Yehudi Menuhin
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Sir Yehudi Menuhin (n. , New York City, SUA – d. , Berlin, Germania) a fost un celebru violonist și dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigrați din Rusia. Pe lângă cetățenia americană, a dobândit ulterior și cetățenie elvețiană (1970) și britanică (1985), fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d'Abernon. Sir Yehudi Menuhin a avut una din cele mai lungi și prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Yehudi Menuhin s-a născut la New York dintr-o familie de evrei lituanieni. Tânărul Menuhin a luat primele lecții de vioară la vârsta de cinci ani cu Sigmund Anker la San Francisco și apoi cu Louis Persinger.
Pasiunea pentru personalitatea lui George Enescu apare în 1924, cu prilejul concertului pe care violonistul român îl oferea publicului din San Francisco. George Enescu acceptă să-i dea lecții de vioară, dându-i astfel ocazia să vină în 1927 și în România, la vila Luminiș, locuința din Sinaia a lui Enescu, lectiile fiind determinante pentru cariera sa de solist.[27] O prietenie profundă i-a legat pe cei doi până la moartea lui Enescu, în 1955, Menuhin considerându-l cel mai important maestru al său, precum a mărturisit într-un interviu dat spre finalul vietii lui.[28] În 1927 familia s-a mutat la Paris iar Enescu i-a cerut lui Paul Paray, dirijor și președintele Concertelor Lamoureux, să-l audieze, ocazie pentru Yehudi Menuhin de a impresiona cu Simfonia spaniolă de Eduard Lalo, fiind apoi invitat de acesta să cânte în fața publicului parizian cu orchestra Lamoureux, la doar 10 ani.
După doi ani de formare muzicală cu George Enescu, a continuat studiul cu Adolf Busch la Basel, în Elveția, cu care face și prima sa înregistrare în 1928.
În 1930, familia Menuhin s-a mutat la Ville-d'Avray și a rămas acolo timp de cinci ani, simpatizând cu familia lui Boris Vian, vecini fiind. Din acea perioadă datează și fotografia în care cei doi joacă șah.
Activitate
[modificare | modificare sursă]În timpul celui de-al doilea război mondial, Menuhin se alătură armatei americane pentru a sprijini moralul forțelor aliate, dând sute de concerte.
Interesul său pentru muzica compozitorului ungar Béla Bartók l-a determinat pe acesta să-i dedice o lucrare, Sonata pentru vioara solo, care a fost finalizată în 1943 și interpretată în prima auditie de Menuhin la New York în 1944. A fost anul în care s-a îndrăgostit de o dansatoare engleză, Diana Gould cu care și-a petrecut apoi tot restul vietii.
Un eveniment excepțional a fost vizita lui Yehudi Menuhin la București în 1946. Venise să-l vadă pe profesorul său, George Enescu, și reîntâlnirea a prilejuit o serie de concerte simfonice și de cameră. La prima ediție a Festivalului Enescu din 1958, Menuhin a cântat cu David Oistrah Dublul Concert pentru vioară de J.S.Bach.
Se întoarce în 1947 în Germania pentru a susține concerte cu Filarmonica din Berlin sub conducerea lui Wilhelm Furtwängler din dorința de a reablita după război, muzica și spiritul german.
În 1952 a fost invitat de Jawaharlal Nehru în India, descoperind astfel spiritualitatea yoghină. În calitate de președinte al Cercului Muzical Asiatic CMA (Asian Music Circle), a organizat prima performanță occidentală a muzicienilor clasici indieni Ravi Shankar, Ali Akbar Khan, precum și primele concerte ale lui Vilayat Khan în Marea Britanie.
Yehudi Menuhin și-a făcut debutul ca dirijor în Elvetia, la Dallas (1942), apoi a dirijat la Gstaad (1956) și la Bath, în Anglia (1959) unde a fost o vreme si director artistic.
În 1962 a fondat la Cobham în Surrey, Anglia orchestra care-i poartă numele iar trei ani mai târziu e decorat onorific cu Ordinul Imperiului Britanic.
Menuhin a avut de asemenea, o lungă asociere cu Ravi Shankar începând cu anul 1966, participând la Festivalul de la Bath și înregistrând împreună albumul West Meets Est, câstigător al premiilor Grammy Award în 1967.[29]
În 1969 a venit împreună cu orchestra Menuhin Festival Orchestra din Bath la Timișoara, înregistrând în sala nouă a Școlii de Muzică (proiectată de arhitectul timișorean Hans Fackelmann), pentru emisiunile muzicale ale Radioteleviziunii. Jurnalistul Lucian Bureriu își amintește de elogiul adus de muzician sălii Școlii de Muzică pe care, din politețe, a clasat-o drept sala cu cea mai bună acustică din Europa.[30]
Muzicianul s-a implicat în fondarea Școlii de muzică Yehudi Menuhin din Surrey, o școală internat pentru copiii recrutați din întreaga lume, precum și a Fundației The International Menuhin Music Academy (IMMA)[31] din Gstaad, Elveția care are ca obiectiv principal încurajarea tinerilor artiști talentați.
În 1981, Menuhin a fost numit dirijor al Orchestrei Filarmonice Regale din Londra.
În 1983 a înființat în sudul Angliei Concursul international pentru tineri violonisti sub 22 de ani. Corina Belcea, elevă a Școlii de muzică din Timișoara, a participat de exemplu la acest concurs în 1991, urmând apoi Școala Menuhin din Surrey, Conservatorul Regal din capitala Angliei. stabilindu-se acolo și formând un cvartet propriu de renume internațional.[32]
În 1993, Yehudi Menuhin a avut privilegiul de a fi înnobilat de către Regina Regatului Unit cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d'Abernon.
În 1995 a plecat în Africa de Sud pentru a susține concerte cu ocazia eliberării lui Nelson Mandela, dirijând oratoriul Messiah de Händel.
Muzicianul a fost de asemenea pasionat de artă, politică, psihologie și filozofie, fiind deseori implicat în apărarea cauzelor umanitare, ecologice și ale drepturilor omului. Timp de șase ani a prezidat Consiliul muzical internațional UNESCO (1969-1975), multiplicând eforturile umanitare și ajutând la colaborarea între muzicieni. A apărat cauza diverșilor artiști și intelectuali persecutați de regimurile totalitare, cum ar fi în cazul violoncelistului rus Mstislav Rostropovitch, a scriitorului dizident rus, Aleksandr Soljenițîn sau al pianistului argentinian, Miguel Ángel Estrella.
Yehudi Menuhin a lansat MUS-E19 în 1994, un program european de educație în domeniul artelor, care se derulează și astăzi în mai multe țări europene și vizează dezvoltarea creativității copiilor, prevenind astfel violența și rasismul.
În timpul carierei sale, Menuhin a cântat la mai multe instrumente de înaltă calitate cum ar fi vioara 1714 Soil Stradivari, în opinia specialiștilor aceasta având cel mai bun sunet între instrumentele celebre care au trecut prin mâna sa, adică Lord Wilton Guarnerius din 1742, Giovanni Bussetto din 1680, Giovanni Grancino din 1695, Guarneri filius Andrea 1703, Stradivarius, Prince Khevenhüller 1733, sau Guarneri del Gesù 1739.
Cinstirea memoriei lui Yehudi Menuhin
[modificare | modificare sursă]- Strada pe care se află Vila Luminiș (Casa Memorială George Enescu) din Sinaia îi poartă numele: Strada Yehudi Menuhin.
- Inaugurarea în 2019 a Promenadei Yehudi Menuhin la Paris, în fața clădirei UNESCO unde a activat între 1969-1975.[33]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Yehudi Menuhin” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- 1 2 „Yehudi Menuhin” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- 1 2 „Yehudi Menuhin” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Менухин Иегуди (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- 1 2 „Archivio Storico Ricordi”. Wikidata Q3621644. Accesat în .
- ↑ Darryl Roger Lundy. „Yehudi Menuhin, Baron Menuhin” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 Darryl Roger Lundy. „Yehudi Menuhin” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- 1 2 „Yehudi Menuhin”. The Peerage[*]. Accesat în .
- ↑ „Yehudi Menuhin”. LIBRIS. . Wikidata Q1798125. Accesat în .
- ↑ „Yehudi Menuhin”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ , arhivat din original
|archive-url=necesită|url=(ajutor) la|archive-url=necesită|archive-date=(ajutor) Lipsește sau este vid:|title=(ajutor) - ↑ Jérôme Fenoglio; Marie-Pierre Lannelongue, ed. (). „Yehudi Menuhin” (în franceză). Paris: Le Monde: 7. ISSN 0395-2037. OCLC 1758539. Wikidata Q12461.
- ↑ „Journal officiel de la République française” (în franceză). : 1420. ISSN 0242-6773. Wikidata Q1815103.
- ↑ https://www.friedenspreis-des-deutschen-buchhandels.de/alle-preistraeger-seit-1950/1970-1979/yehudi-menuhiin. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.evs-musikstiftung.ch/en/prize/prize/archive/prize-winner-archive.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Moses-Mendelssohn-Preis des Landes Berlin - Preisträgerinnen und Preisträger 1980 bis 2020” (PDF). p. 1. Accesat în .
- ↑ https://brahms-sh.de/preistrager/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Yehudi Menuhin”. Boletín Oficial del Estado[*].
- ↑ https://dgvn.berlin/2017/03/01/verleihung-der-otto-hahn-friedensmedaille/. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.uv.es/uvweb/rectorado/es/premios-distinciones/doctores-honoris-causa/doctores-honoris-causa-siglo-xx/fecha-investidura/acto-investidura-doctor-honoris-causa-del-excm-sr-dr-lord-yehudi-menuhin-1285872205498/Honoris.html?id=1285878680919. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://cavavub.be/nl/eredoctoraten. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://www.ordens.presidencia.pt/?idc=154. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www5.open.ac.uk/students/ceremonies/sites/www.open.ac.uk.students.ceremonies/files/files/Honorary%20graduate%20cumulative%20list(7).xlsx. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Georges Enesco and Céliny Chailley- Richez”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Violinist / Conductor Yehudi Menuhin
- ↑ AUDIO. Interviu cu Ciprian Moga despre Turneul 'West Meets East - Enescu, Menuhin, Shankar', Radio România Muzical
- ↑ Bureriu, Erwin Lucian (), La San Francisco, în căutarea lui Yehudi Menuhin și George Enescu (în engleză), ALTERA PARS
- ↑ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ archive.ph, archive.ph, arhivat din original la , accesat în
- ↑ Laspière, Victor Tribot (), Une Promenade Yehudi Menuhin inaugurée à Paris (în franceză), France Musique
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]en Rolfe, Lionel The Menuhins: A Family Odyssey, 2014, ISBN 978-1441493996.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
 |
Acest articol despre un muzician din SUA este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |