Azotat de beriliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Azotat de beriliu
Beryllium nitrate.png
Denumiri
Alte denumiriNitrat de beriliu, diazotat de beriliu, dinitrat de beriliu
Identificare
[Be+2].[N+](=O)([O-])[O-].[N+](=O)([O-])[O-][3]  Modificați la Wikidata
Număr CAS13597-99-4 [2]
Informații generale
Formulă chimicăBe(NO3)2
Aspectpudră de culoare albă cu tente galbene [2]
Masă molară132,988 g/mol [1]
Proprietăți
Densitate1,56 g/cm3
Punct de topire60 °C
Punct de fierbere100 °C (se descompune)
Solubilitategreu solubil în apă
Mirosinodor
| colspan="2" style="line-height: 1.0;|
Hazard TT.svg Hazard N.svg

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Azotatul de beriliu este o sare a beriliului cu acidul azotic, cu formula chimică Be(NO3)2. Este utilizat ca sursă de ioni de beriliu și ca reactiv de laborator.[1]

Hazard[modificare | modificare sursă]

Azotatul de beriliu este un compus toxic,[4] ca toate substanțele ce conțin beriliu în moleculă. Încălzit, acest azotat dă un fum care este toxic și iritant pentru căile respiratorii. În plus, când este expusă o mare cantitate pe termen scurt, poate apărea pneumopatia, deși primele simptome se manifestă abia peste trei zile.[4]

Preparare[modificare | modificare sursă]

Azotatul de beriliu poate fi preparat prin combinarea hidroxidului de beriliu cu acidul azotic.[5]

O altă metodă de preparare este prin reacția din clorură de beriliu și tetraoxid de azot într-o soluție de acetat de etil, după reacția:[6]

Există și alte procedee de obținere:

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

În general, azotatul de beriliu împarte aceeași proprietăți chimice cu azotații. În reacție cu carbonații și cu sulfurile metalelor alcaline se formează hidroxidul de beriliu:

În soluții apoase, este parțial hidrolizat:

Descompunerea termică a azotatului de beriliu are loc la aproximativ 1000 °C, în urma reacției de descompunere formându-se oxid de beriliu, dioxid de azot și oxigen:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Beryllium nitrate:AMERICAN ELEMENTS Accesat la data de 30 aprilie 2012
  2. ^ a b PDF Accesat la 30 aprilie 2012
  3. ^ „Azotat de beriliu”, 13597-99-4 (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b „Beryllium Nitrate (ICSC)”. IPCS INCHEM. Accesat în 30 Aprilie 2012.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  5. ^ Walsh, Kenneth (). Beryllium chemistry and processing. ASM International. pp. 121–122. ISBN 9780871707215. Accesat în . 
  6. ^ Brauer, Georg - Handbuch Der Präparativen Anorganischen Chemie Band 2, S.897;ISBN 3-432-87813-3.