Baba Hârca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Baba Hârca este un personaj din mitologia românească. Este o vrăjitoare care încheagă apele și trăiește izolată într-o văgăună sau deasupra unui copac mare. Adesea, basmele o prezintă dând sfaturi utile unor flăcăi cinstiți, angajați într-o luptă. Este așadar și un personaj benefic.

Muzică[modificare | modificare sursă]

„Baba Hârca” este numele primei operete românești, compuse de Alexandru Flechtenmacher pe text de Matei Millo. Premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la Teatrul cel Mare al Moldovei din Iași.

Teatru radiofonic[modificare | modificare sursă]

Baba Hârca – operetă vrăjitorie de Matei Millo pe muzică de Alexandru Flechtenmacher. Adaptarea radiofonică: Constantin Paiu. Regia artistică: Constantin Sava și Constantin Paiu. În distribuție: Miluță Gheorghiu, Puiu Vasiliu, Liana Mărgineanu, Constantin Sava, Valeriu Burlacu, Constantin Cadeschi, Traian Ghițescu, Virginica Bălănescu. Acompaniază formațiile coral-instrumentale dirijate de Mihai Vieru și Ionel Gotescu. Regia tehnică și de studio: Constantin Pintilie. Montajul: Constantin Munteanu. Ilustrația muzicală și sonorizarea: Cornel Popescu. Înregistrare din anul 1970. Producție a Teatrului Național Radiofonic.


Carte de copii- Baba Harca sau Copiii Minunati