Michael Hainisch
| Michael Hainisch | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Gloggnitz, Austria Inferioară, Austria |
| Decedat | (81 de ani)[1][2][3][4] Viena, Germania Nazistă[5] |
| Înmormântat | Gloggnitz |
| Părinți | Marianne Hainisch[*] |
| Căsătorit cu | Emilie Auguste Figdor[*][6] |
| Cetățenie |  Austria |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | politician economist agricultor[*] scriitor |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Al 2-lea Președinte al Austriei | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Karl Seitz[*] |
| Succedat de | Wilhelm Miklas[*] |
| Premii | Medalia Wilhelm Exner[*] () doctor honoris causa al Universității din Viena[*] Ehrendoktorat der Universität für Bodenkultur Wien[*] () |
| Alma mater | Universitatea din Viena Akademisches Gymnasium[*] |
Modifică date / text  | |
Michael Arthur Josef Jakob Hainisch ( Pronunție în germană: /ˈhaɪnɪʃ/; n. , Gloggnitz, Austria Inferioară, Austria – d. , Viena, Germania Nazistă) a fost un politician austriac care a fost primul președinte al Austriei din 1920 până în 1928, după căderea monarhiei la sfârșitul Primului Război Mondial.
Origini[modificare | modificare sursă]
Hainisch s-a născut și a primit numele tatălui său, care era proprietarul unei fabrici. Mama sa, Marianne Hainisch, a fost lideră în mișcarea sufragetelor.[7]
Și-a început cariera ca avocat și funcționar al Trezoreriei și al Departamentului pentru Educație, dar apoi s-a retras la moșiile sale din Austria Inferioară și Stiria, după care a devenit lider al ramurii austriece a mișcării Fabian și unul dintre fondatorii Bibliotecii Populare Centrale. În anii următori s-a îndepărtat de socialismul radical și a devenit un agrarian conservator.[8]
Președinție[modificare | modificare sursă]
Hainisch s-a ținut departe de partidele politice. A fost ales președinte din cauza autorității sale personale, deși nu era membru al parlamentului. A fost candidat independent. A fost ales și a preluat funcția în 1920 și a rămas în funcție două mandate până în 1928. A fost căsătorit cu Emilia Figdor, descendenta unei proeminente familii evreiești asimilate vieneze. Tatăl Emiliei, Gustav, a fost consilier al orașului Viena.
În calitate de președinte, a muncit din greu pentru a îmbunătăți situația gravă în care se afla Austria de după război. A ajutat mult la dezvoltarea sectorului agricol, a încurajat electrificarea căilor ferate, a încercat să dezvolte mai mult turismul, în special în Munții Alpi. Comerțul cu țările vecine precum Germania a fost încurajat. De asemenea, a devenit un protector al tradițiilor și culturii locale și a inițiat crearea legii monumentelor protejate.
A devenit membru de onoare al Akademie der Wissenschaften (Academia de Științe).
În 1928, principalele partide au propus modificarea constituției pentru a-l alege din nou Hainisch pentru un al treilea mandat. Cancelarul federal Ignaz Seipel a propus un mandat de un an pentru Hainisch, dar Hainisch a refuzat un al treilea mandat.[9] Ulterior a ocupat funcția de ministru al comerțului din 1929 până în 1930.
În mod controversat, el a susținut ideile pangermane și ulterior a susținut Anschluss-ul (Anexarea Austriei de către Germania Nazistă) în 1938, la fel ca mulți dintre compatrioții săi. A murit în februarie 1940, la doar doi ani după Anschluss și la câteva luni după începerea celui de-al Doilea Război Mondial.
Onoruri[modificare | modificare sursă]
- Ordinul Leului Alb în grad de mare cruce, Cehoslovacia (1926) [10]
- Medalia Wilhelm Exner, 1926
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d „Michael Hainisch”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Michael Hainisch, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Michael Hainisch, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b c d Michael Hainisch, Autoritatea BnF
- ^ „Michael Hainisch”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Kindred Britain
- ^ Francisca de Haan; Krasimira Daskalova; Anna Loutfi (). Biographical Dictionary of Women's Movements and Feminisms in Central, Eastern, and South Eastern Europe: 19th and 20th Centuries. Central European University Press. pp. 174–6. ISBN 978-963-7326-39-4.
- ^
Chisholm, Hugh, ed. (). „Hainisch, Michael”. Encyclopædia Britannica (ed. 12th). London & New York.
- ^ „Austria: Three-Room President”. Time. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ https://www.prazskyhradarchiv.cz/file/edee/vyznamenani/cs_rbl.pdf
| ||||||||||
