Alexander Van der Bellen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexander Van der Bellen
Alexander Van der Bellen 2016.jpg
Date personale
Născut (73 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Viena, Germania Nazistă[2] Modificați la Wikidata
Părinți Alexander Van der Bellen[*]
Alma Van der Bellen[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Brigitte Van der Bellen[*] (anii 1960–)[3]
Doris Schmidauer[*] (din )[4] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Religie creștinism Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
economist[*]
profesor universitar Modificați la Wikidata
Președinte al Austriei Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Deputat în Landtagul Vienei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Purtător de cuvânt al Partidului Verde din Austria Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Consiliul Național al Austriei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Partid politic Partidul Social-Democrat Austriac (anii 1970–anii 1980)
Verzii
Alma mater Akademisches Gymnasium Innsbruck[*][1]
Universitatea din Innsbruck[*][1]
Universitatea din Innsbruck[*][1]
Prezență online

Alexander Van der Bellen (n. ,[2] Viena, Germania Nazistă[2]) este un politician și economist austriac, din 2017 președinte al Austriei. Între 1997 și 2008 a fost președinte al grupului parlamentar și purtător de cuvânt federal al Partidului Verzilor din Austria.[5]

Van der Bellen sprijină politici economice ecologiste, social-liberale și pro-europene.

Familia[modificare | modificare sursă]

Van der Bellen s-a născut în Viena. Tatăl său, de origini aristocratice, s-a născut în Rusia, iar mama în Estonia. Familia Van der Bellen este formată din descendenții unui sticlar olandez care a emigrat în Imperiul Țarist în 1763. În Rusia familia Van der Bellen a fost înnobilată, iar bunicul lui Alexander Van der Bellen, având același nume, a fost un politician liberal, șeful administrației locale din orașul Pskov (aproape de granița cu Estonia), înainte de Revoluția Rusă din 1917. În 1919 bunicii lui Van der Bellen, împreună tatăl său și unchii săi, au fugit de bolșevici și s-au refugiat în Estonia, care își declarase recent independența. Când Uniunea Sovietică a invadat Estonia, în 1940, părinții lui Van der Bellen au fugit în Germania, ajungând într-o tabără de refugiați. În cele din urmă s-au stabilit în Austria, la Viena, de unde au fugit apoi din nou din calea Armatei Roșii, ajungând în Tirol, unde Alexander Van der Bellen și-a petrecut copilăria.[6] El însuși s-a descris ca fiind „copilul unor refugiați”.[7]

Carieră[modificare | modificare sursă]

Carieră academică[modificare | modificare sursă]

În 1962 a absolvit Gimnaziul Academic din Innsbruck (Akademisches Gymnasium Innsbruck), cea mai veche școală din vestul Austriei. A studiat apoi economia la Universitatea din Innsbruck, terminând doctoratul în 1970. A obținut titlul de docent în 1975.

Între 1968 și 1970 a lucrat ca asistent la Institutul de finanțe al Universității din Innsbruck, iar între 1972 și 1974 la Institutul internațional de management din Berlin. În 1976 a fost numit profesor asociat la Universitatea din Insbruck. În 1980 a devenit profesor de economie la Universitatea din Viena, iar ulterior șeful catedrei de economie. Din 1990 până în 1994 a fost decanul Facultății de științe sociale și economie la Universitatea din Viena[8].

Carieră politică[modificare | modificare sursă]

Fost membru al Partidului Social-Democrat din Austria, Van der Bellen a devenit membru al Consiliului național al Austriei (camera dominantă a Parlamentului Austriac) din partea Partidului Verzilor, în 1994. În 1997 a devenit purtătorul lor de cuvânt, iar în 1999 șeful grupului parlamentar al verzilor. A demisionat după alegerile din 2008, când verzii pierduseră voturi, pentru prima dată în ultimul deceniu. În 2010 a devenit comisar al orașului Viena pentru universități și cercetare, iar în 2012 s-a alăturat Consiliului Local al orașului Viena[9]. În toate clasamentele de popularitate, Van der Bellen înregistrează scoruri mai mari decât partidul din care face parte. Îi sunt apreciate comportamentul civilizat (chiar și în dezbaterile cele mai aprinse), onestitatea și vastele cunoștințe în domeniul economic.

Van der Bellen are doi copii adulți din prima căsătorie. A candidat independent și a câștigat alegerile prezidențiale din 2016. [10] [11] Nu a fost nominalizat de către partidul său, chiar dacă acesta i-a sprijinit campania din punct de vedere financiar.

Alegerile prezidențiale din 2016[modificare | modificare sursă]

Van der Bellen a fost ales în al doilea tur de scrutin, în urma unei curse prezidențiale strânse. Contracandidatul său în al doilea tur de scrutin a fost Norbert Hofer din partea partidului de extremă dreapta FPÖ.[10] Alegerile au fost însă anulate de Curtea Supremă din cauza unor nereguli reclamate de contracandidatul său, în condițiile în care rezultatul a fost unul strâns.[12] Alegerile s-au repetat în decembrie, de această dată Van der Bellen câștigând detașat, cu 53,6% din voturi.[13] Învestirea sa în funcție a avut loc în data de 26 ianuarie 2017.

Distincții[modificare | modificare sursă]

În mai 2004 Van der Bellen a fost decorat cu Ordinul de Merit al Republicii Austriece, cea mai înaltă distincție acordată de țara sa.[14]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c "Dr. Alexander Van der Bellen", Parlament.gv.at, Parlamentul Austriei, 6 iulie 2012, accesat la 23 mai 2016 
  2. ^ a b c d "Dr. Alexander Van der Bellen", Parlament.gv.at, Parlamentul Austriei, 6 iulie 2012, accesat la 23 mai 2016 
  3. ^ Die neue „Frau Kanzler“, DiePresse.com, 28 septembrie 2008, accesat la 24 mai 2016  C1 control character în |title= la caracterul 10 (ajutor)
  4. ^ Van der Bellen hat wieder geheiratet, DerStandard.at, 28 decembrie 2015, accesat la 28 decembrie 2015 
  5. ^ Van der Bellen sichtlich bewegt. http://orf.at/081003-30171/index.html. 
  6. ^ http://www.gruene.at/personen/alexander_van_der_bellen/%7Caccessdate=2008-08-19
  7. ^ Alexander Van der Bellen: Ein Flüchtlingskind”. Die Zeit. 28 martie 2016. http://www.zeit.de/2016/14/alexander-van-der-bellen-vater-fluechtling. 
  8. ^ https://www.parlament.gv.at/WWER/PAD_02856/index.shtml%7Cwebsite=Who is who in the Austrian Parliament|publisher=Republic of Austria|data accesării=25 martie 2016
  9. ^ http://www.kleinezeitung.at/nachrichten/politik/3060279/alexander-van-bellen-abschied-dem-nationalrat.story |work=Kleine Zeitung |date=2012-07-06 |data accesării=2014-10-23
  10. ^ a b Austria 'rejects far-right president, electing Van der Bellen' - BBC News”, Bbc.com, http://www.bbc.com/news/world-europe-36362505, accesat la 23 mai 2016 
  11. ^ http://derstandard.at/2000028674916/Alexander-Van-der-Bellen-kandidiert-zur-Praesidentschaftswahl%7Ctitle= Van der Bellen kandidiert zur Präsidentschaftswahl |publisher= der Standard |data accesării= 2016-01-08
  12. ^ Curtea Suprema din Austria a ANULAT alegerile prezidentiale, pierdute la limita de candidatul extremei-drepte”, Pro TV, 1 iulie 2016, http://stirileprotv.ro/stiri/international/curtea-suprema-din-austria-a-anulat-alegerile-prezidentiale-pierdute-la-limita-de-candidatul-extremei-dreapte.html, accesat la 5 decembrie 2016 
  13. ^ Austrians vote environmentalist over populist for presidency”, Euronews, 4 decembrie 2016, http://www.euronews.com/2016/12/04/austria-s-presidential-re-run-far-right-gets-second-bite-at-the-cherry-as, accesat la 5 decembrie 2016 
  14. ^ Ehrenzeichen für verdiente Mandatarinnen” (în German). Austrian Parliament. 4 mai 2004. http://www.parlament.gv.at/PG/PR/JAHR_2004/PK0310/PK0310.shtml. Accesat la 18 decembrie 2008. 


Funcții politice
Predecesor:
Christoph Chorherr
Lider al Partidului Verde
Verzii (Austria)

1997–2008
Succesor:
Eva Glawischnig-Piesczek