Carol al IV-lea al Spaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Carol IV
Carlos IV de rojo.jpg
Portret al lui Carol al IV-lea de Goya
Date personale
Născut11 noiembrie 1748(1748-11-11)
Palatul Portici, Italia
Decedat (70 de ani)
Roma, Italia
ÎnmormântatEl Escorial
PărințiCarol al III-lea al Spaniei
Maria Amalia de Saxonia Modificați la Wikidata
Frați și suroriMaria Louisa a Spaniei
Infanta Maria Josefa a Spaniei
Infante Philip, Duke of Calabria[*]
Infantele Gabriel al Spaniei
infantele Antonio Pascual al Spaniei[*]
Ferdinand I al celor Două Sicilii
Francisco Javier de Bourbon[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Luisa de Parma
CopiiCharlotte, regină a Portugaliei
Maria Louisa, regină a Etruriei
Ferdinand al VII-lea al Spaniei
Infantele Carlos, Conte de Molina
Maria Isabella, regină a celor două Sicilii
Infantele Francisco de Paula
CetățenieFlag of Spain (1785–1873, 1875–1931).svg Spania Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege al Spaniei
Familie nobiliarăCasa de Bourbon
Rege al Spaniei
Domnie14 decembrie 1788–19 martie 1808
PredecesorCarol III
SuccesorFerdinand VII
Semnătură
Charles IV of Spain signature.svg

Carol al IV-lea (11 noiembrie 174820 ianuarie 1819) a fost rege al Spaniei din 14 decembrie 1788 până la abdicarea sa din 19 martie 1808.

Domnie[modificare | modificare sursă]

Carol al IV-lea, ca Prinţ de Asturias, (1765), de Anton Raphael Mengs.

Carol a fost al doilea fiu al regelui Carol al III-lea și a soției lui Maria Amalia de Saxonia. S-a născut la Portici, în timp ce tatăl său era rege al Celor Două Sicilii. Fratele lui mai mare Don Felipe a fost sărit de la succesiune din cauza retardului mental și a epilepsiei.

În 1788, Carol al III-lea a murit iar Carol al IV-lea i-a succedat la tron. Chiar dacă el credea profund în sanctitatea monarhiei și a păstrat aparențele unui monarh absolut și puternic, a luat parte doar pasiv la direcția urmată de guvernul său, și a preferat să se ocupe de vânătoare. Guvernarea a lăsat-o soției lui și primului ministru.

În 1792, Maria Luisa a reușit să-l înlăture pe Contele de Floridablanca din funcție și l-a înlocuit cu Contele de Aranda, șeful partidului aragonez. Cu toate acestea, în urma războiului împotriva Revoluției franceze, liberalul Conte de Aranda a fost înlocuit cu Manuel de Godoy, un favorit al reginei și un presupus amant. Godoy continuat politica Aranda de neutralitate față de Franța dar după ce Spania a protestat împotriva executării regelui Ludovic al XVI-lea al Franței în 1793, Franța a declarat război Spaniei și, în 1795, Godoy a fost forțat să încheie o alianță și să declare război Marii Britanii.

În 1803, după ce variola a afectat-o pe fiica lui, infanta María Luísa, regele a comandat doctorului său Francisco Javier de Balmis să ducă vaccinul în coloniile spaniole pe cheltuiala statului.

Spania a rămas un aliat al Franței și a sprijinit "Blocada Continentală" până la victoria navală britanică de la Trafalgar. Totuși, după victoria lui Napoleon asupra Prusiei în 1807, Godoy a orientat din nou Spania înapoi spre partea franceză. Această acordare și retragere de alianțe au diminuat poziția lui Carol ca aliat de încredere. Reîntoarcerea la alianța cu Franța a dus la creșterea nepopularității lui Godoy în timp ce s-a consolidat partido fernandista, susținătorii Prințului Ferdinand, care înclina spre o relație strânsă cu Marea Britanie.

Abdicarea[modificare | modificare sursă]

Când i s-a spus regelui Carol că fiul său Ferdinand a apelat la Napoleon împotriva ministrului său Godoy, el a stat de partea ministrului său. În 1808, la 19 martie, a abdicat în favoarea fiului său pentru a-și salva ministrul care fusese luat prizonier.

Ferdinand a urcat pe tron ca Ferdinand al al VII-lea însă nu avea încredere în Napoleon care avea 100.000 de soldați în Spania în acea vreme. Carol al IV-lea a devenit prizonier al lui Napoleon în Franța și, mai târziu, a revenit asupra abidicării sale și a abdicat la 5 mai 1808 în favoarea lui Napoleon.[1] Napoleon l-a pus pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph Bonaparte.

Carol a fost internat la castelul lui Talleyrand în Valençay.[2][3] A acceptat o pensie de la împăratul Franței și și-a petrecut restul vieții între soția sa și Godoy.

În 1812, în cele din urmă s-a stabilit la Roma, la Palazzo Barberini.[4][5][6][7]. Soția lui, fosta regină, a murit la 2 ianuarie 1819. El a murit, conform relatărilor, de disperare și inimă rea din cauza morții soției, la 20 ianuarie 1819.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Carol al IV-lea al Spaniei
Naștere: 11 noiembrie 1748 Deces: 20 ianuarie 1819
Titluri regale
Predecesor:
Carol III
Rege al Spaniei
1788–1808
Succesor:
Ferdinand VII
Vacant
Ultimul titlu deținut de
Prințul Ferdinand
unchiul său
Prinț de Asturia
1759-1788
Succesor:
Prințul Ferdinand
fiul său