Azotat de cupru (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Azotat de cupru
Structură
Structură
Aspect
Aspect
Denumiri
Alte denumiri Azotat cupric
Identificare
[N+](=O)([O-])[O-].[N+](=O)([O-])[O-].[Cu+2][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS 3251-23-8
Informații generale
Formulă chimică Cu(NO3)2.
Aspect sare albastră solidă
Masă molară 187.56 g/mol
Proprietăți
Densitate 3.05 g/cm3 (anhidru);2.32 g/cm3 (trihidratat);2.07 g/cm3 (hexahidratat)
Starea de agregare solid
Punct de topire 256 °C (anhidru, descomp.);114 °C (trihidratat);26 °C (hexahidratat, descomp.)
Punct de fierbere 170 °C (trihidratat, descomp.)
Solubilitate bună în apă: 137.8 g/100 mL (0 °C) (trihidratat)
Anion Cupru
Cation Azotat
Duritate (Scara Mohs) ?
| colspan="2" style="line-height: 1.0;|
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
1
1
OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Azotatul de cupru (II), numit și azotat cupric, este o sare a cuprului divalent cu acidul azotic cu formula chimică Cu(NO3)2. Se cunosc patru forme ale azotatului de cupru: anhidră, trihidrată, hexahidrată și nonahidrată. [3]

Preparare[modificare | modificare sursă]

Azotatul de cupru poate fi preparat prin reacția dintre cuprul metalic și azotatul de argint: [4]

O altă reacție posibilă este cea dintre cupru și acid azotic, obținându-se azotat de cupru, monoxid de azot și apă: [4]

Azotatul de cupru anhidru nu se poate obține prin deshidratare, dar poate fi rezultat în urma reacției dintre cupru și tetraoxid de azot în acetat de etil. Se obține o sare cu formula Cu(NO3)2·N2O4 care, încălzită, devine azotat de cupru anhidru. [3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Azotat de cupru", 3251-23-8 (în engleză), PubChem, accesat la 19 noiembrie 2016 
  2. ^ ro Merck chemicals Accesat la 8 mai 2012
  3. ^ a b ro De la scritube-Cuprul Accesat la 8 mai 2012
  4. ^ a b ro Despre cupru și reacțiile sale Accesat la 8 mai 2012