Muma Pădurii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Muma Pădurii este un personaj din mitologia românească. Ea poate fi găsită destul de des in poveștile populare românești. În tradiția populară românească este o vrăjitoare considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanță. Se pare că este prezentă în folclorul popoarelor slave sub numele de Baba Iaga.Se spune că se sperie de foc si nu trece de malul apei.

Ea este adeseori prezentată ca dușmană a eroilor pozitivi, ca și Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urmă este prezentat ca fiu al ei.[necesită citare] Muma Pădurii trăiește singuratică în inima pădurilor adânci și e caracterizată printr-o înfățișare grotească, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge întotdeauna.

La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetică, fantastică.

În județul Bistrița Năsăud Muma Pădurii este prezentată ca fiind o făptură magică. Până acum 80 de ani, rapsozii populari ai locurilor spun că aceasta noaptea „ciuia” (adică striga, de obicei la lună) și că uneori se arăta la bordeiele celor ce locuiau aproape de pădure pentru a le cere pieptăn și unt pentru a-și face părul frumos și lucios.[necesită citare] Legenda spune că dacă erai vizitat de Muma Pădurii nu aveai voie să rostești mai mult de trei cuvinte. Dacă rosteai cel de-al patrulea cuvânt Muma Pădurii îți lua glasul.[necesită citare] Se mai spune că oricărui curajos care reușea să o lege pe această făptură i se îndeplinea o dorință de către aceasta.[necesită citare]

MUMA PĂDURII: mare Zeiță, stăpână peste tot ce naște, crește și trăiește în pădure, rudă cu Moșul Codrului, 0mul Pădurii și Fata Pădurii. În unele descântece este identificată cu Muma Mumelor:

"Muma Mumelor,

Muma Pădurilor,

Să te aud din astă noapte

Cu vacile zbierând,

Cu porcii grohăind,

Cu câinii lătrând,

Cu lupii urlând ..."

Locuiește în codrii neatinși de topor și necălcate de picior de om, în copaci bătrâni, în scorburi, în planta ce-i poartă numele, Muma Pădurii. Este o mamă tristă: geme, se jelește, suspina, horcăie, vâjâie pentru că oamenii îi taie pruncii, copacii din pădure. Ca mare zeiță, mumă a naturii, poate fi bună sau rea: pedepsește tâlharii și ajută oamenii necăjiți, arată calea bună copiilor rătăciți, își cunoaște toți copacii din pădure, îi strigă pe nume sau pe poreclă, dar îi blestemă să fie tăiați de om sau trăsniți de fulger când o supără. Pedepsește (sperie, ia glasul, ologește, pocește) bărbații care fluieră sau cântă prin pădure și-i trezesc copiii, tăietorii de lemne care nesocotesc regulile pădurii, pe cei care culeg fructele de pădure (mere și pere sălbatice, alune) în ziua de 19 august, etc. Oamenii se pot apăra de ea, dacă o aud scâncind, întrebând-o cu respect — Doamna Mare, de ce plângi? și dacă răspunde — Mi-e foame, ca n-am mâncat de o săptămână! să-i dea ceva de mâncare. Patroană a duhurilor rele care populează spațiul, în special pădurea, pe timp de noapte, slută și urâtă, cu părul lung până la pământ, bocește prin păduri pentru a ademeni călătorii. Noaptea poate fi văzută dormind ghemuită în jurul focului sau umblând ca o nălucă prin păduri și tufișuri, pe câmpii și pe la răscruci de drumuri. Ia chip de animal (iapă, bivoliță, vacă), de femeie care seamănă cu un copac cioturos, cu craci uscate, cu par lung despletit sau împletit șuvițe care cad din cap până la călcâie precum șerpii, îmbrăcată în scoarță sau mușchi de copac. Poate fi înaltă cât casa și căpița de fân sau mică cât un iepure, frumoasă ca o zână sau hidoasă ca un monstru cu capul mare, cu ochii cât strachina și dinții cât secera. Se deplasează pe jos sau pe un cal (iapă) cu 9 inimi. Când vine ca năluca, aduce vânt, vârtej, vreme rea, intră în case la miezul nopții trântind ușile și ferestrele deschise. Din descântece rezultă că unele spirite ale nopții (Miaza-Noapte, Decuseara, Zorilă, Murgilă) îi sunt feciori.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lăzărescu, George; Dicționar de mitologie. Dicționarele Editurii Ion Creangă, București, 1979.

Legături externe[modificare | modificare sursă]