Sailor Moon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sailor Moon
Sailor Senshi2.png
Personajele principale ale serialului
美少女戦士セーラームーン
(Bishōjo Senshi Sērā Mūn)
GenShōjo, Aventură, Fată Magică, Romantic, Comedie, Dramă, Fantastic
Manga
AutorNaoko Takeuchi
EdituraJaponia Kodansha
Publicat înJaponia Nakayoshi & Run Run
Statele Unite ale Americii Mixxzine & Smile
Publicat întreFebruarie 1992Martie 1997
Nr. de volume18
Anime: Sailor Moon
RegizorJunichi Satō
Kunihiko Ikuhara
Takuya Igarashi
ScenaristSukehiro Tomita
Yōji Enokido
Ryōta Yamaguchi
StudioToei Animation
Deținator licențăFormat:English anime licensee
Difuzat inițial peJaponia TV Asahi
Difuzat prima data între7 Martie 1992 – 8 Februarie 1997
Nr episoade200
Anime: Sailor Moon Crystal
RegizorMunehisa Sakai (Season 1 and 2)
Chiaki Kon (Season 3)
ScenaristJunichirō Tsuchiya
Yū Kaminoki
StudioToei Animation
Deținator licențăFormat:English anime licensee
Difuzat inițial peJaponia Tokyo MX
Difuzat prima data între5 iulie 2014 – 18 iulie 2015
(Niconico broadcast)
4 aprilie 2016 (2016-04-04) – 27 iunie 2016 (2016-06-27)
(Tokyo MX broadcast)
Nr episoade39
Alte produse media

Sailor Moon (美少女戦士セーラームーン, Bishōjo Senshi Sērā Mūn?, tradus oficial ca Pretty Soldier Sailor Moon[1] și ulterior tradus ca Pretty Guardian Sailor Moon[2][3]}}) este titlul francizei japoneze create de Naoko Takeuchi. Este generalizat ca fiind popularizarea unui sentai (echipe) de fete magice, la fel ca re-instaurarea genului fetei magice; seria manga a fost adaptată într-un anime produs de Toei Animation și difuzat în Japonia între anii 1992-1997.[4][5].

Povestea metaseriilor planează asupra unor apărători reîncarnați ai unui regat ce stăpânea sistemul solar și lupta lor cu forțele negative. Personajele centrale numite Sailor Senshi (literal "Sailor Soldiers"; frecvent numite "Sailor Scouts" în versiunea Nord Americană )— sunt niște adolescente care se transformă în eroine invocând numele lunii și planetelor (Sailor Moon, Sailor Mercur, Sailor Marte, etc). Termenul "Sailor" vine de la stilul vestimentar școlar japonez, sērā fuku (costum de marinar), după care uniformele Senshi sunt inspirate. Elementele fanteziei sunt simbolice și câteodată bazate pe mitologie.

Crearea seriei manga al Sailor Moon a fost precedată de o alta, Codename: Sailor V, care se axa doar pe un singur Sailor Senshi. Takeuchi plănuiește să creeze o serie despre fete din spațiul extraterestru, iar editorul ei să le pună în sērā fuku. Când Sailor V a fost propus pentru o adaptare anime, conceptul a fost modificat pentru ca însăși Sailor V să devină doar un membru al echipei. Seriile manga rezultate au fost o fuziune între populara fată magică și genurile sentai, care erau apreciate de Takeuchi ca fan, făcând astfel ca seriile Sailor Moon să fie prima serie care să le combine pe cele două.

Seriile manga au rezultat din sub-serii, care vor deveni alte tipuri media, inclusiv un anime foarte popular, jocuri video și serii din genul live-action (tokusatsu). Deși cele mai multe concepte se suprapun în multe versiuni, sunt câteodată divergențe notabile, astfel continuitatea dintre formatele diferite este limitată.

Producția[modificare | modificare sursă]

Naoko Takeuchi a pus bazele proiectului Sailor Moon în urma publicării unei serii manga numite Codename: Sailor V, publicată pe 20 august 1991, serie ce o figura pe Sailor Venus ca protagonistă.[6] Takeuchi dorea să creeze o poveste cu acțiunea desfăsurată în spațiul cosmic; în timp ce discuta cu editorul Fumio Osano, acesta sugerează adiția elementului Sailor fuku.[7] Când Codename: Sailor V a fost propus pentru o adaptare anime de către Toei Animation, Takeuchi reimaginează conceptul creat, iar Sailor Venus devine membra unei echipe.[8][9] Seria manga rezultată devenise o fuziune a popularei serii magical girl și Super Sentai, serii favorizate de Takeuchi ca fan.[10] Elemente preferate includeau astronomia,[7] astrologia, precum și mitologia greacă și romană,[11] geologia, elemente clasice japoneze,[12]:286 modă,[11][13] și obiceiuri adolescentine.[13]

Takeuchi afirmase că discuțiile inițiale cu Kodansha considerau seria ca fiind una singulară;[14] acțiunea a fost dezvoltată în diverse întruniri, cu un an înaintea difuzării seriilor.[15]:93 După finalizarea primei serii, Toei și Kodansha discută cu Takeuchi pentru a continua seria, iar aceasta va scrie încă patru capitole,[14] care erau publicate uneori simultan cu cele cinci sezoane corespondente ale adaptării anime. Seria anime se desfășura cu o lună sau două în urma seriei manga.[15]:93 Astfel, anime-ul urma desfășurarea acțiunilor din manga, deși existau anumite diferențe.[16] Takeuchi afirmă ulterior că datorită echipei de producție Toei (care era predominant formată din bărbați), considera anime-ul ca având "o ușoară perspectivă masculină."[16]

Ulterior, Takeuchi afirmă că plănuia eliminarea protagoniștilor, dar Osano a respins această idee, menționând "[Sailor Moon] este o manga shōjo!"; protagoniștii au fost uciși în adaptarea anime ca urmare a luptei cu Dark Kingdom, iar ulterior vor fi reanimate. Takeuchi era indignată de faptul că nu a putut face asta în versiunea ei.[17] Totodată, Takeuchi intenționa să permită adaptarea anime a Sailor Moon pentru doar un sezon, însă datorită popularității imense, Toei o roagă să continue seriile. La început, aceasta a întâmpinat dificultăți în dezvoltarea unui fir epic pentru a continua seriile, iar în urma unor discuții cu Osano, acesta sugerează includerea fiicei lui Usagi, Chibiusa.[17]

Subiectul[modificare | modificare sursă]

În Minato, Tokyo, o elevă pe nume Usagi Tsukino se împrietenește cu Luna, o pisică-vorbitoare ce îi va dărui o broșă magică pentru a deveni Sailor Moon: un luptător destinat să salveze Pîmântul de forțele nefaste. Luna și Usagi vor forma o echipă de Sailor Senshi pentru a-și găsi Prințesa și Cristalul Legendar. Se vor întâlni cu studenta Ami Mizuno, care este Sailor Mercury; Rei Hino, o preoteasă ce devine Sailor Mars; Makoto Kino, o studentă de schimb ce devine Sailor Jupiter; și Minako Aino, o tânără aspirantă la celebritate, ce devine Sailor Venus, acompaniată de pisica ei, Artemis. Ulterior, îl vor întâlni pe Mamoru Chiba, un elev de liceu care devine ocazional Tuxedo Mask.

Prima parte a seriei prezintă lupta grupului cu Regatul Întunecat. Condus de Queen Beryl, o echipă de 4 generali-Cei Patru Regi ai Cerului (四天王Shiten'ō)— încearcă să găsească Cristalul Legendar pentru a elibera o entitate malefică, numită Queen Metaria. Usagi și echipa ei descoperă că în viețile anterioare erau membrii unui regat lunar, numit Silver Millennium. Regatul Întunecat a pornit un război, ce a condus la distrugerea regatului selenar - ulterior, Queen Serenity își trimite fiica Princess Serenity, protectorii ei Sailor Senshi, sfetnicii Luna și Artemis, precum și iubitul prințesei Prințul Endymion în timp, cu ajutorul Cristalului, pentru a se renaște. Echipa o recunoaște pe Usagi ca reîncarnarea lui Serenity și Mamoru reîncarnarea lui Endymion. Sailor Senshi îi vor ucide pe cei 4 Regi, care erau gardienii lui Endymion în viețile anterioare. Într-o confruntare finală cu Regatul Întunecat, Minako o ucide pe Queen Beryl; ea și ceilalți Senshi se sacrifică pentru a încerca să o distrugă pe Queen Metaria. Folosind Cristalul Legendar, Usagi reușește să o distrugă pe Metaria și să îți readucă prietenii la viață.

La începutul seriei secunde, fiica lui Usagi și Mamoru, Chibiusa, călătorește din viitor pentru a găsi Cristalul Legendar. Ca urmare, Sailor Senshi îl vor întâlni pe Wiseman și Clanul Lunii Întunecate, care o caută pe Chibiusa. Aceasta va aduce Sailor Senshi în viitor, unde părinții ei conduc Regatul Selenar ca Neo-Queen Serenity și Regele Endymion - în timpul călătoriei lor, o întâlnesc pe Sailor Pluto, gardianul Porții Spațiu-Timp. Pluto îl va opri pe conducătorul Clanului, Prince Demand, să distrugă continuumul spațiu-timp, și ea va muri. Ulterior, Chibiusa va descoperi că este Sailor Chibi-Moon și o ajută pe Usagi să distrugă forma reală a lui Wiseman, Death Phantom.

A treia parte se concentrează pe un grup numit Death Busters, creat de Profesorul Soichi Tomoe, care încearcă să aducă entitatea numită Pharaoh 90 pe Pâmînt pentru a fuziona cu planeta. Fiica lui Tomoe, Hotaru este posedată de entitatea numită Mistress 9, care trebuie să deschidă poarta dimensională prin care Pharaoh 90 trebuie să călătorească. Conducătorul-auto Haruka Tenoh și violonista Michiru Kaioh apar ca Sailor Uranus și Sailor Neptune, care păzesc spațiul extern al Sistemului Solar de amenințări. Eleva Setsuna Meioh, reîncarnarea lui Sailor Pluto, li se va alătura. Usagi obține Graalul Sfânt, transformându-se în Super Sailor Moon, și încearcă să foloească puterea Graalului și al Cristalului Legendar pentru a-l distruge pe Pharaoh 90 - acest lucru va conduce la reanimarea lui Hotaru ca Sailor Saturn, percepută inițial de Haruka, Michiru și Setsuna ca o amenințare. Ca și prevestitor al morții, Hotaru își folosește puterea distrugătoare pentru a-l separa pe Pharaoh 90 de Pământ și o îndrumă pe Setsuna să își folosească puterea asupra spațiului și timpului pentru a închide poarta dimensională.

Seria a patra planează asupra luptei eroinelor cu grupul numit Dead Moon Circus, condus de Queen Nehelenia, auto-proclamată ca fiind "conducătorul de drept" al Regatului Selenar și Pământului. Nehelenia va invada Elysion, care adăpostește Regatul Auriu al Pământului, capturându-l pe Înaltul Preot Helios și își va instrui supușii să fure Cristalul Legendar. Prințul Endymion este prezentat ca fiind posesorul Cristalului Auriu - piatra sacră a Regatului Auriu. Mamoru și Sailor Senshi își vor combina puterile cu Graalul Sfânt, iar Usagi se va putea transforma în Eternal Sailor Moon și o va ucide pe Nehelenia. Patru din slujitoarele lui Nehelenia, Amazoness Quartet, sunt prezentate ca fiind Sailor Quartet, destinate să devină paznicii Chibiusei în viitor - acestea au fost reanimate prematur și au fost corupte de Nehelenia.

Seria finală prezintă conflictul eroinelor cu Shadow Galactiva, un grup fals de Sailor Senshi. Liderul lor, Sailor Galaxia, plănuiește să fure Cristalele Sailor pentru a conduce galaxia și să ucidă o entitate malefică, cunoscută ca și Chaos. După ce îl va ucide pe Mamoru și majoritatea Sailor Senshi, Usagi călătorește spre Galaxy Cauldron, o va învinge pe Galaxia și își va reanima prietenii. Alături de Usagi sunt Sailor Starlights, care locuiesc pe planeta Kinmoku, conducătoarea lor Princess Kakyuu și bebelușul Sailor Chibichibi ce provine dintr-un viitor îndepărtat - ulterior, Chibiusa și Sailor Quartet se alătură grupului lui Usagi. După numeroase lupte și după moartea Galaxiei, Sailor ChibiChibi își dezvăluie adevărata formă ca fiind Sailor Cosmos. După distrugerea lui Chaos. Seria se încheie cu nunta dintre Usagi și Mamoru șase ani mai târziu.

Media[modificare | modificare sursă]

Acțiunea este împărțită în cinci serii, fiecare cu reprezentare manga și anime, de obicei sub nume diferite:

  1. Regatul Întunecat(Dark Kingdom) (Sailor Moon)
  2. Copacul lumii negre(Makaiju/Doom Tree)& Luna Neagră(Black Moon) (Sailor Moon R)
  3. Nesfîrșitul/Infinitatea (Mugen/Infinity) (Sailor Moon S)
  4. Visele(Dream) (Sailor Moon SuperS)
  5. Stelele(Stars) (Sailor Moon Sailor Stars)

Anime-ul a adăugat o sub-serie la începutul celui de al doilea sezon și a continuat și sfârșit acțiunea din al patrulea sezon în al cincelea.

Seria manga[modificare | modificare sursă]

Scrisă și ilustrată de Naoko Takeuchi, Sailor Moon a fost publicată în antologia lunară manga Nakayoshi începând cu 28 decembrie 1991 până pe 3 februarie 1997.[6] Povestirile secundare erau serializate simultan în RunRun—o altă serie de reviste manga ce aparțineau de Kodansha.[6] Cele 52 de capitole individuale au fost publicate în 18 volume tankōbon de către Kodansha începând din 6 iulie 1992 până pe 4 aprilie 1997.[18][19] În 2003, capitolele au fost relansate într-o colecție de 12 volume shinzōban, pentru a coincide cu lansarea seriilor live-action.[20] Seria manga a fost redenumită ca Pretty Guardian Sailor Moon și includea o nouă copertă,[21] precum și dialoguri și ilustrații refăcute. Cele zece povești individuale scurte au fost de asemenea lansate sub forma a două volume.[22][23] În 2013, capitolele au fost relansate sub forma a 10 volume kanzenban pentru a sărbători aniversarea a 20 de ani ai seriei manga, ce includea tehnică refăcută digital, coperte noi și lucrări din perioada tirajului din Nakayoshi [24] Cărțile au fost mărite de la dimensiunea tipică japoneză pentru manga, la A5.[25][26] Povestirile scurte au fost republicate în două volume, având o desfășurare dezordonată. Codename: Sailor V a fost de asemenea inclusă în a treia ediție.[26]

Seria manga Sailor Moon a fost inițial licențiată pentru publicul anglofon de către Mixx (ulterior Tokyopop) în America de Nord. Aceasta a fost publicată ca serie începând cu 1997 în MixxZine , însă ulterior a fost înlăturată și adaptată ca o revistă separată, cu tiraj lunar pentru a termina prima, a doua și a treia poveste. În același timp, seria a patra și a cincea erau printate într-o altă revista numită Smile.[27] Seriile au fost ulterior colectate într-o trilogie de romane grafice, lansate în 18 volume, publicate în perioada 1 decembrie 1998 - 18 septembrie 2001.[28][29] In 2005, licența celor de la Tokyopop va expira, iar ediția lor nu va mai fi printată.[30]

În 2011, Kodansha Comics anunțase că vor publica seria manga Sailor Moon, precum și Codename: Sailor V în limba engleză.[31] Totodată, aceștia vor republica cele 12 volume Sailor Moon simultan cu ediția în 2 volume a seriei Codename Sailor V, din septembrie 2011 până în iulie 2013.[32][33][34] Primul volum al celor 2 povestiri scurte comune a fost publicat pe 10 septembrie 2013;[35] al doilea a fost publicat pe 26 noiembrie.[36]

Seria manga a fost licențiată pentru alte țări anglofone - în Marea Britanie, volumele erau distribuite de Turnaround Publisher Services[37], iar în Australia de către Random House Australia.[38]

Seria anime[modificare | modificare sursă]

Sailor Moon[modificare | modificare sursă]

Toei Animation a produs o seria animată pentru TV pe baza celor 52 de capitole din seria manga, de asemenea intitulată Pretty Soldier Sailor Moon.[4][5] A fost regizată de Junichi Satō, Kunihiko Ikuhara și Takuya Igarashi.[39] Premiera seriilor în Japonia a avut loc pe 7 martie 1992, pe postul TV Asahi, difuzând 200 de episoade până la finalizarea seriei pe 8 februarie 1997. Majoritatea versiunilor internaționale, inclusiv adaptarea în limba engleză, transmit seria sub numele Sailor Moon.

Sailor Moon Crystal[modificare | modificare sursă]

On July 6, 2012, Kodansha and Toei Animation announced that it would commence production of a new anime adaptation of Sailor Moon, called Sailor Moon Crystal, for a simultaneous worldwide release in 2013 as part of the series' 20th anniversary celebrations.[40][41][42][43] Crystal premiered on July 5, 2014, and episodes would premiere on the first and third Saturdays of each month.[44] Kotono Mitsuishi reprised her role as Sailor Moon.[45] The first two seasons were released together, covering their corresponding arcs of the manga ("Dark Kingdom" and "Black Moon"). A third season (subtitled "Death Busters" based on the "Infinity" arc on the manga) premiered on April 4, 2016.[46] On January 25, 2017, another sequel was announced.[47]

Filme si episoade speciale TV[modificare | modificare sursă]

Three animated theatrical feature films based on the original Sailor Moon series have been released in Japan. The films are side-stories that do not correlate with the timeline of the original series. A one-hour television special was aired on TV Asahi in Japan on April 8, 1995.[48] In 1997, an article in Variety stated that The Walt Disney Company was interested in acquiring the rights to Sailor Moon as a live action film to be directed by Stanley Tong.[49]

Cărți[modificare | modificare sursă]

There have been numerous companion books to Sailor Moon. Kodansha released some of these books for each of the five story arcs, collectively called the Original Picture Collection. The books contain cover art, promotional material and other work by Takeuchi. Many of the drawings are accompanied by comments on the way she developed her ideas, created each picture and commentary on the anime interpretation of her story.[1][50][51][52][53] Another picture collection, Volume Infinity, was released as a self-published, limited-edition artbook after the end of the series in 1997. This artbook includes drawings by Takeuchi and her friends, her staff, and many of the voice actors who worked on the anime. In 1999, Kodansha published the Materials Collection; this contained development sketches and notes for nearly every character in the manga, and for some characters that never appeared. Each drawing includes notes by Takeuchi about costume pieces, the mentality of the characters and her feelings about them. It also includes timelines for the story arcs and for the real-life release of products and materials relating to the anime and manga. A short story, Parallel Sailor Moon is also featured, celebrating the year of the rabbit.[14]

Stage musicals[modificare | modificare sursă]

In mid-1993, the first musical theater production based on Sailor Moon premiered; Anza Ohyama starred as Sailor Moon. Thirty such musicals in all have been produced, with one in pre-production. The shows' stories include anime-inspired plotlines and original material. Music from the series has been released on about 20 memorial albums.[54] The popularity of the musicals has been cited as a reason behind the production of the live action television series, Pretty Guardian Sailor Moon.[55]

During the original run musicals ran in the winter and summer of each year, with summer musicals staged at the Sunshine Theater in the Ikebukuro area of Tokyo. In the winter, musicals toured to other large cities in Japan, including Osaka, Fukuoka,[56] Nagoya, Shizuoka, Kanazawa, Sendai,[57] Saga, Oita, Yamagata and Fukushima.[58] The final incarnation of the first run, New Legend of Kaguya Island (Revised Edition) (新・かぐや島伝説 <改訂版> Shin Kaguyashima Densetsu (Kaiteban)?), went on stage in January 2005, following which, Bandai officially put the series on a hiatus.[59] On June 2, 2013, Fumio Osano announced on his Twitter page that the Sailor Moon musicals would begin again in September 2013.[60] The 20th anniversary show La Reconquista ran from September 13 to 23 at Shibuya's AiiA Theater Tokyo, with Satomi Ōkubo as Sailor Moon. Satomi Ōkubo reprised the role in the 2014 production Petite Étrangère which ran from August 21 to September 7, 2014, again at AiiA Theater Tokyo.

Serii Live-action[modificare | modificare sursă]

American remake[modificare | modificare sursă]

In 1993, Renaissance-Atlantic Entertainment, Bandai and Toon Makers, Inc. conceptualized their own version of Sailor Moon, which was half live-action and half Western-style animation. Toon Makers produced a 17-minute proof of concept presentation video as well as a two-minute music video, both of which were directed by Rocky Sotoloff, for this concept. Renaissance-Atlantic presented the concept to Toei, but it was turned down as their concept would have cost significantly more than simply exporting and dubbing the anime adaptation.[61]Format:Unreliable source?

At the 1998 Anime Expo convention in Los Angeles, the music video was shown. It has since been copied numerous times and has been viewed on many streaming video sites. Because of the relatively poor quality of the source video and circulated footage, many anime fans thought that the music video was actually a leaked trailer for the project.Format:Original research inline Additional copies of the footage have since been uploaded to the Internet and served only to bolster the mistaken assumption, in addition to incorrectly citing the production to Saban Entertainment, who became known for a similar treatment that created the Power Rangers series.[61]

Pretty Soldier Sailor Moon[modificare | modificare sursă]

In 2003, Toei Company produced a Japanese live-action Sailor Moon television series using the new translated English title of Pretty Guardian Sailor Moon. Its 49 episodes were broadcast on Chubu-Nippon Broadcasting from October 4, 2003 to September 25, 2004.[62][63] Pretty Guardian Sailor Moon featured Miyuu Sawai as Usagi Tsukino, Rika Izumi (credited as Chisaki Hama) as Ami Mizuno, Keiko Kitagawa as Rei Hino, Mew Azama as Makoto Kino, Ayaka Komatsu as Minako Aino, Jouji Shibue as Mamoru Chiba, Keiko Han reprising her voice role as Luna from the original anime and Kappei Yamaguchi voicing Artemis. The series was an alternate retelling of the Dark Kingdom arc, adding a storyline different from that in the manga and first anime series, with original characters and new plot developments.[55][64] In addition to the main episodes, two direct-to-video releases appeared after the show ended its television broadcast. "Special Act" is set four years after the main storyline ends, and shows the wedding of the two main characters. "Act Zero" is a prequel showing the origins of Sailor V and Tuxedo Mask.[65]

Jocuri Video[modificare | modificare sursă]

The Sailor Moon franchise has spawned several video games across various genres and platforms. Most were made by Bandai and its subsidy Angel; others were produced by Banpresto. The early games were side-scrolling fighters; later ones were unique puzzle games, or versus fighting games. Another Story was a turn-based role-playing video game.[66] The only Sailor Moon game produced outside Japan, 3VR New Media's The 3D Adventures of Sailor Moon, went on sale in North America in 1997.[67] A video game called Sailor Moon: La Luna Splende (Sailor Moon: The Shining Moon) was released on March 16, 2011 for the Nintendo DS.[68]

Personaje[modificare | modificare sursă]

Usagi Tsukino
Mamoru Chiba
Ami Mizuno
Rei Hino
Makoto Kino
Minako Aino
Haruka Tenoh
Michiru Kaioh
Hotaru Tomoe

Impact[modificare | modificare sursă]

Sailor Moon is one of the most popular manga series of all time and continues to enjoy high readership worldwide. More than one million copies of its tankōbon volumes had been sold in Japan by the end of 1995.[15]:95 By the series' 20th anniversary in 2012, this number had grown to 35 million copies in over fifty countries.[69] The manga won the Kodansha Manga Award in 1993 for shōjo.[70] The English adaptations of both the manga and the anime series became the first successful shōjo title in the United States.[71] The character of Sailor Moon is recognized as one of the most important and popular female superheroes of all time.[72][73][74][75]

Sailor Moon has also become popular internationally. Sailor Moon was broadcast in Spain and France beginning in December 1993; these became the first countries outside Japan to broadcast the series.[76] It was later aired in Russia, South Korea, the Philippines, China, Italy, Taiwan, Thailand, Indonesia and Hong Kong, before North America picked up the franchise for adaptation. In the Philippines, Sailor Moon was one of its carrier network's main draws, helping it to become the third-biggest network in the country.[12]:10-11 In 2001, the Sailor Moon manga was Tokyopop's best selling property, outselling the next-best selling titles by at least a factor of 1.5.[77] In Diamond Comic Distributors's May 1999 "Graphic Novel and Trade Paperback" category, Sailor Moon Volume 3 was the best-selling comic book in the United States.[78]

In his 2007 book Manga: The Complete Guide, Jason Thompson gave the manga series three stars out of four. He enjoyed the blending of shōnen and shōjo styles, and said the combat scenes seemed heavily influenced by Saint Seiya, but shorter and less bloody. He also said the manga itself appeared similar to Super Sentai television shows. Thompson found the series fun and entertaining, but said the repetitive plot lines were a detriment to the title, which the increasing quality of art could not make up for; even so, he called the series "sweet, effective entertainment."[71] Thompson said although the audience for Sailor Moon is both male and female, Takeuchi does not use excessive fanservice for males, which would run the risk of alienating her female audience. Thompson said fight scenes are not physical and "boil down to their purest form of a clash of wills", which he says "makes thematic sense" for the manga.[79]

Comparing the manga and anime, Sylvain Durand said the manga artwork is "gorgeous", but its storytelling is more compressed and erratic and the anime has more character development. Durand said "the sense of tragedy is greater" in the manga's telling of the "fall of the Silver Millennium," giving more detail about the origins of the Shitennou and on Usagi's final battle with Beryl and Metaria. Durand said the anime omits information that makes the story easy to understand, but judges the anime more "coherent" with a better balance of comedy and tragedy, whereas the manga is "more tragic" and focused on Usagi and Mamoru's romance.[80]

For the week of September 11, 2011, to September 17, 2011, the first volume of the re-released Sailor Moon manga was the best-selling manga on The New York Times Manga Best Sellers list, with the first volume of Codename: Sailor V in second place.[81][82] The first print run of the first volume sold out after four weeks.[83]

Influență[modificare | modificare sursă]

With their dynamic heroines and action-oriented plots, many attribute the manga and anime series to reinvigorating the magical girl genre. After its success, many similar magical girl series, including Magic Knight Rayearth, Wedding Peach, Nurse Angel Ririka SOS and Pretty Cure, emerged.[71]:199[84] Sailor Moon has been called "the biggest breakthrough" in English-dubbed anime until 1995, when it premiered on YTV,[12]:10-11 and "the pinnacle of little kid shōjo anime."[85] Cultural anthropologist Matt Thorn said that soon after Sailor Moon, shōjo manga started appearing in book shops instead of fandom-dominated comic shops.[86] The series are credited as beginning a wider movement of girls taking up shōjo manga.[71][87] Canadian librarian Gilles Poitras defines a generation of anime fans as those who were introduced to anime by Sailor Moon in the 1990s, saying they were both much younger than other fans and were also mostly female.[84]

Historian Fred Patten credits Takeuchi with popularizing the concept of a Super Sentai-like team of magical girls,[88][89] and Paul Gravett credits the series with revitalizing the magical girl genre itself.[90] A reviewer for THEM Anime Reviews also credited the anime series with changing the genre—its heroine must use her powers to fight evil, not simply have fun as previous magical girls had done.[91] Sailor Moon also influenced the development of Powerpuff Girls and Totally Spies!.[92]

In western culture, Sailor Moon is sometimes associated with the feminist and Girl Power movements and with empowering its viewers,[93] especially regarding the "credible, charismatic and independent" characterizations of the Sailor Soldiers, which were "interpreted in France as an unambiguously feminist position".[94] Although Sailor Moon is regarded as empowering to women and feminism in concept, through the aggressive nature and strong personalities of the Sailor Soldiers,[95] it is a specific type of feminist concept where "traditional feminine ideals [are] incorporated into characters that act in traditionally male capacities".[95] While the Sailor Soldiers are strong, independent fighters who thwart evil—which is generally a masculine stereotype—they are also ideally feminized in the transformation of the Sailor Soldiers from teenage girls into magical girls, with heavy emphasis on jewelry, make-up and their highly sexualized outfits with cleavage, short skirts and accentuated waists.[11]

The most notable hyper-feminine features of the Sailor Soldiers—and most other females in Japanese girls' comics—are the girls' thin bodies, long legs, and, in particular, round, orb-like eyes.[11] Eyes are commonly known as the primal source within characters where emotion is evoked—sensitive characters have larger eyes than insensitive ones.[95] Male characters generally have smaller eyes that have no sparkle or shine in them like the eyes of the female characters.[95] The stereotypical role of women in Japanese culture is to undertake romantic and loving feelings;[11] therefore, the prevalence of hyper-feminine qualities like the openness of the female eye in Japanese girls' comics is clearly exhibited in Sailor Moon. Thus, Sailor Moon emphasizes a type of feminist model by combining traditional masculine action with traditional female affection and sexuality through the Sailor Soldiers.[95] Its characters are often described with "catty stereotypes", Sailor Moon's character in particular being singled out as less than feminist.[96]

Sailor Moon has also been compared to Mighty Morphin Power Rangers,[11][97] Buffy the Vampire Slayer[12]:281[98][99] and Sabrina, the Teenage Witch.[100]

James Welker said Sailor Moon's futuristic setting helps to make lesbianism "naturalized" and a peaceful existence. Yukari Fujimoto said although there are few "lesbian scenes" in Sailor Moon, it has become a popular subject for yuri dōjinshi. She cites this to the source work's "cheerful" tone, although she says "though they seem to be overflowing with lesbians, the position of heterosexuals is earnestly secured."[101]

In English-speaking countries, Sailor Moon developed a cult following among anime fans and male university students.[11] Patrick Drazen says the Internet was a new medium that fans used to communicate and played a role in the popularity of Sailor Moon.[12]:281 Fans could use the Internet to communicate about the series, organize campaigns to return Sailor Moon to U.S. broadcast, to share information about episodes that had not yet aired, or to write fan fiction.[96][102] In 2004, one study said there were 3,335,000 websites about Sailor Moon, compared to 491,000 for Mickey Mouse.[103] Gemma Cox of Neo magazine said part of the series' allure was that fans communicated via the Internet about the differences between the dub and the original version.[104] The Sailor Moon fandom was described in 1997 as being "small and dispersed."[105] In a United States study, twelve children paid rapt attention to the fighting scenes in Sailor Moon, although when asked whether they thought Sailor Moon was violent, only two said yes and the other ten described the episodes as "soft" or "cute."[106]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Takeuchi, Naoko (). Pretty Soldier Sailor Moon Original Picture Collection vol. I (ed. 1st). Japan: Kodansha. ISBN 4063245071. 
  2. ^ „美少女戦士セーラームーン新装版(1)”. kc.kodansha.co.jp (în Japanese). Kodansha Comics. Accesat în . 
  3. ^ „美少女戦士セーラームーン 完全版(1)”. kc.kodansha.co.jp (în Japanese). Kodansha Comics. Accesat în . 
  4. ^ a b „Pretty Soldier Sailor Moon DVD-COLLECTION Vol.1” 美少女戦士セーラームーン DVD‐COLLECTION Vol.1. toei-video.co.jp (în Japanese). Toei Video. Accesat în . 
  5. ^ a b „Pretty Soldier Sailor Moon DVD-COLLECTION Vol.2 (End)” 美少女戦士セーラームーン DVD‐COLLECTION Vol.2(完). toei-video.co.jp (în Japanese). Toei Video. Accesat în . 
  6. ^ a b c Takeuchi, Naoko (). „Pretty Guardian Sailor Moon ~Ten Years of Love and Miracles~”. Pretty Guardian Sailor Moon: Short Stories. 2. New York: Kodansha Comics. pp. 196–200. ISBN 9781612620107. 
  7. ^ a b Takeuchi, Naoko (). Pretty Guardian Sailor Moon shinzōban vol. 2. Kodansha. ISBN 406334777X. 
  8. ^ Takeuchi, Naoko (). „Vol. 1”. Codename wa Sailor V. 1. Kodansha. ISBN 4063228010. 
  9. ^ Takeuchi, Naoko (). „Vol. 1”. Codename: Sailor V shinzoban vol. 1. Kodansha. ISBN 4063349292. 
  10. ^ McCarter, Charles. „Public Interview with Takeuchi Naoko”. EX. Wayback Machine. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b c d e f g Grigsby, Mary (). „Sailormoon: Manga (Comics) and Anime (Cartoon) Superheroine Meets Barbie: Global Entertainment Commodity Comes to the United States”. The Journal of Popular Culture. 32 (1): 59–80. doi:10.1111/j.0022-3840.1998.3201_59.x. 
  12. ^ a b c d e Drazen, Patrick (). Anime Explosion!: The What? Why? & Wow! of Japanese Animation. Berkeley, California: Stone Bridge Press. ISBN 1880656728. 
  13. ^ a b Allison, Anne (). „A Challenge to Hollywood? Japanese Character Goods Hit the US”. Japanese Studies. 20 (1): 67–88. doi:10.1080/10371390050009075. 
  14. ^ a b c Takeuchi, Naoko (). Prety Soldier Sailor Moon Materials Collection. Tokyo: Kodansha. ISBN 4063245217. 
  15. ^ a b c Schodt, Frederik L. (). Dreamland Japan: Writings on Modern Manga (ed. 2nd). Berkeley, California: Stone Bridge Press. ISBN 9781880656235. 
  16. ^ a b Alverson, Brigid (). „Sailor Moon 101: Pretty, Powerful, And Pure of Heart”. MTV. Accesat în . 
  17. ^ a b Takeuchi, Naoko (). „Punch!”. Pretty Guardian Sailor Moon Volume 3 (ed. Shinsōban). Tokyo: Kodansha. ISBN 4063347834. 
  18. ^ „Pretty Soldier Sailor Moon (1)” 美少女戦士セーラームーン (1) (în Japanese). Kodansha. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Pretty Soldier Sailor Moon (18)” 美少女戦士セーラームーン (18) (în Japanese). Kodansha. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Sailor Moon New Edition (1)” 美少女戦士セーラームーン 新装版(1) (în Japanese). Kodansha. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Sailor Moon New Edition (1)” 美少女戦士セーラームーン新装版(1):美少女戦士セーラームーン20周年プロジェクト公式サイト (în Japanese). Sailormoon-official.com. . Accesat în . 
  22. ^ „Sailor Moon New Edition Short Stories (1)” 美少女戦士セーラームーン新装版 ショートストーリーズ(1). kc.kodansha.co.jp (în Japanese). Kodansha Comics. Accesat în . 
  23. ^ „Sailor Moon New Edition Short Stories (2)” 美少女戦士セーラームーン新装版 ショートストーリーズ(2). kc.kodansha.co.jp (în Japanese). Kodansha Comics. Accesat în . 
  24. ^ „Sailor Moon full version (1)” 美少女戦士セーラームーン 完全版(1). kodansha.co.jp (în Japanese). Kodansha Comics. Accesat în . 
  25. ^ Stephenson, Brad (). „3rd Gen Japanese Sailor Moon Manga Shopping Guide”. moonkitty.net. Accesat în . 
  26. ^ a b Elly (). „Sailor Moon Kanzenban + iPad Mini + Smart Phone Cases”. Miss Dream. Accesat în . 
  27. ^ „Mixx Controversies: Analysis”. Features. Anime News Network. . Accesat în . 
  28. ^ „Sailor Moon Volume 1”. Mixx Entertainment. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „Sailor Moon StarS Volume 3”. Mixx Entertainment. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ „Tokyopop Out of Print”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „Kodansha USA Announces the Return of Sailor Moon”. Anime News Network. Press release. . Accesat în . 
  32. ^ „Sailor Moon 1 by Naoko Takeuchi – Book”. Random House. . Accesat în . 
  33. ^ „Sailor Moon 1 by Naoko Takeuchi – Book”. Random House. Accesat în . 
  34. ^ „Codename Sailor V 1 by Naoko Takeuchi – Book”. Random House. Accesat în . 
  35. ^ „Sailor Moon Short Stories 1 by Naoko Takeuchi – Book”. Random House. Accesat în . 
  36. ^ „Sailor Moon Short Stories 2 by Naoko Takeuchi – Book”. Random House. Accesat în . 
  37. ^ „Sailor Moon Vol. 1”. Turnaround Publisher Services. Accesat în . 
  38. ^ „Sailor Moon 5”. Random House Australia. Accesat în . 
  39. ^ „Sailor Moon staff information”. Usagi.org. Accesat în . 
  40. ^ „Sailor Moon Manga Gets New Anime in Summer 2013”. Anime News Network. . Accesat în . 
  41. ^ Zahed, Ramin (). „New 'Sailor Moon' Reboot Arrives in 2013”. Animation Magazine. Accesat în . 
  42. ^ Mohajer-Va-Pesaran, Daphne (). „Happy birthday, Sailor Moon!”. The Japan Times. Accesat în . 
  43. ^ „New Sailor Moon Anime's Producer: Not Remaking 1st Anime”. Anime News Network. . Accesat în . 
  44. ^ „Kotono Mitsuishi Leads New Sailor Moon Crystal Anime Cast”. Anime News Network. . Accesat în . 
  45. ^ „Kotono Mitsuishi Leads New Sailor Moon Crystal Anime Cast”. Anime News Network (în engleză). Accesat în . 
  46. ^ „Sailor Moon Crystal 3rd Season's Premiere Date, Theme Songs Revealed - News”. Anime News Network. . Accesat în . 
  47. ^ „Sailor Moon Crystal Anime Gets Sequel”. Anime News Network. . Accesat în . 
  48. ^ „Sailor Moon SuperS Special”. Sailor Moon SuperS (în Japanese). . TV Asahi. 
  49. ^ Archerd, Army (). 'Magoo' goes stunt-crazy”. Variety. Accesat în . Disney, which wanted Tong to create an international franchise with his direction of the "live" "Magoo," is also in the process of acquiring rights to the Japanese cartoon Sailor Moon, also for Tong to direct 
  50. ^ Takeuchi, Naoko (). Pretty Soldier Sailor Moon Volume II Original Picture Collection. Kodansha. ISBN 406324508X. 
  51. ^ Takeuchi, Naoko (). Pretty Soldier Sailor Moon Volume III Original Picture Collection. Kodansha. ISBN 4063245187. 
  52. ^ Takeuchi, Naoko (). Pretty Soldier Sailor Moon Volume IV Original Picture Collection. Kodansha. ISBN 4063245195. 
  53. ^ Takeuchi, Naoko (). Pretty Soldier Sailor Moon Volume V Original Picture Collection. Kodansha. ISBN 4063245225. 
  54. ^ „Video DVD Corner” セーラームーン ビデオ・DVDコーナー (în Japanese). Sailor Moon Channel. Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ a b Font, Dillon (). „Sailor Soldiers, Saban Style”. Animefringe. Accesat în . 
  56. ^ „93 Summer Special Musical Pretty Soldier Sailor Moon Gaiden Dark Kingdom Resurrection Hen” これまでの公演の紹介 93サマースペシャルミュージカル 美少女戦士セーラームーン 外伝 ダーク・キングダム復活篇 (în Japanese). Sailormoon. Channel. Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ „94 Summer Special Musical Pretty Soldier Sailor Moon S way to the rabbit-love of the warrior” これまでの公演の紹介 94サマースペシャルミュージカル美少女戦士セーラームーンSうさぎ・愛の戦士への道 (în Japanese). Sailormoon. Channel. Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ „95 Spring Special Musical Pretty Soldier Sailor Moon S road to makeover Super Warrior (revised edition)” 95スプリングスペシャルミュージカル 美少女戦士セーラームーンS 変身・スーパー戦士への道(改訂版) (în Japanese). Sailormoon. Channel. Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ Lobão, David Denis (). „Musicais do OhaYO! – Parte 2” (în Portuguese). Universo Online. Accesat în . 
  60. ^ „Osabu Twitter” (în Japanese). Accesat în . 
  61. ^ a b Arnold, Adam. „Saban Moon”. Crystal Millennium of Commemoration. Accesat în . 
  62. ^ „Sailormoon. Channel – History of Sailor Moon”. sailormoon.channel.or.jp (în Japanese). Sailor Moon Channel. Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ „Sailormoon. Channel – Sailor Moon Live Action TV Corner” 「美少女戦士セーラームーン」 (în Japanese). Arhivat din original la . Accesat în . 
  64. ^ Mays, Jonathon (). „Pretty Guardian Sailor Moon – Review”. Anime News Network. Accesat în . 
  65. ^ „Live-action plate DVD (TV series)” 実写板DVD(TVシリーズ) (în Japanese). Sailormoon. Channel. Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ „Game Search”. GameFAQs - Video Game Cheats, Reviews, FAQs, Message Boards, and More. Accesat în . 
  67. ^ „The 3D Adventures of Sailor Moon for PC”. GameFAQs. Accesat în . 
  68. ^ Loo, Egan (). „New Sailor Moon DS Game to Ship in Spring in Italy – Interest”. Anime News Network. Accesat în . 
  69. ^ „Happy 20th Anniversary to Sailor Moon!”. Kodansha Comics. . Accesat în . 
  70. ^ Hahn, Joel. „Kodansha Manga Awards”. Comic Book Awards Almanac. Arhivat din original la . Accesat în . 
  71. ^ a b c d Thompson, Jason (). Manga: The Complete Guide. New York: Del Rey Books. p. 309. ISBN 9780345485908. 
  72. ^ Berlatsky, Noah (). „Can Sailor Moon Break Up the Superhero Boys Club?”. The Atlantic. Accesat în . 
  73. ^ „Sailor Moon superhero may replace Power Rangers”. Ludington Daily News. . Accesat în . 
  74. ^ Misiroglu, Gina; Roach, David A. (). The Superhero Book: The Ultimate Encyclopedia of Comic-book Icons and Hollywood Heroes (în engleză) (ed. 1st). Detroit, Michigan: Visible Ink Press. p. 711. ISBN 9781578591541. Accesat în . 
  75. ^ Comella, Anthony (). „Grrrl Power: Why Female Superheroes Matter”. Pop Mythology. Accesat în . 
  76. ^ „Sailor Moon History 1993” セーラームーンのあゆみ 1993年 (în Japanese). Sailormoon. Channel. Arhivat din original la . Accesat în . 
  77. ^ Flinn, Tom (). „Sailor Moon Graphic Novels Top Bookstore Sales – Demonstrates Shoujo's Potential”. ICv2. Accesat în . 
  78. ^ „MIXX'S SAILOR MOON MANGA IS THE NUMBER 1 GRAPHIC NOVEL OR TRADE PAPERBACK IN AMERICA!”. Mixx Entertainment. Wayback Machine. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ Thompson, Jason (). „Sailor Moon – Jason Thompson's House of 1000 Manga”. Anime News Network. Accesat în . 
  80. ^ Durand, Sylvain (). „Sailor Moon: Manga vs Animation”. Protoculture Addicts (39): 39. 
  81. ^ Taylor, Ihsan (). „Best Sellers – The New York Times”. NY Times. Accesat în . 
  82. ^ „New York Times Manga Best Seller List, September 11–17”. Anime News Network. . Accesat în . 
  83. ^ „Kodansha: Sailor Moon 1 Reprinted after 50,000 Sell Out”. Anime News Network. . Accesat în . 
  84. ^ a b Poitras, Gilles (). Anime Essentials: Every Thing a Fan Needs to Know (ed. 4th). Berkeley, California: Stone Bridge Press. pp. 31–32. ISBN 1880656531. 
  85. ^ Sevakis, Justin (). „Anime and Teen Culture... Uh-oh”. Anime News Network. Accesat în . 
  86. ^ Alverson, Brigid (). „Matt Thorn Returns to Translation”. Publishers Weekly. PWxyz, LLC. Accesat în . 
  87. ^ Deppey, Dirk (). „She's Got Her Own Thing Now”. The Comics Journal (269). Arhivat din original la . Accesat în . Scratch a modern-day manga fangirl, and you're likely to find someone who watched Sailor Moon when she was young. 
  88. ^ Sebastian, Trisha L. (). „Taking One for the Team: A Look at Sentai Shows”. Sequential Tart. Accesat în . 
  89. ^ Patten, Fred (). Watching Anime, Reading Manga 25 Years of Essays and Reviews. New York: Stone Bridge Press. p. 50. ISBN 1611725100. 
  90. ^ Gravett, Paul (). Manga: Sixty Years of Japanese Comics (ed. 2nd). London: Laurence King. p. 78. ISBN 1856693910. 
  91. ^ Christi (). „Sailor Moon”. THEMAnime.org. T.H.E.M. Anime Reviews. Accesat în . 
  92. ^ Saito, Kumiko (). „Magic, Shōjo, and Metamorphosis: Magical Girl Anime and the Challenges of Changing Gender Identities in Japanese Society”. The Journal of Asian Studies. 73 (01): 143–164. doi:10.1017/S0021911813001708. 
  93. ^ Newsom, Victoria Anne (). „Young Females as Super Heroes: Super heroines in the Animated 'Sailor Moon'”. Femspec. 5: 57–81. 
  94. ^ Penedo, Nicolas (). Nicolas Finet, ed. Dicomanga: le dictionnaire encyclopédique de la bande dessinée japonaise (în French). Paris: Fleurus. p. 464. ISBN 9782215079316. 
  95. ^ a b c d e Newsom, Victoria (). „Young Females as Super Heroes: Superheroines in the Animated Sailor Moon”. femspec.org. Femspec. Accesat în . 
  96. ^ a b Brown, Lousie (). „Sailing the Internet It's a treasure trove of trivia for Sailor 'Moonies'. pqarchiver.com. The Toronto Star. Accesat în . 
  97. ^ Craig, Timothy J. (). „Sailor Moon: Japanese Superheroes for Global Girls”. Japan Pop!: Inside the World of Japanese Popular Culture. Armonk, New York: Sharpe. pp. 259–278. ISBN 9780765605610. 
  98. ^ „Animerica: Animerica Feature: Separated at Birth? Buffy vs. Sailor Moon”. Animerica. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  99. ^ „Animerica: Animerica Feature: Separated at Birth? Buffy vs. Sailor Moon”. Animerica. Arhivat din original la . Accesat în . 
  100. ^ Yoshida, Kaori (). „Evolution of Female Heroes: Carnival Mode of Gender Representation in Anime”. Western Washington University. Western Washington University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  101. ^ Chandra, Subhash (). Lesbian Voices: Canada and the World: Theory, Literature, Cinema. New Delhi: Allied Publishers. pp. 177, 180. ISBN 8184240759. 
  102. ^ Matsumoto, Jon (). „Fans Sending an SOS for 'Sailor'. Los Angeles Times. Accesat în . 
  103. ^ Faiola, Anthony (). „We're Playing Their Toons”. Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  104. ^ Cox, Gemma (). „Shôjo Classic - Sailor Moon”. Neo. Arhivat din original la . Accesat în . 
  105. ^ Updike, Edith (). „The Novice Who Tamed The Web”. Business Week. Arhivat din original la . Accesat în . 
  106. ^ Allison, Anne (). „Cyborg Violence: Bursting Borders and Bodies with Queer Machines” (PDF). Cultural Anthropology. Duke University. 16 (2): 237–265. doi:10.1525/can.2001.16.2.237. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Sailor Moon.