Ferdinand al VII-lea al Spaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ferdinand al VII-lea
Ferdinand VII of Spain (1814) by Goya.jpg
Rege al Spaniei
Domnie 19 martie – 6 mai 1808
Predecesor Carol al IV-lea
Succesor Joseph I
Rege al Spaniei
Domnie 11 decembrie 1813 – 29 septembrie 1833
Predecesor Joseph I
Succesor Isabella a II-a
Căsătorit(ă) cu Maria Antonia de Neapole
Maria Isabel a Portugaliei
Maria Josepha de Saxonia
Maria Christina a celor Două Sicilii
Urmași
Isabella a II-a a Spaniei
Luisa Fernanda, Ducesă de Montpensier
Casa regală Casa de Bourbon
Tată Carol al IV-lea al Spaniei
Mamă Maria Luisa de Parma
Naștere 14 octombrie 1784
El Escorial, Madrid, Spania
Deces 29 septembrie 1833 (48 ani)
Madrid, Spania
Înmormântare El Escorial

Ferdinand al VII-lea de Burbon (spaniolă : Fernando VII de Borbón; n. 14 octombrie 1784, San Lorenzo de El Escorial, - d. 29 septembrie 1833, Madrid), supranumit Cel Dorit, a fost rege al Spaniei în 1808. În urma expulzării regelui impus José I, a urcat din nou pe tron, domnind din 1813 până la moartea sa, mai puțin în 1823, când a fost obligat să abdice de Consiliul Regenței.

Fiu și moștenitor al lui Carol al IV-lea al Spaniei și a Mariei Luisa de Parma, puțini monarhi s-au bucurat de atâta încredere și popularitate la începutul domniei lor, în rândul poporului spaniol. Cu toate acestea, în scurt timp s-a dovedit a fi un suveran absolutist, nepreocupat de dorințele supușilor săi, care îl considerau lipsit de scrupule, răzbunător și orientat spre trădare. Înconjurat de o suită de admiratori, prin politica sa a urmărit să-și asigure propria bunăstare.

Ferdinand al VII-lea a fost criticat de toți istoricii care i-au studiat activitatea, și a fost trecut în manualele Istoriei Spaniei ca „Regele Trădător”. Deși nu poate fi acuzat de toate problemele din timpul domniei sale, a fost monarhul spaniol cel mai criticat de istoriografia națională spaniolă, care din secolul al XIX-lea a repetat, chiar fără simț critic, o serie de acuzații la adresa personajului. În cadrul istoriografiei recente s-a încercat o analiză critică a personalității regelui și a domniei sale, dar până acum niciun studiu nu l-a pus într-o lumină favorabilă.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
16. Ludovic, Delfin al Franței
 
 
 
 
 
 
 
8. Filip al V-lea al Spaniei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
17. Maria Anna de Bavaria
 
 
 
 
 
 
 
4. Carol al III-lea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
18. Odoardo al II-lea Farnese
 
 
 
 
 
 
 
9. Elisabeta Farnese
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
19. Doroteea Sofia de Neuburg
 
 
 
 
 
 
 
2. Carol al IV-lea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
20. August al II-lea al Poloniei
 
 
 
 
 
 
 
10. Augustus al III-lea al Poloniei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
21. Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth
 
 
 
 
 
 
 
5. Maria Amalia de Saxonia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
22. Iosif I, Împărat roman
 
 
 
 
 
 
 
11. Maria Josepha de Austria
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
23. Wilhelmine Amalie de Braunschweig-Lüneburg
 
 
 
 
 
 
 
1. Ferdinand al VII-lea al Spaniei
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
24. Ludovic, Delfin al Franței (= 16)
 
 
 
 
 
 
 
12. Filip al V-lea al Spaniei (= 8)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
25. Maria Anna de Bavaria
 
 
 
 
 
 
 
6. Filip, Duce de Parma
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
26. Odoardo al II-lea Farnese (= 18)
 
 
 
 
 
 
 
13. Elisabeta Farnese (= 9)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
27. Doroteea Sofia de Neuburg (= 19)
 
 
 
 
 
 
 
3. Maria Luisa de Parma
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
28. Ludovic, Delfin al Franței
 
 
 
 
 
 
 
14. Ludovic al XV-lea al Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
29. Marie-Adélaïde de Savoia
 
 
 
 
 
 
 
7. Prințesa Louise-Élisabeth a Franței
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
30. Stanislaw I Leszczyñski
 
 
 
 
 
 
 
15. Maria Leszczyńska
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
31. Katarzyna Opalinska