Sari la conținut

Andrei Cornea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Andrei cornea)
Pentru un canotor, vedeți Andrei Cornea (canotor).
Andrei Cornea
Date personale
Născut (72 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, filosof, istoric al artei, clasicist, profesor universitar
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București

Andrei Cornea (n. , București, România) este eseist, istoric al artei, clasicist, publicist și filosof român. Este cunoscut pentru traducerea integrală în limba română, sub îndrumarea lui Constantin Noica, a dialogului „Politeia” al lui Platon din greaca veche. Scrie de asemenea un editorial politic săptămânal în Revista 22.

Este fiul mai mic al profesorului, criticului și istoricului literar de origine evreiasca Paul Cornea. Își ia licența în istoria și teoria artei la Academia de Arte Frumoase în 1976, pentru ca apoi, în 1980, să își ia licența în filologie clasică la Universitatea București. Urmează apoi un doctorat în filologie clasică la Universitatea București, în 1994. Între 1976 și 1987, este muzeograf la Muzeul Național de Artă, între 1987 și 1990 este cercetător la Institutul de Istorie a Artei, iar intre 1990 si 2006 la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“. În prezent, este profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, departamentul de studii culturale, specializarea studii europene. Colaborator permanent al revistei 22.
Debutează publicistic cu un articol despre Jan Brueghel cel Bătrîn în revista Liceului Nicolae Bălcescu, azi Sfîntul Sava.
Debut editorial cu volumul De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977).

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]

Studii despre artă

[modificare | modificare sursă]
  • De la portulan la vederea turistică: ilustratori străini și realități românești în secolele XVIII-XIX (Sport-Turism, 1977);
  • Primitivii picturii românești moderne (Meridiane, 1980);
  • Forme artistice și mentalități culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1984).

Studii despre Antichitate

[modificare | modificare sursă]
  • Scrieri și oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006);[3]
  • Platon. Filozofie și cenzură (Humanitas, 1995);
  • Ecclesiocratia: mentalitati culturale si forme artistice in Epoca Romano-Bizantina (300-800) (Teora, 1998);
  • Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2005; trad. par Anne-Marie Frotin et Eugenia Duta, Les Presses de l'Université Laval, Quebec, Canada, 2009);
  • Scriere și oralitate (Humanitas, 2006);
  • O istorie a neființei în filozofia greacă. De la Heraclit la Damascios (Humanitas, 2010).

Eseuri filosofice

[modificare | modificare sursă]
  • Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998);
  • Turnirul Khazar. Împotriva relativismului postmodern (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003);
  • De la Școala din Atena la Școala de la Paltiniș (Humanitas, 2004);
  • Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008);
  • Realitatea și umbra (Humanitas, 2013);
  • Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății (Humanitas, 2014);
  • Excepția: o încercare de antropologie filozofică (Humanitas, 2021).

Publicistică

[modificare | modificare sursă]
  • Mașina de fabricat fantasme (Clavis, 1995);
  • Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002).
  • Povești impertinente și apocrife (Humanitas, 2009);
  • Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia (Humanitas, 2015);
  • Lantul de aur (Humanitas, 2017).
  • Amintiri din epoca lui Bibi. O post-utopie (Humanitas, 2019);

Volume colective

[modificare | modificare sursă]
  • Platon, Republica, Philebos, Opere, editori Constantin Noica & Petru Creția, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1986, vol. V (ed. a II-a reviz., Edit. Teora, București, 1998, 2 vol.).
  • Platon, Theaitetos; Ed. Humanitas, București, 2012;
  • Aristotel, Metafizica; Ed. Humanitas, București, 2001; reeedit. 2007, 2021;
  • Aristotel, Despre generare și nimicire, Polirom, Iași, 2009;
  • Plotin, Opere, vol I (2003), vol II (2006), vol III (2009);
  • Epicur și epicureismul antic. Viața și opera lui Epicur, fragmente doxografice, in­ter­pre­tare, note. Cartea a fost publicată sub egida Centrului de Editare și Traducere „Traditio“ al Uni­versității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, în coeditare cu Editura Hu­ma­nitas, 2016.
  • Aristofan, Trei comedii. Lysistrata. Viespile. Belsugul; Ed. Humanitas, București, 2017;
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ Revansa filologiei, 25 august 2006, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013