italieni, iar construcția s-a făcut de către italieni. Parțial, a fost folosită și forța de muncă de pe plan local.[9] În raport cu tehnologia de la vremea respectivă lucrările de artă rutiere au fost realizate foarte bine din punct de vedere tehnic, astfel că podurile metalice din porțiunea de drum aflată în județul Suceava reprezintă un etalon, în ceea ce privește o lucrare de calitate.[9] Materialul – piatra pentru cioplit, s-a adus de la carierele de la Râșca și Podul Baciului.[11]

S-au construit și 6 cantoane rutiere – câte trei pe fiecare parte a muntelui, din care astăzi se mai păstrează doar două în punctele Valea Colibei și Ciungi[11]. Acestea erau normate ca locuințe pentru câte 2 familii în vederea susținerii personalului care îngrijea șoseaua.[11] La final, drumarii au ridicat în Pasul Stânișoara o cruce mare din piatră. O parte dintre însemnele sculptate pe corpul crucii au fost inspirate din însemnele regale.[12]

Vechea variantă a monumentului care marchează în partea estică a Drumului Talienilor, poiana în care odihnesc militarii morți în zonă în luptele desfășurate după Lovitura de stat de la 23 august 1944
Harta județului Suceava în Atlasul Căilor de Comunicații din 1897. Viitorul Drum al Talienilor figurează ca Șosea Națională - cu traseul șoseluit până la Iesle, în curs de executare până în apropiere de apa Sabasei și neșoseluit până la Borca. Se remarcă gradul superior de importanță atribuit drumului, față de cel atribuit căii de comunicație reprezentată de valea Bistriței

După Lovitura de stat de la 23 august 1944, porțiunea montană a șoselei a fost teatrul unor lupte grele. Din imediata proximitate a Pasului Stânișoara – unde fuseseră construite cazemate, armata germană a executat tiruri de artilerie până la aliniamentul văii Moldovei. În timpul luptelor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente.[14] Au mai rămas doar treptele de piatră pe unde se ajunge la soclul pe care s-au montat mai târziu o cruce metalică (luată de la o biserică mutată) și o troiță.[5] Mai târziu, cazematele au fost aruncate în aer. În amintirea soldaților din Regimentele 3 Grăniceri[15][16], 6 Grăniceri (Batalionul 1) și a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu[16] (care făcea parte din detașamentul de grăniceri condus de colonelul Nistor Teodorescu)[15] uciși pentru controlul acestui drum, la poalele estice ale muntelui a fost ridicat un monument. O cruce veche din piatră marchează poiana în care odihnesc laolaltă în pământ, sute de militari.[5]

Proiecte[modificare | modificare sursă]

Există intenții legate de finalizarea modernizării integrale a drumului[17], în cadrul unui proiect național care prevede refacerea mai multor drumuri din zonele cu potențial turistic.[14][18] Acestea s-au materializat cu predilecție în partea de est.[19] Deasemeni s-a realizat includerea șoselei în Programul Național de Dezvoltare Locală.[20] Cu toate că drumul se află într-un program de investiții, acesta însă nu a primit încă undă verde pentru executare.[9]

Asociația Italienilor din România și-a propus să facă demersuri, pentru a reconstrui crucea de pe culmea Stânișoarei.[11]

Repere culturale[modificare | modificare sursă]

Este menționat în literatură de către Mihail Sadoveanu ca element în drama romanului Baltagul și se suprapune peste calea pe care a străbătut-o Vitoria Lipan pentru a-și căuta bărbatul.[13]

Și în epoca actuală pe ambii versanți ai muntelui, există atât amintirea cât și urmașii drumarilor care au venit din Peninsula Italică.[11]

Caracteristici și facilități[modificare | modificare sursă]

Drumul Talienilor - coborînd spre Valea Sabasei și Borca

De la cumpăna apelor (Crucea Talienilor) spre est până la poale, porțiunea montană (minoritară, cu lungimea de 14 km) este reprezentată de un terasament pietruit, pe care autoritățile locale se străduiesc să-l mențină în condiții cât mai bune. Restul drumului (majoritar) spre intersecția cu DJ209A este asfaltat.[21] Acoperirea cu servicii turistice este centrată în arealul limitrof porțiunii estice.[22]

Pe partea care aparține de județul Neamț însă, atât autoritățile locale cât și cele județene nu s-au dovedit capabile să-l conserve și să-l pună în valoare. Dacă anterior de 1989 cantonierii aveau grijă de drum, în prezent nu mai are nimeni și acesta se află la marginea preocupărilor autorităților, reprezentând astfel genul de drum pe care toată lumea îl folosește, dar nimeni nu-l întreține. Unul dintre podurile de piatră este în curs de degradare și altul a cedat parțial, afectat fiind de apă și de traficul greu. Reparația sa s-a făcut artizanal.[8] Este asfaltată doar o porțiune cu o lungime de 5 km,[23] restul neputând fi abordat până în vârf decât cu o mașină de teren.[8]

Vîrful Bivolul, cel mai înalt din Munţii Stânişoarei (1530 m) văzut de la aproximativ 1,5 km de Pasul Stânişoara

Obiective turistice și de interes situate în apropiere[modificare | modificare sursă]

  • Munții Stânișoarei:
  • Culmea montană, parcursă de traseul de creastă (Bandă roșie); acesta realizează legătura cu vârfurile din apropiere: Bivolul (aflat la sud-est și cel mai înalt din Munții Sînișoarei - 1530 m) și Muncelu (aflat la nord-est).[24]
  • Monumentul situat la poalele versantului estic al Obcinii Stânișoara și ridicat în cinstea celor câteva sute de militari căzuți în această zonă[5] după Lovitura de stat de la 23 august 1944[16]
  • Crucea Talienilor din Pasul Stânișoara[3] De aici se pot vedea localitatea Mălini, valea Sabasa, orașul Fălticeni și masivul Rarău.[25]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Anexa 4 la HG 540 din 22/06/2000 M.Of., Partea I nr. 338 din 20/07/2000
  2. ^ Registrul istoric, Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență, Primăria Mălini, Județul Suceava, accesat 2013.12.07
  3. ^ a b c Munții Stânișoarei; Rev. România Pitorească; accesat 30 mai 2018
  4. ^ a b c d e f Atlas rutier România, Furtună Constantin, Ed. All, 2010, ISBN 978-973-724-101-6
  5. ^ a b c d e f g Cele mai tari poduri din județ, construite de italieni la Mălini, Monitorul de Suceava, marți 1 septembrie 2009 - Anul XIV, nr. 204 (4190), accesat 2013.12.05
  6. ^ Posea Grigore,Geografia fizică a României, Ediția a II-a, București, Editura Fundației România de Mâine, 2006 accesat 2013.02.08
  7. ^ a b DJ209A, Google Maps, accesat la 1 iunie 2018
  8. ^ a b c Trasee e patrimoniu: Podurile „talienilor” – istorie și artă sub 25 de ani de nepăsare. Galerie Foto, Cristina Mircea, 25 septembrie 2016, Mesagerul de Neamț, accesat la 1 iunie 2018
  9. ^ a b c d e Poduri de peste o sută de ani pot susține și astăzi traficul greu, Florin Paiu, Monitorul de Suceava, 15 noiembrie 2017, accesat la 1 iunie 2018
  10. ^ Drum care leagă Suceava de Neamț, construit din dorința regelui Carol I, va fi modernizat cu fonduri PNDL, Tibi Bujdei, Mediafax, 28 februarie 2017, accesat la 1 iunie 2018
  11. ^ a b c d e f g Amintiri despre italienii de pe Valea Stânișoarei (I), Gabriela Tarabega, Siamo di nuovo insieme (Revistă editată de Asociația Italienilor din România RO.AS.IT.), Nr. 28-29 Serie nouă iulie-septembrie 2011, p. 22-28, ISSN 1843-2085, accesat 2013.12.06
  12. ^ a b Drumul Talienilor – construcție din vremea Domeniilor Coroanei, Pancartă turistică de prezentare; accesat la 30 mai 2018
  13. ^ a b c Drumul Talienilor, Monitorul de Suceava, 20 iunie 2014, accesat la 1 iunie 2018
  14. ^ a b Se reface „Drumul Talienilor”, Alina Ferenț, 22 octombrie 2010, ziarul Evenimentul Regional al Moldovei, accesat 2013.12.07
  15. ^ a b Monografia Comunei Mălini, Jud. Suceava; Pantelimon Simion Sorin, Cerbu 2011
  16. ^ a b c Panoul de informare de la intrarea în spațiul monumentului, accesat 25 octombrie 2014
  17. ^ "Drumul Talienilor" ar putea fi refăcut cu bani de la Guvernul României, Dan Pricope, 11 februarie 2010, Ziarul de Iași, accesat 2013.12.07
  18. ^ Lista drumurilor naționale, județene, comunale și de exploatare, de interes turistic, Răspuns al ministrului Ovidiu Ioan Silaghi la interpelarea din Camera Deputaților (anul 2007) "Investiții la Schitul Corbii de Piatră", accesat 2013.12.07
  19. ^ Guvernul plătește pentru asfaltarea a două drumuri județene din Suceava, 30 noiembrie 2012, ziarul Evenimentul Regional al Moldovei, accesat 2013.12.07
  20. ^ Lista obiectivelor cu prioritate redusă incluse în Programul Național de Dezvoltare Locală, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, accesat 2013.12.07
  21. ^ a b Un surâs în plină vară la Mălini, Vasile Arhire, 7 august 2017, Evenimentul Regional al Moldovei, accesat la 1 iunie 2018
  22. ^ Comuna Mălini, între poezia lui Labiș, activitățile economice și turism, Silviu Buculei, 16-31 iulie 2013, revista Lumea Satului, Nr. 14/2013, accesat 2013.12.07
  23. ^ Plan Urbanistic Genral Borca ..., S. C. M. Tech Proiect S. R. L, 2017, pp. 32, 57, 91
  24. ^ Harta Munților Stânișoarei - Munceii Neamțului, planșa 39, Acțiunea patriotică pionierească „Asaltul Carpaților”, Consiliul Național al Organizației Pionierilor, București, 1985
  25. ^ „Crucea talienilor“ de pe Obcina Stânișoarei va fi rezidită, C. Ciofu, 27 Iunie 2011, ziarul Lumina, accesat la 1 iulie 2018
  26. ^ Letopisețul Țării Moldovei precedat de O samă de cuvinte, Ion Neculce, Editura pentru Literatură, București, 1963, XV
  27. ^ Plan Urbanistic Genral Borca ..., S. C. M. Tech Proiect S. R. L, 2017, p. 27-28

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Plan Urbanistic General Comuna Borca Județul Neamț, Volumul I – Memoriu General, S. C. M. Tech Proiect S. R. L., iulie 2017, , accesat la 1 iunie 2018
Lectură suplimentară
  • Eroul de la Mălini. Căpitanul Vasile Teodoreanu, G-ral maior Ion Ghenoiu, Constantin Avram, Ed. Militară, București, 1974
  • Pe drumuri de munte, Calistrat Hogaș, 2011, ISBN: 978-606-588-156-3, Cartea Amintiri dintr-o călătorie, Cap. Hălăuca și În Valea Sabasei

Legături externe[modificare | modificare sursă]

La fața locului
Reportaje
Utile

Vezi și[modificare | modificare sursă]