Márton Izsák

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Márton Izsák
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gălăuțaș, Harghita, România Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
Târgu Mureș, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba maghiară Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Márton Izsák (n. , Gălăuțaș, Harghita, România – d. , Târgu Mureș, România) a fost un prolific sculptor evreu de naționalitate maghiară din Transilvania, personalitate și cetățean de onoare al orașului Târgu Mureș.

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Gălăuțaș,[1] fiind fiul lui Jakab Izsák (un funcționar guvernamental, soldat profesionist și eventual proprietar de magazin) și al Vilmei Friedman. După ce în Primul Război Mondial casa familiei sale din Gheorgheni a ars, familia a stat câțiva ani la Petelea înainte de a se stabili la Târgu Mureș.[2][3]

După ce s-a mutat în oraș, câtva timp a învățat confecționarea mobilierului în atelierul lui Géza Rózsa, care a remarcat talentul lui Márton. La sugestia acestuia, tatăl lui Márton l-a înscris într-un program de artă și în următorii trei ani a învățat cum să sculpteze la Liceul Industrial din Târgu Mureș. Apoi a fost îndrumat de Rózsa ca după absolvirea liceului să-și continue studiile Colegiul de Arte Aplicate din Budapesta, pe care l-a absolvit (devreme pentru vârsta sa) în 1933. La colegiu i-a avut profesori pe sculptorii Imre Simay și Lajos Mátrai.

A obținut recunoaștere în urma lucrărilor prezentate în expoziții personale în 1936 și 1937. La sfârșitul anilor 1930 s-a întors acasă la Târgu Mureș, unde a rămas până la deportare la începutul celui de al Doilea Război Mondial, deportare survenită în ciuda medaliilor din Primul Război Mondial ale părinților săi, care ar fi trebuit să-i ofere o anumită protecție.[3]

În timpul războiului și-a pierdut 25 de rude, inclusiv pe mama sa,[3] în lagărele de concentrare. După întoarcerea în 1944 din lagărul de muncă a lucrat ca instructor și, apoi, ca director de artă la Liceul de Artă din Târgu Mureș între 1945–1974.[2][4]

În perioada când a lucrat la școala de artă a produs numeroase lucrări, inclusiv unele în colaborare cu István Csorvássy. Monumentul său pentru deportați, ridicat în Dej în fața sinagogii ortodoxe locale este unul dintre cele mai vechi memoriale ale Holocaustului care au fost ridicate în Europa,[3] monument care păstrează memoria a c. 7000 de evrei din ghetoul Dej, care apoi au fost deportați și uciși la Auschwitz-Birkenau.[5] Multe dintre operele sale sunt încă expuse în mai multe orașe, în special în Târgu Mureș, cum ar fi Monumentul celor doi Bolyai din Piața Bolyai din Târgu Mureș.[2]

Înlăturarea bruscă în 1962[6][7] a statuii sale care-l reprezenta pe Stalin, ridicată cu doar cinci ani mai devreme, în 1957, este menționată ca semnificând sfârșitul metaforic al dominației sovietice în România în perioada destalinizării.[8]

În 2003 la Târgu Mureș a fost ridicat un memorial public al Holocaustului, bazat pe o lucrare și planuri produse inițial pentru Dej în 1947.[3][9] Cu puțin înainte de moartea sa, a fost declarat Cetățean de onoare al orașului Târgu Mureș.[10]

Dispariția misterioasă a statuii lui Stalin în 1962[modificare | modificare sursă]

Conform legendelor locale, oficial statuia din Târgu Mureș nu a fost distrusă — pur și simplu a dispărut peste noapte, fără să se indice unde a fost dusă sau ce s-a făcut cu ea. Toate acestea s-au produs pe fondul unei schimbări politice semnificative, inclusiv începutul și sfârșitul Regiunii Autonome Maghiare, a destalinizării din România și distanțarea treptată a României de pactul de la Varșovia.[11]

Evenimentul a intrat în folclor și până în prezent continuă să fie un subiect de conversație și sursa mai multor mituri urbane — de exemplu ideea populară că soclul a fost menit inițial să conțină o bibliotecă în baza sa (care este și un mit legat de statuia din București[12]), sau că biblioteca a fost de fapt construită și încă există. Unii susțin că statuia este încă păstrată în interior.

Selecție de lucrări[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Béla Bartók

Dintre lucrările sale fac parte:[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ hu Molnár Ildikó (). „Izsák Márton a műtermében (în limba română: Márton Izsák în atelierul său)”. Centropa. Accesat în . 
  2. ^ a b c d hu „List of notable works listed on artportal.hu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f g en Tibori-Szabó, Zoltán (mai 2017). „Memorialization of the Holocaust in Transylvania during the early post-war period”. Journal of Southeast European and Black Sea Studies. 17 (2): 10. doi:10.1080/14683857.2017.1324262. Accesat în . 
  4. ^ en János Kristof, Zoltán (). „From easel to professorship. The creation and consolidation of hungarian professional fine arts education in Transilvania” (PDF). Historia Actual Online: 137–145. ISSN 1696-2060. Accesat în . 
  5. ^ en „Holocaust Memorial in Dej”. Gedenkstättenportal zu Orten der Erinnerung in Europa. Berlin, Germany: Stiftung Denkmal für die ermordeten Juden Europas. Accesat în . 
  6. ^ hu Bottoni, Stefano (). Sztálin a székelyeknél: A Magyar Autonóm Tartomány története (1952–1960) [Stalin între secui: O istorie a Regiunii Autonome maghiare (1952–1960)]. Miercurea Ciuc: Pro-Print Könyvkiadó. ISBN 978-973-84-6880-1. 
  7. ^ Bottoni, Stefano (). Transilvania roșie. Comunismul român și problema națională 1944–1965. Cluj-Napoca: Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale: Kriterion. p. 289. ISBN 978-606-92512-0-1.  ISBN: 978-973-26-1013-8
  8. ^ a b c en Bottoni, Stefano (). „3”. Stalin's Legacy in Romania: The Hungarian Autonomous Region, 1952–1960. p. 135. ISBN 9781498551229. 
  9. ^ a b en „Holocaust Memorial in Târgu Mures”. Gedenkstättenportal zu Orten der Erinnerung in Europa. Berlin, Germany: Stiftung Denkmal für die ermordeten Juden Europas. Accesat în . 
  10. ^ hu Antal Erika (). „Közös, baráti emlékezés Marosvásárhely szobrászára”. Maszol. 
  11. ^ en Raymond L. Garthoff (). „When and Why Romania Distanced Itself from the Warsaw Pact”. Cold War International History Project Bulletin. Nr. 5. p. 111. 
  12. ^ Ana-Maria Onisei. „Statuia lui Stalin și conflictul româno-maghiar, topite în artă”. historia.ro. Accesat în . 
  13. ^ en „Destination: Romania / Covasna County – Overview”. Romania. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ en "Salamon Ernő statue" Arhivat în , la Wayback Machine., statuemap.com. Retrieved 21 September 2019

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Márton_Izsák&oldid=15904470