Azotat de beriliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Azotat de beriliu
Beryllium nitrate.png
Denumiri
Alte denumiri Nitrat de beriliu, diazotat de beriliu, dinitrat de beriliu
Identificare
[Be+2].[N+](=O)([O-])[O-].[N+](=O)([O-])[O-][3]  Modificați la Wikidata
Număr CAS 13597-99-4 [2]
Informații generale
Formulă chimică Be(NO3)2
Aspect pudră de culoare albă cu tente galbene [2]
Masă molară 132,988 g/mol [1]
Proprietăți
Densitate 1,56 g/cm3
Punct de topire 60 °C
Punct de fierbere 100 °C (se descompune)
Solubilitate greu solubil în apă
Miros inodor
| colspan="2" style="line-height: 1.0;|
Hazard TT.svg Hazard N.svg

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Azotatul de beriliu este o sare a beriliului cu acidul azotic, cu formula chimică Be(NO3)2. Este utilizat ca sursă de ioni de beriliu și ca reactiv de laborator.[1]

Hazard[modificare | modificare sursă]

Azotatul de beriliu este un compus toxic,[4] ca toate substanțele ce conțin beriliu în moleculă. Încălzit, acest azotat dă un fum care este toxic și iritant pentru căile respiratorii. În plus, când este expusă o mare cantitate pe termen scurt, poate apărea pneumopatia, deși primele simptome se manifestă abia peste trei zile.[4]

Preparare[modificare | modificare sursă]

Azotatul de beriliu poate fi preparat prin combinarea hidroxidului de beriliu cu acidul azotic.[5]

O altă metodă de preparare este prin reacția din clorură de beriliu și tetraoxid de azot într-o soluție de acetat de etil, după reacția:[6]

Există și alte procedee de obținere:

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

În general, azotatul de beriliu împarte aceeași proprietăți chimice cu azotații. În reacție cu carbonații și cu sulfurile metalelor alcaline se formează hidroxidul de beriliu:

În soluții apoase, este parțial hidrolizat:

Descompunerea termică a azotatului de beriliu are loc la aproximativ 1000 °C, în urma reacției de descompunere formându-se oxid de beriliu, dioxid de azot și oxigen:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Beryllium nitrate:AMERICAN ELEMENTS Accesat la data de 30 aprilie 2012
  2. ^ a b PDF Accesat la 30 aprilie 2012
  3. ^ "Azotat de beriliu", 13597-99-4, PubChem, accesat la 14 octombrie 2016 
  4. ^ a b Beryllium Nitrate (ICSC)”. IPCS INCHEM. http://www.inchem.org/documents/icsc/icsc/eics1352.htm. Accesat la 30 Aprilie 2012. 
  5. ^ Walsh, Kenneth (2009). Beryllium chemistry and processing. ASM International. pp. 121–122. ISBN 9780871707215. http://books.google.com/books?id=3-GbhmSfyeYC&pg=PA121&lpg=PA121&dq=beryllium+nitrate&source=bl&ots=8T6RvZm8i5&sig=0IYY6Zuk2uMnb3u9BXmI3fcTUDU&hl=en&ei=_TsiTYT6KpPXnAe07OH9DQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=9&ved=0CFUQ6AEwCDgU#v=onepage&q&f=false. Accesat la 3 ianuarie 2011 
  6. ^ Brauer, Georg - Handbuch Der Präparativen Anorganischen Chemie Band 2, S.897;ISBN 3-432-87813-3.