Regiunea Transcarpatia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Transcarpatia)
Salt la: Navigare, căutare
Regiunea Transcarpatia
Закарпатська область
Zakarpatska oblast'
—  Regiune  —
Regiunea Transcarpatia
Regiunea Transcarpatia
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Regiunea Transcarpatia is located in Ucraina
Regiunea Transcarpatia
Regiunea Transcarpatia
Regiunea Transcarpatia (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 48°25′N 23°17′E / 48.41°N 23.29°E / 48.41; 23.29

Țară Ucraina
Atestare

Reședință Ujhorod
Subdiviziuni 13 raioane

Guvernare
 - Guvernator Hennadiy Moskal[*] (Batkivșcina)

Suprafață
 - Total 12.777 km²
Altitudine 579 m.d.m.

Populație (2015)
 - Total 1 259 162 locuitori
 - Densitate 98.5 loc./km²

Prefix telefonic +380-31
ISO 3166-2 UA-77

Prezență online
carpathia.gov.ua
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap Modificați la Wikidata

Poziția localității Regiunea Transcarpatia
Poziția localității Regiunea Transcarpatia

'Transcarpatia (în ucraineană Закарпатська область, transliterat Zakarpatska oblast) este o regiune din Ucraina. Capitala sa este orașul Ujhorod.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Teritoriul Transcarpatiei actuale a făcut parte, până în 1918, din regatul Ungariei, care organizase în regiune comitatele Maramureș, Ugocea, Bereg și Ung.

În 1918, delegații ale minorității române din satele Maramureșului de Nord au participat la adunarea de la Alba Iulia și au cerut unirea întregului Maramureș cu Regatul României. Rutenii majoritari au au cerut la 8 noiembrie 1918 la Prešov separarea de Ungaria. În vreme ce consiliile întrunite în regiune reușiseră să obțină o mai mare autonomie în cadrul statului maghiar, diaspora ruteană a cerut independența totală. Un consiliu întrunit la Hust în aceeași lună s-a pronunțat în favoarea unificării teritoriului cu Republica Populară a Ucrainei Occidentale, un stat cu existență temporară în 1918, care revendicase teritoriul. Reanexată în 1919 de Republica Sovietică Ungară (stat ce se dorea o construcție multinațională comunistă), regiunea a fost ocupată de România în timpul războiul româno-ungar din 1919, după care a predat teritoriul în august 1919 autorităților ungare reconstituite. După constutuirea noului stat Cehoslovacia a apărut ideea incorporării teritoriului în noul stat, idee care a fost acceptată la conferință. România nu revendicase teritoriul, Rusia era în mijlocul revoluției, Ungaria era un stat învins instabil, iar Republica Populară Ucraineană a fost considerată ca fiind o construcție neviabilă.

După anexărea de către Germania în 1938 a mai multor teritorii cehoslovace și după Acordul de la Münchenîn urma arbitrajului de la Viena în 1939, regiunea a primit o autonomie mai largă și Carpato-Ucraina s-a declarat ca și Slovacia independentă. Ungaria a ocupat-o total, deși arbitrajul îi acordase doar partea de sud-vest.

În toamna lui 1944, trupe sovietice au pătruns pe teritoriu. Autoritățile cehoslovace au revenit din exil la Hust pentru a reorganiza administrația. Sovieticii au organizat o administrație paralelă cu sediul la Muncaci. După luni de negocieri, delegația cehoslovacă a fost obligată să părăsească provincia în februarie 1945 și, după ce a orchestrat o lovitură de stat la Praga, Uniunea Sovietică a anexat Transcarpatia și a alipit-o la RSS Ucraineană.

În 1991, după destrămarea URSS, regiunea a revenit Ucrainei, care a organizat-o sub forma actuală în raioane cu reședința la Ujhorod.

Prelatul ortodox Dmîtro Sîdor, afiliat patriarhiei Moscovei, a organizat în 2008 un „Congres al Rutenilor Subcarpatici”, care cerea autonomie. Sîdor a fost acuzat de autorități de subminarea integrității teritoriale a Ucrainei .

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența lingvistică a regiunii Transcarpatia

     Ucraineană (81%)

     Maghiară (12.65%)

     Rusă (2.9%)

     Română (2.6%)

     Alte limbi (0.67%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației regiunii Transcarpatia era vorbitoare de ucraineană (81%), existând în minoritate și vorbitori de maghiară (12,65%), rusă (2,9%) și română (2,6%).[1]

Regiunea are o suprafață de 12.800 km² și numără 1.252.300 de locuitori.[necesită citare]

Maghiarii trăiesc mai ales în zonele sud-estice, aproape de frontiera cu Ungaria, dar și de cele cu România și Slovacia. Rușii trăiesc mai ales în marile orașe. Românii locuiesc mai ales în partea de sud-est, cunoscută și ca Maramureșul de Nord (raioanele Rahău și Teceu), în acestă regiune fiind mult mai numeroși cu secole în urmă, ceea ce se vede și din numărul mare de toponime și oronime românești.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]