Gordinești, Edineț
 | Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în august 2023 |
| Gordinești | |
| — Sat — | |
  Gordinești Gordinești (Edineț) | |
 Gordinești Gordinești (Edineț) | |
| Coordonate: 48°9′23″N 27°10′5″E / 48.15639°N 27.16806°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion | Edineț |
| Prima mențiune documentară | 27 mai 1429[2][3] |
| Guvernare | |
| - Primar | Vasile Cojocari (PSDE[1], 2023) |
| Suprafață | |
| - Total | 29,49 km² |
| Altitudine | 178 m.d.m. |
| Populație (2014)[4] | |
| - Total | 3.093 locuitori |
| Cod poștal | MD-4631[5] |
| Prefix telefonic | 246 |
| Localități înfrățite | |
| - Moșna | România |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Gordinești este un sat din raionul Edineț, Republica Moldova.
În aval de Gordinești pe râul Racovăț este amplasată rezervația peisagistică La Castel.[6]
Nume[modificare | modificare sursă]
Primul nume de Neagăuți provine de la antroponimul sârb Neagu/Neagoe, format din cuvântul slav nega (нѣгa) - „grijă”, „tandrețe”.[7] În a doua jumătate a secolului XVI se atestă schimbarea numelui în Horbinești.
Toponimul Horbinești provine de la cuvântul slav gorb (горб) - „gheb”, „cocoașă”, cu sensul de „movilă”, „colină”. Conform altor versiuni, termenul horb, fiind înrudit cu gârb, este moștenit din limba traco-dacă, care derivă de la protoindo-europeanul *ger/*gerbh - „a îndoi”, „a încovoia”, având origine lingvistică comună cu gorb din limbile slave.[8]
După anexarea interfluviului Prut-Nistru de către Imperiul Rus, denumirea satului a fost adaptată foneticii limbii ruse și modificată în Gordinești.[9]
Istorie[modificare | modificare sursă]
În componența Țării Moldovei[modificare | modificare sursă]
Localitatea actuală a fost atestată documentar cu denumirea Neagăuți într-un uric emis de domnul Alexandru cel Bun, prin care confirmă dăruirea așezării de Stoian Procelnicul lui Ivan Cupcici, care datează cu 27 mai 1429:[10]
„Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă și boier al nostru, pan Ivan Cupcici, ne-a slujit cu dreapta și credincioasa slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujba către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat, în țara noastră, două sate, numite: Cupca, unde este casa lui și, dincolo de Prut, Neagăuți, și de la Neagăuți, în sus pe Racoveț, până în hotarul lui Grozea, ce va putea întemeieze. Toate acestea să-i fie uric, cu tot venitul, și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și întregului lui neam, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul acestor sate să fie cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac....
La Suceava, în anul 6937 (1429), luna mai, 27.”
Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, Neagoe logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.
Neagăuți este aceeași localitate cu Gordineștii (ortografiat și Horbinești în unele documente istorice).[11][12]
Republica Moldova 1991–
URSS 1944–1991
România 1941–1944.svg){kind=small}
URSS 1940–1941 România 1918–1940
Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
Republica Rusă 1917 Imperiul Rus 1812–1917.svg){kind=small}
Imperiul Otoman 1713–1812
Moldova 1429–17131576 - satul Neagăuți apare menționat documentar cu denumirea Horbinești într-un suret de pe un ispisoc vechi de la Petru Voievod prin care logofătul Gavril cumpără moșia satului cu 500 zloți tătărești: Iată că, viind înaintea noastră și înaintea boierilor noștri a Moldovei, și mari și a mici, slugile noastre Grozav Cracalie diac, ... [și alții].... au vândut dreapta ocina lor și moșie ... ce le-au avut moșul și strămoșul lor de la bătrânul Ștefan voievod, o a patra parte din sat din Neagăuții, pe Racovăț, în ținutul Hotinului, cari acum să numește Horbinești și o a patra parte din mori, și din heleșteie, și cu un loc de pustie, ce este în capătul acelui hotar, ce să numește Truineva, ce au fost de baștină și de danie, unchiului lor, lui Cracalie pisarul, de la Alexandru voievod.[13]
1577 - Petru Șchiopu voievod întărește lui Gavrilaș pisar stăpânirea peste un sfert din satul Horbinești, numit Negăuții, pe Racovăț, în ținutul Hotin, cumpărat de la Gliga și alții cu 250 de zloți tătărești.[14]
1600 - Ieremia Movilă voievod întărește lui Simion hatman, și pârcălab de Suceava, satul Horbinești, cu heleșteu și moară pe Racovăț, ținutul Hotin.[15]
1634 - Vasile Lupu voievod întărește lui Grigore Ureche spătar niște părți din ocină din Horbinești după judecată avută cu Procop, fiul lui Bârligă, și rudele sale.[16]
1636 - suret emis de Vasile Lupu voievod menționează pe Prodanu aprodu deținător al unei părți din ocina Horbineștilor.[17]
1638 - Vasile Lupu voievod întărește lui Pătrașco din Horbinești partea lui Suilă din Sănăuți, în urma unui proces cu Drăceștii.[18]
1638 - Vasile Lupu voievod poruncește lui Borăleanul uricar să meargă în satul Horbinești, din ținutul Hotin, pentru a alege partea din acel sat a lui Grigore Ureche spătar de aceea a lui Hilimon, fiul lui Gheorghi.[19]
1644 - Vasile Lupu voievod acordă Grăpinei din satul Cerlina o carte de apărare a părților ei din satul Horbinești ținutul Hotin.[20]
1698 - Alexandra Buhușoae întocmește izvod de satele ce i-au venit fiicei sale, Catrina, și anume: [mai multe sate inclusiv], satele întregi Horbinești lângă Truieva, ... Frații ei, Ion, Dumitrașco și Neculai Buhuș se obligă că dacă va lipsi vreun sat sau vreun sălașe de țigani să aibă a-l împlini ei, iar dacă se vor găsi și alte sălașe de țigani, afară de cei ce sunt acum, să aibă a-i împărți cu hătmăneasa Catrina, sora lor.[21]
În componența raialei Hotinului[modificare | modificare sursă]
1772 - (Horghinești) conform Recensământului birnicilor organizat de autoritățile țariste satul Hurginești face parte din ținutul Hotin, ocolul Mijlocului, proprietarul moșiei este locotenentul Gheorghe Carp, numărul gospodăriilor locuite - 52, gospodării părăsite- 1. Eliberați de bir: cler - 2; moldoveni - 57.[22]
Perioada țaristă[modificare | modificare sursă]
1817 - (Horbinești) sat în ținutul Hotin, ocolul de Mijloc; 1 preot; 1 dascăl; 1 pălămar (paraclisier); 82 gospodării (capi de familie); 15 văduve; 20 burlaci, 2 ertați; total birnici - 107 bărbați, 15 femei. Moșia satului aparține domnului maior Linevici. Moșia cuprinde 900 fălci de fânețe, 700 fălci de teren arabil, 600 fălci de imaș (pășuni) ai satului, 350 fălci de pășuni aparținând moșierului, 150 fălci de grădini. Pe cursul râul Racovăț exista un iaz fără pești și o moară aparținând moșierului. Locuitorul satului se ocupă cu vinderea (alijveriș) lespezi și stâlpi de piatră dobândite pe teritoriul moșiei.[23][24]
1827 - sunt menționați familia Scordeli, nobili de origine greacă moșieri ai satului. Urmașii lui Ienache Nicolae, căsătorit cu Sofia G. Botezatu, părintii Ecaterinei Buzne și ai lui Nicolae, moșier la Gordinești și Fetești (Hotin), mareșal de Hotin (1863-1866), căsătorit cu Leontina Stanislav Moraczewski.[25]
1836 - satul Gordinești, județul Hotin, plasa (volostea) Edineț, numără 147 de familii de țărani.[26]
1859 - (Gordinești) 130 case, 366 bărbați, 285 femei, 1 biserică ortodoxă.[27]
1870 - sat în județul Hotin, volostea Edineț: 152 case; 342 bărbați, 346 femei; 95 cai; 323 vite cornute mari, 800 ovine și caprine, activează moară cu aburi.[28]
1875 - sat în județul Hotin, volostea Edineț: 161 case; 385 bărbați, 369 femei; 110 cai; 480 vite cornute mari, 302 ovine și caprine.
1886 - sat în județul Hotin, volostea Edineț, include 183 de curți, 831 locuitori, 1 biserică ortodoxă, capelă.[29]
1902 - (Hordinești) sat, în județul Hotin, volostea Edineț, așezat pe pârâul Racovăț, între satele Târnova și Burdujeni. Are 186 case, cu o populație de 980 suflete; 2 mori de vânt; vite mari 387 capete.[30].
Administrarea românească[modificare | modificare sursă]
1922 - 450 de gospodării de naționalitate română și ucraineană, Biserica Sfântul Arhanghel Mihail, zidită în 1861 din piatră de evlavioasa Ana Marocevschi, este casă de preot. Paroh preot: Pavel Pentiacov, de 27 ani, absolvent al seminarului teologic, în serviciu pe loc începând cu 1918. Cântăreț: Areta Agapiev, de 68 ani, în serviciu pe loc din 1883.[31]
1923 - sat în județul Hotin, plasa Briceni (denumiri geografice: Stânca Goală - 223 m, Crucei, Iazului, Stânca Icoanei); 490 clădiri (la care de adaugă 2 clădiri nelocuite); 510 de menage; 1023 bărbați, 944 femei, total - 1967 locuitori. Gospodărie boierească (3 case ruinate), 1 cooperativă agricolă, 1 carieră de piatră, 1 vărărie, 5 mori pe apă, 2 cârciumi. Activează o școală mixtă (fete și băieți), poștă rurală, primărie.[32]
1924 - sat din județul Hotin, plasa Briceni. Primar - Vitalie Mancuși. Notar - Mihail Ionos. Învățători: Vladimir Șchiopu, Maria Rezimovscaia. Preot: Pavel Pintiacov. Băcani: Alter Fridman, David Oxman, Idlo Oxxman, Grigoraș Țățea. Cârciumari: Maria Bucătari. Cizmari: Anton Bucătar, Mihail Bucătar. Vitalie Cață, Nichifor Danciuc. Proprietari de moșii: Ion Caufman (100 ha), Constantin Mișinăuți (100 ha), Maria Scordeli (100 ha), C.N. Scordeli (100 ha), N.N. Scordeli (100 ha). Arendași de moșie: comunitatea sătească - 400 ha.[33]
1928 - Însemnări administrative: comună rurală în județul Hotin, Tribunalul Hotin, judecătoria de ocol Edineț, Primărie proprie. Aspecte sociale: 2103 locuitori, o biserică ortodoxă, o școală primară. Economie. Băcănii: Exman Dughel, Exman Idia, Friedmann Iosif, Hellermann N. Nicolai, Landa Mordco, Șcelcov T. Carieră de piatră: Mesenfiațev S. Constantin. Cizmari: Bucătaru Andrei, Bucătaru Anton, Bucătaru Gh. Iona, Bucătaru Grigorie, Bucătaru Ioan, Bucătaru Mihail, Cațoi Vasile. Fierari: Albu Ioan, Hamuraru Gheorghe, Mocanu Manole. Frânghieri: Albu Teodor. Mori: Albu Nicolae, Berlibo Toader, Caminschi Mihail, Luchianciuc Pavel, Pascal Simion, Sumanciuc Gheorghe. Rotari: Zubjinschi Ivan. Agricultori: Kaufmann Iosif; Scordeli N. Maria; Scordeli C. Nicolai; Scordeli N. Nicolai.[34]
Români (93,6%)
Ruși (3,1%)
Ucraineni (0,8%)
Alte etnii (evrei, rromi, sârbi, etc.) (2,5%)
1930 - populația totală număra 2555 oameni, inclusiv 2391 locuitori de etnie română, 3 - germani, 80 - ruși, 21 - ucraineni, 7 - iugoslavi (sârbi/croați/sloveni), 6 - polonezi, 30 - evrei și 17 - rromi. După limba maternă populația a fost avut următoarea structură: limba română - 2388 persoane; limba germană - 1 persoană; limba rusă - 80 persoane; limba ucraineană - 29 persoane; limba poloneză - 3, limba idiș - 30 persoane și limba rromă - 24 persoane (datele Recensământului General din 1930).[35]
1931 - În perioada interbelică satul Gordinești a fost reședința comunei cu aceeași denumire, care includea satele Fetești și Târnova.[36]
1938 - în sat activează Fundația Culturală Regală „Principele Carol”.[37]
Anii celui de Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]
1941 - în Gordinești sunt înregistrate 658 clădiri și 2834 locuitori.[38]
Ocupația sovietică[modificare | modificare sursă]
1989 - conform recensământului populația satului constituie 3332 persoane, inclusiv 3325 moldoveni/români, 4 ucraineni și 3 ruși.[39]
Demografie[modificare | modificare sursă]
La recensământul populației din 2004 au fost înregistrați 3265 oameni,[40] iar în 2014 erau 3093 oameni, cu o scădere a numărului de locuitori de 5,26%.
Structura religioasă[modificare | modificare sursă]
Componența confesională a comunei Gordinești
Ortodocși (77,6%)
Martori ai lui Iehova (11,8%)
Evanghelici baptiști (0,7%)
Pensticostali (3%)
Alte religii (2,3%)
Nedeclarată (3,1%)
Agnostici (1,5%)
În cadrul recensământului din 2014, 2401 locuitori s-au identificat ortodocși, 364 - martori ai lui Iehova, 23 - evanghelici baptiști, 12 - adventiști de Ziua a șaptea, 94 - pensticostali (Biserica lui Dumnezeu Apostolică), 9 - creștini după evanghelie, 47 persoane erau agnostici, nu și-a declarat religia - 97 persoane, altor culte aparțin 56 locuitori.
Structura etnică[modificare | modificare sursă]
Structura etnică a satului conform recensământului populației din 2004[41] și 2014:
| Grup etnic | 2004 | 2014 | ||
|---|---|---|---|---|
| Populație | Ponderea | Populație | Ponderea | |
| Moldoveni/Români | 3242 | 99,29% | 3071 | 99,29% |
| Ucraineni | 14 | 0,43% | 12 | 0,38% |
| Ruși | 9 | 0,28% | 6 | 0,19% |
| Alte etnii | 4 | 0,12% | ||
| Total | 3265 | 100% | 3093 | 100% |
Structura pe sexe[modificare | modificare sursă]
După sex, populația era alcătuită din 1599 bărbați și 1666 femei.
Administrație și politică[modificare | modificare sursă]
Componența Consiliului local Gordinești (13 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[42] este următoarea:
| Partid | Consilieri | Componență | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat European | 7 | ||||||||
| Partidul Acțiune și Solidaritate | 4 | ||||||||
| Partidul Socialiștilor din Republica Moldova | 1 | ||||||||
| Candidat independent JAN MANCUȘ | 1 | ||||||||
Social[modificare | modificare sursă]
Liceul Teoretic Gordinești asigură accesul copiilor în învățământul primar și secundar, ciclurile I și II (gimnazial și liceal). Mediul instituția este frecventată de circa 450 elevei în 21 de clase. În procesul educațional sunt implicate aproximativ 30 de cadre didactice. Liceul este înzestrat cu auditorii de studii, bloc alimentar, cabinet de asistență medicală, sală sport, teren de sport, atelier, sală festivități, cabinet metodic, bibliotecă cu săli multimedia.[43]
Educația instituțională preșcolară se realizează la grădinița ”Spicușor”, frecventată de 130 copii.
Satul Gordinești dispune de un punct medical, în care activează două asistente medicale și un medic de familie.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Gordinești”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în .
- ^ Eremia, Anatol; Răileanu, Viorica. Localitățile Republicii Moldova. Ghid informativ documentar, istorico-geografic administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: „Litera AVN“ SRL, 2009, pp. 95. ISBN 978-9975-74-064-7
- ^ Catalogul documentelor moldovenești din Direcția Arhivelor Centrale. Supliment I (1403-1700). București: 1975, p. 24.
- ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în .
- ^ „Coduri poștale - Republica Moldova”. Poșta Moldovei. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în .
- ^ Eremia, Anatol. Lexicul social -istoric în toponimia românească pruto -nistreană. 1. Toponime etnonimice, migratorice, antroponimice. In: Philologia, 2008, nr. 1-2(236), pp. 71-85. ISSN 1857-4300.
- ^ Vinereanu, Mihai. Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică. București: Alcor Edimpex, 2008, p. 387. ISBN 978-973-8160-31-6
- ^ Eremia, Anatol. Considerații privind toponimia istorică a Basarabiei. In: Buletin de Lingvistica, 2017, nr. 18, pp. 84-93. ISSN 1857-1948.
- ^ Cihodaru, C.; Caprușu, I; Șimanschi, L. Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul I. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, pp. 131.
- ^ Gonța, Alexandru I. Documente privind istoria României. A. Moldova. Veacurile XIV-XVII (1384-1625). Indicele numelor de locuri. București: Editura Academiei Române, 1990, pp. 113, 123, 124.
- ^ Ladaniuc, Victor. „Gordinești”. In: Localitățile Republicii Moldova: itinerar documentar-publicistic ilustrat. Volumul 6: Dre-G, pp. 602, ISBN 9975-9868-2-X
- ^ Capro, Ioan. Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul III (1571-1584). București: Editura Academiei Române, 2012, p. 173.
- ^ Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul VII
- ^ Documente privind Istoria Românieie. A. Moldova. Veacul XVI, Volumul IV (1591-1600)
- ^ Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXII, pp. 107, 108
- ^ Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXIII, p. 449
- ^ Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXIV
- ^ Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXIV.
- ^ Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXVII. p. 335
- ^ Catalogul documentelor moldovenești din Direcția Arhivelor Centrale. Supliment I (1403-1700). București, 1975. p. 1060
- ^ Dmitriev, P.G.; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. p. 145.
- ^ И. Н. Халиппа. Роспись землевладения и сословного строя населения Бессарабии по данным переписи 1817 года// Труды Бессарабской губернской ученой архивной комиссии. Кишинёв: Типо-литография Э. Шлиомовича, 1907. — Т. 3. C.28-29. 596 с.
- ^ Catagrafia Basarabiei din 1817 1. Ținutul Hotinului I, p. 23.
- ^ Bezviconi, Gheorghe G. Boierimea Moldovei Dintre Prut Si Nistru. Volumul II. București, 1943, p. 154.
- ^ Tomuleț, Valentin. Basarabia în epoca modernă (1812-1918): (Inst., regulamente, termeni). Chișinău: Lexon-Prim, 2014 (Tipogr. "Reclama"), p. 35. ISBN 978-9975-4055-5-3
- ^ Центральный статистический комитет Министерства внутренних дел Российской империи. Бессарабская область. Список населённых мест по сведениям 1859 года. Санкт-Петербург: Типография Карла Вульфа, 1861. стр. 58.
- ^ Егунов, Александр Николаевич (). Бессарабская губерния в 1870-1875 годах. Перечень населенных мест. 1 (în rusă). Кишинев: Бессараб. стат. ком. p. 84.
- ^ Ершов Г. Г. Волости и важнейшие селения Европейской России. Губернии Новороссийской группы. Санкт-Петербург: Центральный статистический комитет, 1886. — Т. VIII. стр. 124.
- ^ Arbore, Zamfir (1904). Dicționar geografic al Basarabiei. Museum & Fundația Culturală Română. p. 180. ISBN 9975-906-33-8
- ^ Tomescu, C. N. (alcăt.). Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului (Basarabia). Chișinău: Tipografie Eparhială, 1922, p. 119.
- ^ Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime „Glasul Poporului”, 1923, pp. 312, 313. 688 p.
- ^ Anuarul „Socec” al României-Mari = "Socec" Annuary of the Great-Roumania. Volume II, (Provincia). București: Editura „Socec & Co.” Soc. Anon, pp. 136.
- ^ Anuarul României pentru comerț, industrie, meserii și agricultură. București: Editura Rudolf Mosse, S.A. 1928. p. 744.
- ^ Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, Limbă Maternă, Religie. București 1938.
- ^ Tablou de regruparea comunelor rurale. Întocmit conform legii pentru modificarea unor dispozițiuni din legea pentru Organizarea administrațiunii locale (publicata in monitorul oficial nr. 161 din 15 iulie 1931). Cu un supliment de tablou de municipiile, comunele urbane reședință, nereședință și suburbane din întreaga țară. București: Imprimeria Centrală (Monitorul oficial și imprimeriile statului), 1931, p. 191.
- ^ Enciclopedia României. Volumul II: Țara Românească. București: Imprimeria Națională, 1938, p. 220
- ^ Indicatorul localităților din România. Datele recensământului general din 6 aprilie 1941. București: Imprimeria Institutului Statistic, 1943, pp. 86.
- ^ Dicționar statistic al Moldovei. Ediție specială statistică. Vol. 1-4. Chișinău: Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1994.
- ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale, 2006, p. 329.
- ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
- ^ „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală sătească Gordinești”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în .
- ^ HARTA serviciilor educaționale din raionul Edineț.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Brihuneț, Emanuil. Mărturii de artă populară medievală în cimitirul satului Gordinești, Raionul Edineț. In: Buletin Științific. Revista de Etnografie, Științele Naturii și Muzeologie (Serie Nouă) , 2005, nr. 3(16), pp. 17-23. ISSN 1857-0054.
- Malcoci, Vitalie. Gordinești – centru de prelucrare a pietrei din nordul Moldovei. In: Arta – 94, ed. a Institutului de Istorie și Teorie a Artei. Seria artă plastică, arhitectură, Chișinău, 1994.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||
