Sari la conținut

Acid barbituric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acid barbituric
Identificare
Număr CAS67-52-7
ChEMBLCHEMBL574699
PubChem CID6211
Formulă chimicăC₄H₄N₂O₃[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară128,022 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul barbituric (denumit și maloniluree sau 6-hidroxiuracil) este un compus organic heterociclic derivat de pirimidină. Este un compus inodor, solid și solubil în apă, fiind compusul părinte al clasei barbituricelor.

A fost sintetizat pentru prima dată în anul 1864 de chimistul german Adolf von Baeyer, în urma reducerii unui compus denumit Alloxanbromid (dibromură de aloxan sau acid 5,5-dibromobarbituric) cu acid cianhidric.[2] Ulterior, a l-a sintetizat prin reducerea acidului dibromobarbituric cu un amestec de amalgam de sodiu și acid iodhidric.[3] În anul 1879, chimistul francez Édouard Grimaux a sintetizat acidul barbituric în urma reacției dintre acid malonic, uree și oxiclorură de fosfor (POCl3):[4]

Acidul malonic a fost înlocuit ca reactant cu malonatul de dietil,[5][6] deoarece prin utilizarea esterului se evită problemele legate de aciditate și anionul carboxilat nereactiv.

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Compusul prezintă tautomerie de tip ceto-enolică. În fază de gaz și în soluție, echilibrul este deplasat spre formarea tautomerului cetonic, care este mai stabil în aceste condiții.[7][8][9]

Atomul de carbon din poziția α are legat un atom de hidrogen reactiv, ceea ce induce moleculei un oarecare caracter acid (pKa = 4,01), care se datorează și unei stabilizări aromatice suplimentare a carbanionului:

Sinteza barbituricelor

[modificare | modificare sursă]

Sinteza barbituricelor se realizează printr-o reacție de condensare Knoevenagel a acidului barbituric. Până în 2007, mai mult de 2500 de astfel de molecule sau de analogi au fost sintetizate, aproximativ 55 aflându-se în uz terapeutic. Primul sintetizat a fost barbitalul în 1903, urmat de fenobarbital, care a fost comercializat începând cu 1912.[10]

  1. ^ a b c „Acid barbituric”, BARBITURIC ACID (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Baeyer, Adolf (1863) "Untersuchungen über die Harnsäuregruppe" (Investigații asupra grupei acidului uric), Annalen der Chemie, 127: 1–27' 199–236' paginile 231–235. Baeyer denumește acidul barbituric pe pagina 3: "Man wird sehen, wie sich diese Materialien in einfachster Weise um die Substanz N2C4O3H4, die ich Barbitursäure nennen will, gruppieren lassen und wie also die Frage nach der Konstitution der Harnsäure und ihrer Derivate auf die Untersuchung dieser Substanz zurückgekehrt ist."
  3. ^ Baeyer, Adolf (1864) "Untersuchungen über die Harnsäuregruppe" (Investigații asupra grupei acidului uric), Annalen der Chemie, 130: 129–175; p. 136.
  4. ^ Grimaux, Edouard (1879) "Synthèse des dérivés uriques de la série de l'alloxane" (Sinteza derivaților urici din seria aloxanului), Bulletin de la Société chimique de Paris, 2nd series, 31: 146–149.
  5. ^ Michael, Arthur (1887) "Ueber neue Reactionen mit Natriumacetessig- und Natriummalonsäureäthern", Journal für Praktische Chemie, 2nd series, 35: 449-459; p. 456.
  6. ^ J. B. Dickey & A. R. Gray (), „Barbituric acid”, Org. Synth. ; Collective Volume, 2, p. 60 
  7. ^ F. Zuccarello, G. Buemi, C. Gandolfo, A. Contino: Barbituric and thiobarbituric acids: a conformational and spectroscopic study. In: Spectrochim. Acta. A 59, 2003, S. 139–151, doi:10.1016/S1386-1425(02)00146-4.
  8. ^ V. B. Delchev: DFT ab initio study of the keto-enol tautomerism of barbituric acid. In: J. Struct. Chem. 45, 2004, S. 570–578, doi:10.1007/s10947-005-0031-8.
  9. ^ K. Senthilkumar, P. Kolandaivel: Quantum chemical studies on tautomerism of barbituric acid in gas phase and in solution. In: J. Comput.-Aided Mol. Des. 16, 2002, S. 263–272, doi:10.1023/A:1020273219651.
  10. ^ López-Muñoz, Francisco; Ucha-Udabe, Ronaldo; Alamo, Cecilio (decembrie 2005). „The history of barbiturates a century after their clinical introduction”. Neuropsychiatric Disease and Treatment. 1 (4): 329–343. ISSN 1176-6328. PMC 2424120Accesibil gratuit. PMID 18568113.