Drumul Talienilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Drumul Talienilor
Valea Sabasa sat Sabasa Comuna Borca.JPG
Drumul Talienilor la coborâre, în valea Sabasei
Localizare
Țară  România
Județe traversate Suceava, Neamț
Comune traversate
Capătul de nord–est Mălini
Intersecții
Capătul de sud–vest Borca, Neamț

Drumul Talienilor sau DJ209B[1] (numit și Drumul Vitoriei Lipan[2]) este un drum județean din România care unește comunele Mălini din județul Suceava și Comuna Borca din județul Neamț prin Pasul Stânișoara.[3] Denumirea lui vine de la drumarii italienii aduși de regele Carol I pentru a construi șoseaua[4].

Drumul Talienilor în Pasul Stânișoara (se intersectează cu drumul de creastă în apropierea centrului imaginii). În fundal: vârful Muncelu
Lângă Pasul Stânişoara, pe culme, privind spre Mălini

Date geografice[modificare | modificare sursă]

DJ209B este situat în Munții Stânișoarei pe văile Suhăi Mari – spre est și Sabasei – spre vest[3], care delimitează grupa nordică a Munților Stânișoarei numită Munții Suhăi și cea sudică intitulată Munții Sabasei[5]. Prin acest drum se realizează peste Obcina Stânișoarei o legătură suplimentară între văile Moldovei și zona Fălticeniului situate la est și, valea Bistriței moldovene situată la vest – în amonte de Lacul Izvorul Muntelui.

Spre sud-vest Drumul Talienilor se intersectează la Borca cu DN17B (Vatra Dornei - viaduct Poiana Teiului), iar spre nord-est la Mălini cu DJ209A, prin care se realizează legătura la Cornu Luncii cu DN2E (Spătărești - Gura Humorului) și cu arealul limitrof orașului Fălticeni.[3]

Lungimea lui este de 55,22 km, din care 33,6 km sunt pe teritoriul județului Suceava și 21,62 km pe cel al județului Neamț.[1] Cel mai înalt punct este în Pasul Stânișoara la 1235 m, unde cumpăna apelor separă cele două județe.

Regatul României între 1878 și 1913. La expandarea imaginii se observă proximitatea graniței cu Imperiul Austro-Ungar, în raport cu aliniamentul văilor Suhăi și Sabasei

Repere istorice și culturale[modificare | modificare sursă]

Istorie

Șoseaua a fost construită între anii 19021914[4], într-o zonă care în acea vreme făcea parte din Domeniile Coroanei.[6] Amenajarea drumului s-a făcut pe fondul dorinței Regelui Carol I de a realiza o legătura strategică (în primul rând militară și în al doilea rând comercială) între valea Moldovei și valea Bistriței[4] , într-o vreme în care aliniamentul graniței de nord a Regatului României din partea de vest a Moldovei, trecea la o mică distanță de viitoarea cale de circulație. Fiind făcută cu participarea drumarilor italieni, șoseaua a căpătat numele popular de „Drumului Talienilor”.

Lucrările de artă rutiere – bine conservate și în bună stare de funcționare și astăzi, au inclus poduri metalice de traversare a pârâului Suha din grinzi cu zăbrele și calea sus, precum și podețe în boltă din zidărie de moloane de piatră.[4] Materialul – piatra pentru cioplit, s-a adus de la carierele de la Râșca și Podul Baciului.[6] S-au construit și 6 cantoane rutiere – câte trei pe fiecare parte a muntelui, din care astăzi se mai păstrează doar două în punctele Valea Colibei și Ciungi[6]. Acestea erau normate ca locuințe pentru câte 2 familii în vederea susținerii personalului care îngrijea șoseaua.[6] La final, drumarii au ridicat în Pasul Stânișoara o cruce mare din piatră

Harta județului Suceava în Atlasul Căilor de Comunicații din 1897. Viitorul Drum al Talienilor figurează ca Șosea Națională - cu traseul șoseluit până la Iesle, în curs de executare până în apropiere de apa Sabasei și neșoseluit până la Borca. Se remarcă gradul superior de importanță atribuit drumului, față de cel atribuit căii de comunicație reprezentată de valea Bistriței

După Lovitura de stat de la 23 august 1944, porțiunea montană a șoselei a fost teatrul unor lupte grele. Din imediata proximitate a Pasului Stânișoara – unde fuseseră construite cazemate, armata germană a executat tiruri de artilerie până la aliniamentul văii Moldovei. În timpul luptelor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente.[7] Au mai rămas doar treptele de piatră pe unde se ajunge la soclul pe care s-au montat mai târziu o cruce metalică (luată de la o biserică mutată) și o troiță.[4] Mai târziu, cazematele au fost aruncate în aer. În amintirea soldaților din Regimentele 3 Grăniceri[8][9], 6 Grăniceri (Batalionul 1) și a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu[9] (Nistor Teodorescu după alte surse[8]) uciși pentru controlul acestui drum, la poalele estice ale muntelui a fost ridicat un monument. O cruce veche din piatră marchează poiana în care odihnesc laolaltă în pământ sute de militari.[4]

Proiecte

Există intenții legate de finalizarea modernizării integrale a drumului[10], în cadrul unui proiect național care prevede refacerea mai multor drumuri din zonele cu potențial turistic.[7][11] Acestea s-au materializat cu predilecție în partea de est[12], unde se speră finalizarea asfaltării până la limita cu județul Neamț în intervalul 2013-2016.[13] Deasemeni s-a realizat includerea șoselei în Programul Național de Dezvoltare Locală.[14]

În același timp, Asociația Italienilor din România, încearcă unele demersuri pentru a reconstrui crucea de pe culmea Stânișoarei.[6]

Repere culturale

Este menționat în literatură de către Mihail Sadoveanu ca element cheie în drama romanului Baltagul și, se suprapune peste calea pe care a străbătut-o Vitoria Lipan pentru a-și căuta bărbatul.

Și în epoca actuală pe ambii versanți ai muntelui, există atât amintirea cât și urmașii drumarilor care au venit din Peninsula Italică.[6]

Drumul Talienilor - coborînd spre Valea Sabasei și Borca

Caracteristici și facilități[modificare | modificare sursă]

De la cumpăna apelor (Crucea Talienilor) spre est până la poale, porțiunea montană (minoritară) este reprezentată de un terasament pietruit. Restul drumului (majoritatar) spre intersecția cu DJ209A este asfaltat. Spre vest coborîrea spre Borca (aproximativ 10 km porțiunea montană și aproximativ 12 km pe valea Sabasei), este relativ greu abordabilă cu o mașină mică, cu excepția porțiunii finale – asfaltate pe o lungime de aproximativ 4 km, dinspre Borca.

Acoperirea cu servicii turistice este centrată în arealul limitrof porțiunii estice.[15]

Vîrful Bivolul, cel mai înalt din Munţii Stânişoarei (1530 m) văzut de la aproximativ 1,5 km de Pasul Stânişoara

Obiective turistice de interes situate în apropiere[modificare | modificare sursă]

  • Munții Stânișoarei:
  • Pășunea alpină de culme, oferă perspective atât asupra orașului Fălticeni și (uneori) asupra municipiului Suceava cât și asupra masivelor Rarău, Giumalău, Ceahlău sau Bistriței. Traseul de creastă (Bandă roșie), duce spre vârfurile din apropiere: Bivolul (aflat la sud și cel mai înalt din Munții Sînișoarei - 1530 m) și Muncelu
  • Monumentul situat la poalele versantului estic al Obcinii Stânișoara și ridicat în cinstea celor câteva sute de militari căzuți în această zonă după Lovitura de stat de la 23 august 1944
  • Crucea Talienilor din Pasul Stânișoara situată la limita dintre județele Neamț și Suceava.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Anexa 4 la HG 540 din 22/06/2000 M.Of., Partea I nr. 338 din 20/07/2000
  2. ^ Registrul istoric, Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență, Primăria Mălini, Județul Suceava, accesat 2013.12.07
  3. ^ a b c Atlas rutier România, Constantin, 2010
  4. ^ a b c d e f Cele mai tari poduri din județ, construite de italieni la Mălini
  5. ^ Geografia fizică a României, Posea Grigore, Ediția a II-a, București, Editura Fundației România de Mâine, 2006 accesat 2013.02.08
  6. ^ a b c d e f Amintiri despre italienii de pe Valea Stânișoarei (I)
  7. ^ a b Se reface „Drumul Talienilor”, Alina Ferenț, 22 octombrie 2010, ziarul Evenimentul Regional al Moldovei, accesat 2013.12.07
  8. ^ a b Monografia Comunei Mălini, Jud. Suceava; Pantelimon Simion Sorin, Cerbu 2011
  9. ^ a b Panoul de informare de la intrarea în spațiul monumentului, accesat 25 octombrie 2014
  10. ^ "Drumul Talienilor" ar putea fi refăcut cu bani de la Guvernul României, Dan Pricope, 11 februarie 2010, Ziarul de Iași, accesat 2013.12.07
  11. ^ Lista drumurilor naționale, jdețene, comunale și de exploatare, de interes turistic, Răspuns al ministrului Ovidiu Ioan Silaghi la interpelarea din Camera Deputaților (anul 2007) "Investiții la Schitul Corbii de Piatră", accesat 2013.12.07
  12. ^ Guvernul plătește pentru asfaltarea a două drumuri județene din Suceava, 30 noiembrie 2012, ziarul Evenimentul Regional al Moldovei, accesat 2013.12.07
  13. ^ Plan de acțiune la Prefecturii Suceava pentru realizarea obiectivelor cuprinse în Planul de Guvernare 2013-2016, prefecturasuceava.ro, accesat 2013.12.07
  14. ^ Lista obiectivelor cu prioritate redusă incluse în Programul Național de Dezvoltare Locală, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, accesat 2013.12.07
  15. ^ Comuna Mălini, între poezia lui Labiș, activitățile economice și turism, Silviu Buculei, 16-31 iulie 2013, revista Lumea Satului, Nr. 14/2013, accesat 2013.12.07

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară
  • Eroul de la Mălini. Căpitanul Vasile Teodoreanu, G-ral maior Ion Ghenoiu, Constantin Avram, Ed. Militară, București, 1974

Legături externe[modificare | modificare sursă]

La fața locului
Reportaje
Utile