Baba Dochia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Legenda Dochiei - sculptură în piatră de Gheorghe Iliescu-Călinești, Parcul Herăstrău, București

Baba Dochia (sau Baba Odochia) simbolizează unul dintre cele mai importante personaje din mitologia românească. Unele teorii susțin că numele ar fi legat de Sfânta Martiră Evdokia sărbătorită în calendarul de stil vechi pe 1 martie.

Personajul Dochiei este asociat cu legenda Traian și Dochia, culeasă de Gheorghe Asachi. Despre Traian și Dochia celebrul critic literar George Călinescu spunea că este "rezultatul unei întregi experiențe de viață a poporului român". Legenda spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Traian, cuceritorul Daciei se îndrăgostește de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture și se refugiază împreună cu "a ei popor" pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-și seama că nu poate scăpa de patima lui Traian îi cere ajutor zeului suprem Zamolxes, care o transformă împreună cu turma sa în stâncă.

O altă variantă povestește despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea fata se întoarce acasă. Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărțișor îi putuse oferi o floare fetei. Pornește îmbrăcată în nouă cojoace (unele variante povestesc de 12) în căutarea primăverii. Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să își scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc și Baba Dochia îngheață.

Folclorul popular românesc asociază cele noua zile de pe 1 Martie până pe 9 Martie cu povestea Babei Dochia născându-se astfel mitul Babelor.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Claus Stephani: Dokia – Königstochter oder Stiefmutter. Bemerkungen zu einer phantastischen Gestalt in den Volkserzählungen Nordrumäniens. (Dochia - fiica unui rege sau mamǎ vitregǎ. Note despre o ființǎ fantasticǎ în povestirile populare din nordul României.) În: Jahrbuch für ostdeutsche Volkskunde (Marburg), vol. 28, 1985, pag. 283-288. ISSN 0075-2738
  • Claus Stephani: Wirklichkeit und Freiraum der Phantasie. Dämonische Wesen im Alltag und in der Volkserzählung. (Realitate și spațiul liber al fantaziei. Ființe demonice în cotidian și în povestire popularǎ.) În: Forschungen zur Volks- und Landeskunde (București), vol. 46-47, 2003-2004, pag. 25-36.
  • Claus Stephani: Dokia – ein phantastisches Wesen der karpatischen Volksmythologie. Rumänische Mythen und ihre Varianten in der deutsch-jüdischen und huzulischen Volkserzählung. (Dochia - o ființǎ fantasticǎ în mitologia Carpaților.) În: Victoria Popovici; Wolfgang Dahmen; Johannes Kramer (ed.): Gelebte Multikulturalität. Verlag Peter Lang: Frankfurt/M., Berlin, Bern, Brüssel, New York, Oxford, Wien; 2010, pag. 121-128. ISBN 978-3-631-56484-4.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Dochia și Traian

Vezi și[modificare | modificare sursă]